1,417 matches
-
-și creiona singură destinul și de a nu-l accepta ca fiind trasat de cei din jur, sub autoritatea cărora se afla, lipsită fiind complet de drepturi. Sunt însă și momente în care cei doi scriitori devin, am putea crede, tributari epocii în care trăiesc, și adoptă orientarea misogină, ridiculizând sau ironizând fin încercarea femeii de a dobândi un nou statut social, de a se erija într-un egal al bărbatului. Însă această ezitare, o pendulare aproape firească între două atitudini
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
uitat niciodată să le cultive. Ceea ce este interesant ține de faptul că durerea pierderii și a plângerii femeii iubite duce la rememorarea unor imagini din trecut încărcate de bucurie 647. „Ampla descriere extrem de laudativă a ducesei, deși în mare măsură tributară convențiilor literare medievale, pare să fie veridică. Blanche, spun mărturiile vremii, a moștenit caracterul integru și bunătatea tatălui ei Henry, primul duce de Lancaster. Căsătoria ei, în 1359, cu John of Gaunt a fost deosebit de fericită. La moartea ducesei, ducele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
trei tipuri de guvernământ, adică din monarhie, aristocrație și republică, astfel încât fiecare (dintre aceste forme) servea ca o frână și ca un contrapunct împotriva celorlalte.“(trad. n.) De asemenea, nu trebuie să uităm că secolul al XVII-lea era încă tributar unor concepții ale evului mediu. Ideea de suveranitate - adoptată cu mult succes de către cardinal și implementată în structurile organizatorice socio-politice- ocupa un loc important în statul monarhic. Richelieu considera că fiecare francez, indiferent de religie sau poziție socială, era aservit
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Se presupune că primul exemplar ar fi descris întâmplările anului 1633. Memoriile lui La Porte debutează cu evenimentele anilor 1620, pe când era în serviciul Anei de Austria, și se încheie în 1666, anul morții reginei. Compoziția pare în mod esențial tributară faptelor importante, întâlnirilor istorice și politice. Autorii adaugă reflecții personale, scurte fraze moralizatoare, anecdote, incidente, care înveselesc discursul și dezvăluie mentalitatea epocii. De exemplu, cearta dintre Ludovic și fratele său, pe care am prezentat-o în capitolul anterior, ajută la
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
fiecare elev poate alege propria modalitate de reprezentare a unui text-suport (de exemplu, la literatură, la istorie etc.), prin antrenarea celorlalți colegi. Implicațiile sunt, de fiecare dată, nuanțate atât de tehnicile pentru care se optează (vezi, de exemplu, o abordare tributară textului-suport sau o detașare, inventivă, de acesta, însă fără a-i exclude esența), cât și de mijloacele valorificate și de formele de relaționare dintre antanții implicați în situația de comunicare didactică/ educațională respectivă. (c3) Strategia profesorului-actor și cea a elevului-actor
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
editorul - a rezistat în anii 1920 - 1921. * ...”Georgică Damaschin, cu spiritul său critic și frază caustică, era spaima poeților. Îl critica până și pe maestru (George Tutoveanu n.n.) Doar versurile mamei Zo e - ea însăși poetă adevărată, nicidecum robită sau tributară soțului său, le primea Georgică cu înțelegere deplină și deplină aprobare. Altfel, dădea iama în metaforele lui Vrabie sau Nedelea, și nici pe noi, ceilalți prozatori, nu ne cruța. Ne răzbunam însă căutându‐i chiar nod în papură în articolele
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
tânăr, prin faptul că realizează o amalgamare a valorilor și a caracterelor umane. Cercetarea noastră a regăsit frecvent această schemă narativă în ficțiunile cu scene violente din programele de televiune difuzate în România. Reprezentarea violenței prezentate la televiziune este, deci, tributară unor specificități și constrângeri ale mediului televizual: dispozitiv televizual, coduri narative, de scenarizare, vizualizare, care comportă ca note dominante „caracterul repetitiv și banalizat”, spectacularizant și simplificator al discursului televizual. Schemele, codurile și semnificațiile prezentării conținuturilor violente la televiziune puse în
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
fluctuant și mai schimbător, în comparație cu alte domenii ale clinicii medicale generale. Simptomul psihiatric, spre deosebire de simptomul somatic, nu face trimitere la „organ”, ca în medicina internă sau în chirurgie, ci depinde mai mult de „ritmurile omului” (L. Daudet). Simptomul nu este tributar relației anatomo-clinice, ci se integrează în temporalitatea diadei observator/observat, precum și în dinamica procesului patologic. Importanța cunoașterii semnificației simptomului în sfera psihopatologiei este absolut esențială pentru cunoașterea și înțelegerea naturii tulburărilor psihiatrice, considerate ca fenomene psihice morbide. Aceasta dovedește încă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
elevilor în vederea respectării cu strictețe a cerințelor învățământului și a regulilor de conduită în școală și în afara școlii”. Lucrările de specialitate prezintă numeroase controverse în interpretarea disciplinei școlare, și aceasta din cauza faptului că unii pedagogi promovează permisivitatea, pe când alții rămân tributari ideii de asociere a disciplinei cu austeritarea și exigența desăvârșită. Astfel, în funcție de rigurozitatea și formula prin care s-a impus, se remarcă existența a mai multor orientări cu privire la disciplina școlară: A. Teoria disciplinei permisive (liberale) își are rădăcinile în concepția
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
esențială între o astfel de lume și lumea noastră constă în relația dintre economie și politică. Pentru omul modern, economia stă la baza societății, fundamentul puterii este economic, puterea deplină este puterea economică. Amintim faptul că această evidență modernă este tributară atît liberalismului cît și marxismului. Noi nu facem apel la bunăvoința măcelarului, a berarului sau a brutarului cînd ne preocupăm de cina noastră, ci la grija față de propriul lor interes. Nu facem apel la umanismul lor, ci la egoismul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
istoriei care s-a întîmplat în mod real o multitudine de istorii co-posibile, de lucruri care puteau să se petreacă altfel 134." Meritul celor doi cercetători americani este cu atît mai mare cu cît demersul lor rămîne, în mare măsură, tributar schemelor tradiționale de gîndire și exprimare. Mark Walker folosește o noțiune foarte ambiguă din psihologie, aceea de "percepție". Henry Ashby Turner Jr. transformă un eveniment capital din istoria umanității venirea lui Hitler la putere -, considerat drept foarte probabil, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
să pună în discuție structurile sociale, că cel mai probabil este ca ei să joace în interiorul acestora. Explicațiile sale, care se vor științifice și critice, nu reduc, oare, incertitudinea în privința comportamentelor noastre, în sensul aservirii față de organizarea socială existentă? Chiar dacă tributar spiritului probabilist, demersul lui Henry Ashby Turner Jr. e original prin aceea că sporește în mod considerabil incertitudinea: transformînd un eveniment esențial, considerat probabil, într-unul improbabil, viziunea sa face ca Istoria și lumea noastră să pară întîmplătoare și ne
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
constructivismului epistemologic aplicat umanului, el trebuie să facă uitate dezbaterile care au însoțit nașterea mecanicii cuantice; el se preface că ignoră existența concepției constructiviste a fizicii. E amnezia ca strategie. Mai mult decît atît, argumentația filosofului american este cu totul tributară logicii aristotelice a lui sau: el presupune că suntem realiști sau constructiviști, că trebuie să eliminăm unul din termenii contradicției. Împotriva lui sau noi îl susținem pe și. În același mod în care avem nevoie de două picioare pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
vedere, o zonă puțin extinsă a limbii, încît să reprezinte doar un adaos întîmplător și neglijabil în alcătuirea discursului în general. Trasătura hotărîtoare în cazul discursului repetat este maniera de înlănțuire a elementelor alcătuitoare, manieră ce este în mod esențial tributară unui tip de organizare a unui conținut ideatic din perspectiva unei experiențe uneori neîntrezărite de vorbitor, dar care este actualizată potrivit împrejurărilor momentane. Funcțiile de bază ale limbii De-a lungul timpului, s-au atribuit limbii mai multe funcții determinate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
deseori prin sincretism, sînt fundamentate aproape întotdeauna pe texte transmise oral și sînt supuse, din acest motiv, unor prefaceri permanente (dovadă este existența variantelor), fără ca autorii inovațiilor să fie determinabili. Cunoașterea și comunicarea sînt la nivel popular aproape în întregime tributare limbii, fiindcă aici alte limbaje au o întrebuințare redusă, deși limbajele nonverbale nu lipsesc. Înmagazinînd cunoașterea seculară, limba populară stabileș-te cea mai durabilă tradiție, nu numai în formele lingvistice, ci și în conținutul lor, încît devine deseori sursă principală iar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în forme bine determinate și corelate. Limbajul filozofiei este, în acest cadru, atent selectat și folosit în virtutea unor exigențe generale, dar și pe baza unor preferințe speciale, personale. Cît privește conținutul filozofiei realizate, acesta este în cea mai mare parte tributar concepției creatorului și nu poate decurge liniar din faptele de limbă, în măsura în care se vizează o apropiere de fundamentele existenței cosmice sau umane. Din acest motiv, nu s-a putut stabili o relație unică și unanim acceptată între trăsăturile unei limbi
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fire, ființă, ființare, fiind, înființare etc. Este deci la latitudinea filozofului dacă și cît va folosi din sugestiile limbii sale pentru crearea discursului propriu și pentru a insinua prin aceste sugestii anumite fundamente de filozofare. Fiind, măcar în măsură redusă, tributar spiritului culturii sale și ambianței ideologice în care s-a format, care au drept componentă importantă limba literară, filozoful nu poate fi total indiferent față de limba sa, care i se relevă permanent cu sugestii, iar, uneori, chiar cu soluții. Pe
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
aceasta universale, au caracter deschis în ceea ce privește obiectul, intensitatea, perspectiva de apli-care, importanța atribuită etc. și, de aceea, ele pot caracteriza creațiile puternic individualizate și le conferă anumite trăsături. Din acest motiv, și atunci cînd sînt receptate, sentimentele și gîndirile devin tributare aptitudinilor și efortului de primire al receptorului, precum și entropiei comunicării, și, în acest caz, receptarea devine la rîndul ei particularizată și diversificată. De data aceasta însă, nu mai este o consecință a caracterului de construcție marcată individual a filozofiei sau
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Dintre lucrările lui Hegel, Fenomenologia spiritului, pare a-l fi atras în mod deosebit pe Noica 402, dar formația sa include și elemente din alte sisteme, de la cele antice, pînă la cele contemporane. Sub raport ontologic, gînditorul român este însă tributar în mod deosebit concepției lui M. Heidegger, aflate sub dominanța ființării și orientate spre temeiurile limbii. De altfel, Noica se dorește "un filozof al limbajului și al ființei ce locuiește în el", dovedind în mod clar afinitatea cu "sălășluirea în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbii. De altfel, Noica se dorește "un filozof al limbajului și al ființei ce locuiește în el", dovedind în mod clar afinitatea cu "sălășluirea în limbă" vizată de acest cugetător german. Pe de altă parte, Noica este în mare măsură tributar ideilor unor înaintași din cultura română, precum Eminescu, în concepția despre arhei, Vulcă-nescu, în efortul de a afla matricea spirituală a poporului român, sau Blaga, în încercarea de a determina diferite tipuri spirituale, fără însă a prelua conceptele de cultură
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și poezie, Casa Școalelor, București, 1943, p. 17. 332 Așa se prezintă lucrurile în cercetarea lui Tudor Vianu, publicată la 1943 cu titlul Filosofie și poezie. Antrenînd multă erudiție și bazîndu-se pe o perspectivă bine determinată, analiza întreprinsă aici este tributară, în mod evident, spiritului hegelian, care presupune o unitate principială, la Hegel în Ideea Absolută, pe care însă Vianu nu o numește ca atare, dar care se poate ușor întrevedea. În acest caz, s-ar putea presupune un sincretism ontologic
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Iași, Craiova, București (Rândunica, Nebunul, Camaradul Vâltoare, Datorii uitate, Dragoste cu contract, Când reînfloresc salcâmii, Migrena asiatică, S-a stins candela), altele rămase în manuscris, mai închegată, cu nerv dramatic și replici pline de miez ar fi drama Nebunul (1926), tributară și ea viziunii maniheiste a autorului, înfruntării dintre idealismul eroului (aparținând speciei „oamenilor din lună” sadovenieni) și vulgaritatea vieții din jurul său, subsumată „răului”. Bine primită a fost S-a stins candela, dramatizare a povestirii Răzbunarea lui Eremia Runcu din volumul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
adevărată „schimbare la față” a expresiei lirice are ca reper volumul Respirație artificială, apărut în 1978. Tranziția nu s-a petrecut, de fapt, brusc sau brutal. Prima etapă a fost una a expresiei poetice genuine, dar riguros elaborată, cumva conformistă, tributară unui relativ evazionism în raport cu somațiile cotidianului, atitudine interpretată ulterior, nu numai în ce îl privește pe T., ca o stratagemă menită să permită conturarea unei realități alienante prin refugiul în impersonal, în vizionarism abstract, într-un orfism patetic ori într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
și spre ideile iluministe. Pentru mărirea omului, Pentru neputința omului amintesc discursurile lui Voltaire din Sur l’homme. Filosofia sceptică a acestor versuri e înlocuită, în Caracteruri (1825), de satira activă, cu finalitate precisă, de îndreptare. În portretizarea patimilor omenești, tributară lui Teofrast și La Bruyère, tendința și expresia generalizatoare, țintind către tipologia clasică a modelelor, se aliază cu înverșunarea polemică. De unde naturalismul în limbaj, invectivele, mulțimea detaliilor ce individualizează și dau tablourilor autenticitate, culoare locală. Verva imprimă „caracterelor” mișcare, transformându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
vedere, Parlamentul European și Camera Reprezentanților din SUA nu par să aibă multe lucruri în comun. Camera Reprezentanților este considerată adesea drept adunarea cea mai influentă din lume în timp ce Parlamentul European este considerat drept un organism cu influențe reduse, încă tributar intereselor statelor, consfințite în tratate. Aceste etichetări sunt învechite, de multe ori bazate pe rapoarte ale mass-mediei prost informate și pe o neînțelegere a procesului complex de luare a deciziilor în cadrul Parlamentului European. Kreppel susține că Parlamentul European și Camera
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]