15,306 matches
-
am adăugat monorima,ritmul și cantabilitatea, numind-o TRIDENTINĂ datorită formei de trident dată de lungimea versurilor. Veți observa că versurile cu rimă masculină au un alt ritm decât cele cu rimă feminină. ********** Crengile-mi pustii zgârâie pe cerul gri triste nostalgii. ********** Toate întruna se schimbă,numai luna-i ca-ntotdeauna. ********** Nu mai am lopeți să-i curăț acestei vieți imenșii nămeți. ********** Atâtea vise permise, nepermise, mereu ucise.!... ********** Sufletu-mi văzu primăvara și-ncepu să cânte-n haiku. Tridentine - 4 - Ramuri
TRIDENTINE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384158_a_385487]
-
omul: Când obosiți trăgându-ne din noroaie- Ne picură pe buze Albul zbor... Valentin Tufan cultivă o poezie a banalității actuale (Shift) unde-și descoperă sinele care are un iz prăfos, monocrom și uitat. Ion Vanghele ne prezintă Povestea copacului trist, în care copacul trecând prin brumele autumnale este asemenea omului care trece prin anotimpuri cu murmur de frunze în glas. Marcela Mocanu în Mușcătură ilustrează o bătrână care nu mai are dinți, dăruindu-i copiilor... Daniela Tiger are ceva din
PETALE DE SUFLET de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384122_a_385451]
-
cei doi. Livu era un tip mai tot timpul zâmbăreț. Și beat, și treaz, și sănătos, și bolnav, oriunde îl întâlneai te întâmpina cu un zâmbet, ușor tâmpit, pe buze. Ei bine, când a murit Oane, toată lumea l-a văzut trist și posomorât. Ai fi zis că Oane, când a plecat pe cele meleaguri, a luat cu el și o parte importantă din sufletul lui Livu. Ședea, amărâtul, abătut pe prispa casei și se certa cu sufletul lui Oane plecat către
CÂND A MURIT OANE... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384146_a_385475]
-
care mănâncă, nu disprețuiască Pe cel ce nu poate încă să postească, Și în Cartea sfântă scrie cu aldine, „Nimeni nu trăiește numai pentru sine!” Pentru Sine-n lume n-a trăit nici El, Nu vă smoliți fața, nu fiți triști defel, Mâine începe Postul, Paștele ce vin Să vă umple casa cu miros divin... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Poem de post... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1899, Anul VI, 13 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
POEM DE POST... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384187_a_385516]
-
L-au zărit supărat și se așteptau la observații. Dar el părea absent. Târziu, ajunse acasă. Carmen cumpărase doi pui gata prăjiți, cartofii pai îi cumpără de la alt magazin, făcu totuși o salată proaspătă de varză. Cristi intră în garsonieră trist și fără chef. Nici măcar la Carmen nu privi și nu o sărută ca altă dată. Făcu o pauză în gânduri, dar ajuns acasă acestea îl năpădiră. Nu vedea nici o ieșire. Nici vorbă să-i poată da lui Delia banii pentru
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384143_a_385472]
-
ȘI NEGRU Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1899 din 13 martie 2016 Toate Articolele Autorului Ultima lacrimă a picurat Pe mormântul vieții Eu voi fi veșnic îngropat Sub lespezile morții. Nicicând n-oi mai zări lumină Doar umbre triste, călătoare Nicicând un mâine n-o să vină Mereu tăcere apăsătoare. Voi rătăci prin Univers, Țărână străvezie, Va rămâne-un singur vers Din existența-mi vie. Referință Bibliografică: Între alb și negru / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1899
ÎNTRE ALB ŞI NEGRU de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384181_a_385510]
-
privea dansul fulgilor de zăpadă în bătaia luminii de la becul din colțul casei. Nici nu a durat mult și curtea s-a umplut de zăpadă, iar golașii pomi, ce minune! au înflorit așa, de la o oră la alta. Era puțin tristă. Singurătatea era grea, dar zăpadă aceasta a înveselit-o,și a trimis-o cu gândul acolo, puțin mai departe, la casa copilariei. Acolo ninge cu adevărat, gândi ea. Aici, în Banat,ninsoarea aceasta e un adevărat cadou! Cine? Cine mi-
UN CR\MPEI DE AMINTIRE ... de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384235_a_385564]
-
moș, ai murit prea devreme! Acum, de acolo, din ceruri,el îi adusese în dar un nor plin de zăpadă. Îl adusese de acolo, de la casa copilăriei sale. . Îți mulțumesc moșule că nu m-ai uitat! Și zâmbetul ei deveni trist , melancolic. Copilărie, ce minunată ești, dar cât ești de departe! Referință Bibliografică: Un cr\mpei de amintire ... / Viorica Gusbeth : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2167, Anul VI, 06 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile
UN CR\MPEI DE AMINTIRE ... de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384235_a_385564]
-
tine. Când grecii corăbieri au poposit, Orașe noi la mare ți-au zidit; Din liră ți-au cântat în temple albe, În amfiteatre purtai straie dalbe. Romanii și-au trimis al lor poet Să-i cânte Mării Negre un duet, Al Tristelor și Ponticelor rime, Melancolia dorului s-anime. Ai fost și vatră veche de credință, Ai tăi întâi creștini cu biruință Și-au dus cu cinste crucea lor de piatră, Îngenunchiați prin vremuri să răzbată. Ți-a dat apoi un nume
DOBROGEI LA ZI ANIVERSARĂ de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384242_a_385571]
-
era! A ieșit în curte cu hăinuțele noi, mama era plecată la cumpărături. O fetiță din vecini îi spuse: vino cu mine să-ți arăt și eu ce mi-aduce iepurașul. Plecă mândră nevoie-mare la fetița din vecini. Ce zi tristă a fost! Fratele prietenei i-a aruncat pe rochița nouă noroi, făcând-o să plângă. Ce amintire urâtă, își spuse. Amintește-ți ceva vesel! O da! O altă primăvară, o amintire fericită! Primăvara primului an de liceu! Ghioceii în sfârșit
A ȘAPTEZECEA PRIMĂVARĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384232_a_385561]
-
zori de zi când tu plecai spre zări necunoscute? Eu îmi amintesc și spun... parcă a fost ieri... Zgomotul făcut de ploaia ce căzuse ieri pe acoperișul casei îi dădu o liniște nefirească. Nu era supărată, nu era veselă, nici tristă, poate prea îngândurată. Sări cu gândul peste ani și ani. Căuta cu nerăbdare, anii primăverilor. Se căsătorise în una din zilele lunii mai! Asta da lună, pentru începutul celei mai importante etape din viață! Luna mai, luna fericirii, a împlinirilor
A ȘAPTEZECEA PRIMĂVARĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384232_a_385561]
-
de tine și mi-ai dăruit, cei mai frumoși ghiocei din viața mea. Mi le-ai trimis atunci cu femeia de serviciu, cine se putea apropia de incinta spitalului? Soții stăteau pe sub ziduri în speranța că vor zări la ferestrele triste ale Maternității o părticică din micuța făptură, sau pe cea ce dăduse naștere pruncului. Ce de primăveri FERICITE, totuși. A venit și o zi tristă, o zi de toamnă ruginie. Atunci el a plecat, pentru totdeauna. Primăveri triste, au fost
A ȘAPTEZECEA PRIMĂVARĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384232_a_385561]
-
apropia de incinta spitalului? Soții stăteau pe sub ziduri în speranța că vor zări la ferestrele triste ale Maternității o părticică din micuța făptură, sau pe cea ce dăduse naștere pruncului. Ce de primăveri FERICITE, totuși. A venit și o zi tristă, o zi de toamnă ruginie. Atunci el a plecat, pentru totdeauna. Primăveri triste, au fost câteva, zadarnic zâmbeau toporașii, viorelele, narcisele. Ea nu vedea, nu simțea mirosul primăverii. Moartea face parte din viață, spunem. Dar este greu să pierzi ființa
A ȘAPTEZECEA PRIMĂVARĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384232_a_385561]
-
la ferestrele triste ale Maternității o părticică din micuța făptură, sau pe cea ce dăduse naștere pruncului. Ce de primăveri FERICITE, totuși. A venit și o zi tristă, o zi de toamnă ruginie. Atunci el a plecat, pentru totdeauna. Primăveri triste, au fost câteva, zadarnic zâmbeau toporașii, viorelele, narcisele. Ea nu vedea, nu simțea mirosul primăverii. Moartea face parte din viață, spunem. Dar este greu să pierzi ființa cea mai dragă, ființa primăverilor de aur! Trece și asta, o nouă primăvară
A ȘAPTEZECEA PRIMĂVARĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384232_a_385561]
-
și mai mult . Ar fugi în lumea largă, să nu mai audă de nimeni și nimic ,dar ancheta îl ține legat de picioare. Și Doamne -ferește ,să nu-l țină și de mâini ! Melodia mobilului îl smulge oarecum din gândurile triste. „ Cât de departe ” a lui Holograf, e melodia pe care și-o pusese ca să-l anunțe când cineva vroia să-l mai întrebe de una,de alta sau...de dragoste. „ Cât de departe am ajuns și cât de aproape mi-
VIAȚA LA PLUS INFINIT (19) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384217_a_385546]
-
multe, ea supărată de lipsa fetiței, el necăjit că este încă departe de ea. — Încă puțin, draga mea. Am mai făcut câte ceva pentru mama, luni devreme pornesc la drum. Seara și noaptea va fi a noastră. Să nu te găsesc tristă, să fii veselă pentru că veselia aduce noroc în locuință. Delia se liniști și zâmbind, cu gândul la ziua de luni, adormi. A doua zi, duminică, sună telefonul pe la ora zece. Dana voia să-i comunice Deliei o veste nemaipomenită. Era
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII SFÂRȘIT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384234_a_385563]
-
de cuvinte, dar nici nu-și dădu prea mare silință să priceapă. Nu-i păsa, erau problemele lui de serviciu. — Plec draga mea, am o urgență, mă întorc cât se poate de repede! O sărută tandru spunându-i: — Nu fi tristă, Carmen! Promit să mă revanșez! Vom fi fericiți! Nu-ți fie teamă! Apoi ieși. Destul de vesel, gândi Carmen. CAP. 13 Anton se pregătea să plece pe coclauri, cum zicea el. Era o zi de primăvară cu soare mult. Plecase de
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384229_a_385558]
-
dus atâta de grăbită? Nu ai știut că-mi va fi dor de tine ? Aș vrea să strig, aș vrea să te implor, Întoarce-te...Vino-napoi măicuță ! Dar voce n-am, numai tăceri ce dor, Se mai aud în trista cămăruță ... Tu nici nu bănuiești ce crunt mă cert Pentru că ți-am greșit adeseori Of cât aș vrea să te mai strâng la piept Și să-ți prefac durerea-n albe flori! Sau cât de greu îmi e când nu
ÎMI LIPSEȘTI MĂICUȚĂ de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384270_a_385599]
-
gând al meu nespus, venind de cine știe unde, un gând al meu din toamne multe, trecând pe aici el s-a oprit și obosit mi-a dat de știre că e târziu,târziu de tot; un gând al meu,tăcut și trist, trecând pe aici mi-a dat de știre. Ce săa fi fost?-nu știu,nuștiu... Referință Bibliografică: Poveste de iarnă / Nina Dragu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2149, Anul VI, 18 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nina
POVESTE DE IARNĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384275_a_385604]
-
de îți poți permite să pleci? - Mi-am pregătit dosarul. L-am trimis deja la Chicago. Aștept confirmarea și plec. Nu voia să-i dea vreo explicație. O iubea, dar, a constatat că nu este marea lui iubire. Mihaela rămase tristă. Ea chiar investise sentim Referință Bibliografică: Noroc nesperat nuvelă continuare / Viorica Gusbeth : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2206, Anul VII, 14 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
NOROC NESPERAT NUVELĂ CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384239_a_385568]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > NOROC NESPERAT FRAGMENT - CONTINUARE Autor: Viorica Gusbeth Publicat în: Ediția nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului O iubea, dar, a constatat că nu este marea lui iubire. Mihaela rămase tristă. Ea chiar investise sentiment în relația cu Adrian. Era studentă la Medicină și știa că Adrian era un student de notă maximă. Nu se miră că-și dorește studii în străinătate. Inteligența lui avea nevoie de studiu aparte. Dar, de unde
CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384244_a_385573]
-
aș dori să vă spun ceva numai dumneavoastră . Angelica: - Intrați în dormitor, fetița doarme. Sau în bucătărie. Dirigintele: - Nu, Lăcrămioara, dacă nu este ceva foarte urgent,lăsăm pentru mâine.Voi veni în pauza de la ora zece și vom discuta. - Lăcrămioara: (tristă). - Da, e bine și mâine. Își scoate din buzunar o mică batistă și își șterge ochelarii. -Mariana: ( cu codițe și pistrui pe față, solidă, alură sportivă) Eu, am terminat. Nu credeți dragi colegi că este timpul să ne ridicăm ? E
SERENADA PIESA DE TEATRU de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384240_a_385569]
-
este gândul doar la mâncare, Mariana ! - Mariana: - Și ce dacă ! Să fiu ca tine cu gândul doar la lecții ! .. . Phui!... mi-e silă la mate... mâine la geometrie sunt bâtă, de aia nici nu vin la școală. - Viorica: - Cea mai tristă zi pentru mine este aceea zi în care nu am româna. Doar la ora de literatură sunt fericită - Herberh: - iar eu sunt fericit când nu am româna. Hai, fizică, chimie, mate, astea da, materii serioase. - Lăcrămioara : - Hai, lăsați-o naibii
SERENADA PIESA DE TEATRU de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384240_a_385569]
-
Clujului, Cofetăria Carpați este una dintre cele mai vechi cofetării din oraș, fi ind deschisă de mai bine de 40 de ani, într-un spațiu în care a funcționat anterior restaurantul “Pelișorul”. Dacă la început de toamnă clujenii au fost triști din cauză că se închidea celebra cofetărie, acum, la sfârșit de noiembrie, suntem cu toții bucuroși de redeschiderea localului, care este mult mai elegant și ofertant din punct de vedere al prăjiturilor și băuturilor. Marea schimbare din cadrul cofetăriei este faptul că s-a
Cofetăria Carpați [Corola-blog/BlogPost/99831_a_101123]
-
regimul comunist, ziua națională era sărbătorită pe 10 Mai, ziua venirii în țară a Regelui Carol I. La defilare, dar și la mici Înainte de Revoluție, sărbătoarea națională era pe 23 august. Vremuri diferite, sărbători diferite. Și unele și altele de tristă amintire. Elevii erau chinuiți pe durata vacanței de vară, duși pe stadioane și puși să învețe coregrafii stupide, pentru defilările de 23 august. La fel, adulții, practic toți angajații (și toată lumea era pe-atunci angajată undeva), oricine era obligat să
1 decembrie, doar o zi liberă? [Corola-blog/BlogPost/99816_a_101108]