12,312 matches
-
Moldova lui natală, chipurile transpirate și mototolite ale țăranilor, care păreau că nu știu ce caută În aerul fierbinte de vară, drumurile prăfuite și pustii ducând spre nică ieri, soarele ca o mămăligă inaccesibilă, tristețe de foame dintr-o copilărie a secetei, tristețe după copiii care Își băteau joc de el, tristețe de demult. Și fără să Înțeleagă prea bine de ce, o lacrimă i s-a oprit În mustață, sărată. I s-a părut că trăiește degeaba și că toți nenorociții ăștia pe
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
care păreau că nu știu ce caută În aerul fierbinte de vară, drumurile prăfuite și pustii ducând spre nică ieri, soarele ca o mămăligă inaccesibilă, tristețe de foame dintr-o copilărie a secetei, tristețe după copiii care Își băteau joc de el, tristețe de demult. Și fără să Înțeleagă prea bine de ce, o lacrimă i s-a oprit În mustață, sărată. I s-a părut că trăiește degeaba și că toți nenorociții ăștia pe care Îi disprețuiește și de care Își bate joc
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
șansa duplicității, a scepticului resemnat - și cu ochii Închiși Încerca să refuze gândul ăsta otrăvit. Va trebui să fie curat ca porumbeii și viclean ca un șarpe, dacă va fi În stare, dacă nu... Dar unde citise vorbele astea? Apoi tristețea l-a obligat să deschidă ochii și să vadă cum statuia din fața „Casei Albe“ se micșora, iar mirabila siluetă a lui Căreală se mărea, până când devenea mai Înaltă decât toate clădirile din jur, statuia vie a omului nou pe care
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
unui exponent stradal contemporan de tip vandal sau de penitenciar. Într-un interviu acordat postului de televiziune “Antena 3”, în luna noiembrie 2012, maestrul Tudor Gheorghe, întrebat fiind dacă în România se mai poate vorbi de cultură, a răspuns cu tristețe: “Dar cine mai are nevoie de cultura în România?” Dacă vom continua să fim nepăsători, atunci ceva din adâncul ființei noastre va fi definitiv pierdut. Dostoievsky susținea acest mare adevăr: “În lipsa cauzei și a muncii, apare veșnic dezordinea”. “Stricatu-s-au oamenii
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
pe om.” (Matei 15, 11). Valoarea cuvântului este dată, în consecință, de valoarea morală și spirituală a celui care îl rostește. Cuvântul este cel care compune o rugăciune, convorbirea cu Dumnezeu. Prin cuvânt, Lui îi destăinuim bucuria, necazul, durerea sau tristețea noastră și, prea rareori, mulțumirile noastre. Tot prin cuvânt, uneori însoțit de o lacrimă scăpată dintr-un colț uitat de suflet, Îl rugăm fierbinte să ne ajute atunci când nimeni dintre cei mulți din jurul nostru, nu poate sau nu vrea să
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
pentru că ea are apă în frigider, și mai are în frigider și o prăjitură și o conservă de ceva neclar și o cutie de lapte UHT și trei ridichi și două ouă, și la un moment dat el simte o tristețe incomensurabilă, și tristețea asta strigă la ataaac și îi intră prin toate țesuturile, și uite cum câș tigă teren nesimțita și e incredibil cum perversa asta de tristețe vrea să-și facă cuib la pieptul lui, și-acum se pregătește
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
apă în frigider, și mai are în frigider și o prăjitură și o conservă de ceva neclar și o cutie de lapte UHT și trei ridichi și două ouă, și la un moment dat el simte o tristețe incomensurabilă, și tristețea asta strigă la ataaac și îi intră prin toate țesuturile, și uite cum câș tigă teren nesimțita și e incredibil cum perversa asta de tristețe vrea să-și facă cuib la pieptul lui, și-acum se pregătește să înfigă steagul
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
ridichi și două ouă, și la un moment dat el simte o tristețe incomensurabilă, și tristețea asta strigă la ataaac și îi intră prin toate țesuturile, și uite cum câș tigă teren nesimțita și e incredibil cum perversa asta de tristețe vrea să-și facă cuib la pieptul lui, și-acum se pregătește să înfigă steagul de conchistador în inima lui, și chiar în clipa asta mă uit la fața lui de actor aproximativ celebru și-l văd cum se scutură
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
să înfigă steagul de conchistador în inima lui, și chiar în clipa asta mă uit la fața lui de actor aproximativ celebru și-l văd cum se scutură vio lent și spune acuma chiar că trebuie să plec și brusc tristețea se pomenește singură și tristă și abandonată undeva printr-o falangă prea puțin dureroasă de la degetul lui mic și stă madam tristețe și se uită la steagul ciuruit de gloanțele indiferenței și nu-i vine să creadă ce efemeră îi
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
și-l văd cum se scutură vio lent și spune acuma chiar că trebuie să plec și brusc tristețea se pomenește singură și tristă și abandonată undeva printr-o falangă prea puțin dureroasă de la degetul lui mic și stă madam tristețe și se uită la steagul ciuruit de gloanțele indiferenței și nu-i vine să creadă ce efemeră îi poate fi existența și zice acum eram și-acuma nu mai sunt, iar el râgâie scurt, ca să împuște doi iepuri dintr-un
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
la steagul ciuruit de gloanțele indiferenței și nu-i vine să creadă ce efemeră îi poate fi existența și zice acum eram și-acuma nu mai sunt, iar el râgâie scurt, ca să împuște doi iepuri dintr-un foc. Un iepure tristețea. Un iepure nebuna. Ce ucigaș. Un ucigaș de iepuri. Nebuna înțelege. Dar parcă tot nu vrea să înțe leagă. Și nu vrea în ruptul capului să accepte. Așa că el e nevoit să se prindă într-o horă absurdă. Un joc
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
proaspăta amintirea”(Jos Vandeloo). Raphael! -Ramona! Se îmbrațisară teatral... Raphael era însă numele soțului ei. -Acest vin este un elixir al tinereții. Mă simt minunat.Tu? -Mi-e teamă Raphael.Locul acesta e straniu. Mai bine să plecăm de aici. Presimt tristețe.Momentele de bucurie trăite de noi în acest loc sunt concentrate într-o mână straină.Mâna destinului! Porniră spre ieșire. Pe frontispiciul ușii era încrustat: „Cei care mă vizitează îmi fac cinste,iar cei care nu mă vizitează îmi fac
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
femeia trase după ea și o cortină invizibilă, iar atmosfera redeveni dureros de naturală (atunci când te doare normalitatea, poți să te retragi, poate că ai băut prea mult, zâmbi). Proiectorul se stinse, scena rămase scufundată în întuneric, cuprinsă de o tristețe iremediabilă, se auzi zgomotul făcut de scaunele trase și clinchetul ultimelor pahare ciocnite, iar el nu întoarse capul. Îi auzi doar pașii câteva secunde, apoi se făcu liniște. În sală, în mintea sa, în anotimp, în viețile paralele care (tocmai
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
afectați, importanți, mulțumiți de ei înșiși. Poate ideea că au avut bani pe care să i cheltuiaască le transmitea semnale care îi obligau să adopte o astfel de atitudine țanțoșă. Și ei miau provocat silă. Babilonul nu poate induce decât tristețe, din punctul meu de vedere. Mă aștept, de fiecare dată, ca toate rafturile alea înalte să se prăbușească, iar toți oamenii de acolo să ajungă sub ele, aplatizați. Terciuiți. Ca tata... La ora închiderii, am ieșit în parcare. Era frig
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
la ceilalți și de a le controla, interpreta, folosi în scopul controlării propriului comportament și anticipării comportamentului celor din jur sunt esențiale pentru succesul în viață și pentru ascensiunea în organizații a indivizilor. Goleman explică faptul că emoțiile primare (mânia, tristețea, frica, bucuria, iubirea, dezgustul, rușinea, surpriza) au, fiecare, foarte multe derivate. Totuși, cercetătorii au constatat că patru dintre expresiile faciale caracteristice unor emoții de bază sunt universale, fiind recunoscute în toate culturile: frica, mânia, tristețea și bucuria. Reacția organismului în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
faptul că emoțiile primare (mânia, tristețea, frica, bucuria, iubirea, dezgustul, rușinea, surpriza) au, fiecare, foarte multe derivate. Totuși, cercetătorii au constatat că patru dintre expresiile faciale caracteristice unor emoții de bază sunt universale, fiind recunoscute în toate culturile: frica, mânia, tristețea și bucuria. Reacția organismului în anumite circumstanțe este în primă instanță emoțională pentru că informațiile de această natură se transmit la creier mai rapid decât cele raționale și de aceea se obține o primă reacție emoțională și numai ulterior (vorbim de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
Zeițele aveau părul despletit În care Își prinseseră flori ireale și purtau rochii lungi și vaporoase. Cu toții mâncau ambrozie și ascultau muzica unei harfe. Aniversatul primise fel și fel de daruri, Însă În zâmbetul lui se citea o undă de tristețe.Tatăl Îl chemă la el, Îi ciufuli părul și-l Întrebă: -Ei, ce zici: Îți place petrecerea? Ai desfăcut cadourile? -Da, totul este cum am vrut.Doar că aș fi vrut un cadou mai special.Îmi doresc atât de mult
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ale balerinei. Se așeză și, de la distanță, admiră statueta. Avea un magnetism! Nu putea să-și ia ochii de la ea. Toată această încăpere albă, pardoseala albă de marmoră, canapeaua..., balerina care umplea încăperea cu frumusețea ei! Trăda, totuși, o oarecare tristețe! O privea cu ochi de artist, cu mare plăcere și se întrebă cum au putut fi realizate acele nuanțe de culoare, plecând de la degradeuri, până la culoarea intensă, la acaju. Domina încăperea cu frumusețea, singurătatea și tristețea ei. Se ridică cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Trăda, totuși, o oarecare tristețe! O privea cu ochi de artist, cu mare plăcere și se întrebă cum au putut fi realizate acele nuanțe de culoare, plecând de la degradeuri, până la culoarea intensă, la acaju. Domina încăperea cu frumusețea, singurătatea și tristețea ei. Se ridică cu greu de pe canapea, își luă bagajul de lângă ușă și intră într-un vestibul. Se simțea ca un intrus într-un sanctuar. În urma lui, lumina se stinse automat. Din vestibul, unde-și lăsă bagajul, sub o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
personal în toată această locuință, doar câteva CD-uri, câteva discuri. Crezuse că erau ale lui Mihai. Dar nu, erau ale ei. Aici a stat Clotilde! Ea a fost cea care a creat totul! Această frumusețe stranie, această singurătate și tristețe pe care am simțit-o încă de la intrare. Totul era atât de simplu, de elegant și misterios. Se apropie de silueta de femeie din firidă. Când se întoarse, dădu cu ochii de o oglindă mare. Își văzu fața și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în bucle pe umeri, avea un costum "lie de vin", nu purta nici o podoabă. Petre se simțea ca principele Salina din filmul lui Visconti, văzut cu mulți ani în urmă. Era și el "Ghepardul", rănit uneori de viață, privind cu tristețe peisajul care de acum îi era străin. Dar asta nu însemna că nu înțelegea bucuria, fericirea și veselia celor din jur. Rămânea un "Ghepard" singuratec, taciturn, discret, închis în casta lui. Doar pentru o fracțiune de secundă, Beatrice a reprezentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
se apropiau de Sinaia, un loc însemnat de prezența lui Enescu, Mihai interveni: Pe mine, tată, m-a pasionat tot ce s-a scris despre George Enescu. A avut o viață extrem de bogată, interesantă, plină de bucurii dar și de tristețe. Să vă spun mai întâi ce-am citit, cu ani în urmă, cu ocazia unui "Festival Enescu" într-o revistă, ceva de neimaginat, de care cu siguranță puțini au aflat: la carnavalul de la Rio de Janeiro, una din cunoscutele școli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
grădină, o livadă de mandarini. Se mai vedeau drumul de țară, câmpul cultivat cu orez, crângul de pini și, în zare, marea. Așa cum stăteam în sufragerie, linia orizontului părea la același nivel cu pieptul meu. Splendid peisaj! exclamă mama cu tristețe în priviri. — Poate și datorită aerului. Lumina soarelui de aici este complet diferită de cea din Tokyo, nu-i așa? Parcă își filtrează razele printr-o fâșie de mătase, am zis eu, veselă. La parter erau două camere - una de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
prea departe argumentându-vă totul în felul acesta? Am senzația că-l repet papagalicește pe fratele meu. Tot ce mai am de spus este că vă aștept. Doresc să vă revăd. Asta-i tot. Așteptare. În viață cunoaștem bucuria, mânia, tristețea, supărarea și o mulțime de alte stări, însă toate acestea împreună ne ocupă abia unu la sută din timp. Restul de nouăzeci și nouă la sută îl petrecem în așteptare. Aștept, sperând cu fiecare clipă. Simt că mi se sfărâmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
lăsasem pe birou. Mama a zărit cele trei volume azi-dimineață când se întorcea de la baie. Le-a luat, pe rând, le-a examinat cuprinsul și apoi, cu un oftat ușor, le-a pus înapoi pe birou. M-a privit cu tristețe. Privirile îi erau pline de amărăciune, nu de neacceptare sau de antipatie. Mama prefera să citească opere de-ale lui Dumas tatăl, Dumas fiul, Hugo, Musset și Daudet. Știu că și astfel de romane frumoase de dragoste sunt pătrunse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]