1,810 matches
-
în localurile de petrecere ale creștinilor, în numărul acelora din urmă, contez pe cele ce se numesc femei de lume, imitatoare de bunăvoie ale orgiilor și ale luxului lor. Cuvântul nostru de ordine este: forța și ipocrizia. Singură forța poate triumfa în politică, mai cu seamă dacă ea este ascunsă în talentele necesare oamenilor de stat. Violența trebuie să fie un principiu, viclenia și ipocrizia o regulă pentru guvernele care nu vor să-și lase coroana în mâinile slujbașilor unei noi
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
a rămâne în acest program de violență și ipocrizie. O asemenea doctrină bazată pe calcul este tot atât de eficace ca și mijloacele pe care le întrebuințează. Prin urmare, nu numai prin aceste mijloace, dar și prina ceastă doctrină a asprimii vom triumfa și vom supune toate guvernele guvernului nostru suprem. Va fi de ajuns să se știe că suntem inflexibili, pentru ca orice nesupunere să înceteze. Noi suntem primii, care, în ceea ce este încă antichitate, am aruncat poporului cuvintele: Libertate, Egalitate, Fraternitate, cuvinte
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
mod regulat, luptând împotriva oricărei infecții capabile să ulcereze corpul statului. Acest ales al lui Dumnezeu este numit de sus pentru a sfărâma forțele nechibzuite, mânate de instinct, și nu de judecată, de bestialitate, și nu de umanitate. Aceste forțe triumfă acum; ele jefuiesc, ele săvârșesc tot felul de violente sub pretextul libertății și al drepturilor. Ele au distrus orice rânduială în societate, pentru a ridica pe aceste ruine tronul regelui lui Israel. Rolul lor va fi însă terminat în momentul
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
vedea în recucerirea Basarabiei și a Nordului Bucovinei și nici în ocuparea Odessei o compensație pentru teritoriul cedat Ungariei. În această ordine de idei, Antonescu declarase în Consiliul de Miniștri : „noi mergem sută la sută până la moarte, alături de Axă. Ori triumfăm cu Axa, ori cădem cu Axa [...], însă, eu vreau să răstorn arbitrajul de la Viena - fără s-o spunși să pregătesc campania pentru opinia publică mondială. Antonescu a arătat lui Hitler injustiția comisă la Viena. Potrivit notei de conversație întocmită de
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
dar riguros logice, dacă admitem cele arătate mai sus: "Ceea ce e adevărat e adevărat în mod absolut, în sine; adevărul e unul; identic cu el însuși, oricare ar fi ființele care-l percep, oameni, monștri, îngeri sau zei". Astfel, Rațiunea triumfă și se face auzită prin această voce. Ce poate însemna o asemenea afirmație într-o lume absurdă? Percepția unui înger sau a unui zeu nu are sens pentru mine. Acest loc geometric unde rațiunea divină o ratifică pe a mea
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
întoarce asupra ei înseși, ei înalță imaginile operelor lor ca pe niște simboluri evidente ale unei gândiri limitate, muritoare și revoltate. Ele dovedesc, poate, ceva. Dar romancierii își dau aceste dovezi mai curând lor înșile decât celorlalți. Esențialul este că triumfă în concret și în aceasta stă măreția lor. Triumful acesta pe de-a-ntregul carnal le-a fost pregătit de o gândire ale cărei puteri abstracte au fost umilite. Când umilința e deplină, carnea dă dintr-o dată creației întreaga sa strălucire
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
care omul își oferă luxul chinuitor de a pescui într-o cadă, știind că nu va prinde nimic. Recunosc deci aici o operă absurdă în principiile ei. Cât privește Procesul, de exemplu, pot să spun că reușita e totală. Carnea triumfă. Nu lipsește nimic: nici revolta neexprimată (dar ea este cea care scrie), nici disperarea lucidă și mută (dar ea e cea care creează), nici acea uimitoare libertate de comportare de care personajele romanului dau dovadă până la moartea finală. Totuși, această
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
multe publicații adaptate celor mai diferite categorii de cititori. Ajunși la putere, bolșevicii instituie cenzura generalizată și pun toate mijloacele de comunicație în slujba unei propagande care se exprimă într-o limbă specială, apărută sub Lenin și care avea să triumfe sub Stalin* sau Mao*, limba de lemn*. Datorită monopolului asupra mijloacelor media, comuniștii la putere încearcă să făurească un imaginar social unificat, în jurul unor mituri și figuri eroice - Lenin, Stahanov, Gagarin, Che Guevara. Chiar dacă populația nu ignoră prăpastia dintre trista
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
februarie. Lenin creează Consiliul Comisarilor Poporului (Sovnarkom), format numai din bolșevici; dacă triumful său suscită o puternică opoziție din partea unora - Lozovski, Gorki, care-i un apropiat al lui Lenin - cei mai mulți sunt fascinați de acest „Ilici” ale cărui idei tocmai au triumfat, contrar tuturor așteptărilor. Bolșevismul cunoaște o dublă mutație. Doar grupuscul revoluționar, la început, el pune mâna pe putere și devine partid-stat. și, la cererea lui Lenin, el adoptă, în martie 1918 o nouă denumire: Partidul Comunist Bolșevic din Rusia, care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
inițiale de control terorist a rămas vie vreme îndelungată, ceea ce nu le-a împiedicat totuși, în ultima fază a existenței lor, să fie paralizate de propria inflație birocratică. în alte locuri, în birocrațiile economice sau administrative, dezordinea și confuzia au triumfat împotriva duratei îndelungate, în ciuda eforturilor constante de raționalizarea activității lor de către aparatele politice. Așadar, criza finală a comunismului de tip sovietic datorează mult succeselor birocrației și pierderii controlului partidelor comuniste asupra aparatelor birocratice. O paradigmă teoretică a birocrației comuniste Dominația
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
început războiului de gherilă, începe apoi o colaborare amplă și nescontată cu răzvrătiții. Pe 31 decembrie 1958, victoria combatanților „barbudos” îl obligă pe Batista să fugă. Cu sprijinul poporului, a stării a treia - „llanos” - și a mișcării clandestine urbane, gherila triumfă și confirmă leadershipul personal al lui Castro care, într-o primă instanță, acceptă revenirea la constituția din 1940 și organizarea de alegeri libere, respinge o tentativă de absorbție de către „politicieni” (pactul de la Miami), decretează o primă reformă agrară și vorbește
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a socialismului care calcă în picioare principiile democratice și care, după cel de-al doilea război mondial, devine etalonul de referință în fața căruia trebuie să plieze ansamblul statelor membre ale sistemului comunist mondial*. Asta nu înseamnă că doctrina comunistă a triumfat în fața democrației. Pe de o parte, cele mai multe partide social-democratice, ca de exemplu, PSD german la Congresul de la Bad Godesberg, renunță la orice referire la marxism și se raliază nu doar la „metodele” ci la „principiul” democratic. Pe de o parte
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de inerția structurală a sistemului, cât și de opoziția conservatoare manifestată, în iunie 1957, prin tentativa „grupului antipartinic” reprezentat de Molotov, Malenkov și Kaganovici de a-l demite pe Hrușciov. Dar acesta, susținut de o majoritate din sânul Comitetului Central, triumfă și încearcă să aprofundeze destalinizarea. în 1961, în timpul celui de-al XXII-lea Congres al PCUS, vrea să dea societății* noi probe ale voinței sale: în august, trupul îmbălsămat al lui Stalin este scos din mausoleul din Piața Roșie; destalinizarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
atunci o perioadă de reamenajări permanente și de creștere a tensiunilor dintre liberalizarea economică rapidă și menținerea dominației aparatului comunist. în sfârșit, în ciuda crizei la fel de profunde ca și în celelalte regiuni comuniste, replierea pe pozițiile celei mai stricte ortodoxii a triumfat în Cuba* și în Coreea de Nord, unde totalitarismul* persistă. ECONOMIA POSTCOMUNISTĂ TRANZIȚIA CĂTRE ECONOMIA DE PIAȚĂ în urma prăbușirii sistemului comunist mondial în 1989-1991, toate țările cu regim comunist au fost confruntate cu evoluția economiei lor dirijate și a societății lor în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
opune marxiștilor ortodocși care nu cred că revoluția este posibilă în țări democratice și industrializate, el consideră Rusia ca fiind „veriga slabă” a lanțului imperialist care va duce în mod ineluctabil la izbucnirea unei revoluții în Europa. De-abia a triumfat revoluția din Octombrie*, abia s-a încheiat primul război mondial, și un val revoluționar străbate Europa. Tensiunile generate de război, „marea lumină venită de la Răsărit” (Romain Rolland) și voința lui Lenin de extindere a revoluției bolșevice se află la originea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să înceapă „lupta efectivă contra fascismului, în special prin dezarmare și prin dizolvarea ligilor”. De altfel, antifascismul alimentează campania victorioasă dusă de viitorul secretar al PCF, Jacques Duclos, ales deputat pe 28 martie 1926. în acest timp, Stalin*, care a triumfat împotriva adversarilor săi, lansează în 1928 primul plan cincinal*, după care începe colectivizarea*. în această situație de atacuri violente ale puterii contra clasei muncitoare și a țărănimii din URSS, el agită spectrul unei imaginare coaliții internaționale antisovietice, decretează sfârșitul „stabilizării
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
generală insurecțiarală, declarată și susținută de PSOE, de anarhiști și de PCE; aceasta duce la instaurarea în Asturii a unei puteri revoluționare rapid reprimate. Succesul Frontului Popular și pronunciamiento militar La alegerile legislative din 16 februarie 1936, coaliția republicani/socialiști triumfă sub egida politicii de Front Popular*, inaugurată în 1935 de către Internaționala Comunistă* (IC); evenimentul favorizează o creștere rapidă a PCE, devenit vector al vigurosului mit al URSS* și susținător al unei republici democratice învăluite într-un climat de violențe politice
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Moscovei se limitează la „Pace în Vietnam!”, slogan conform cu directivele sovietice; războiul trebuie câștigat de către PC Vietnamez, dar conflictul nu trebuie să degenereze într-o confruntare directă a „lagărului socialist” cu imperialismul american. Dacă, în cazul războiului din Vietnam, comuniștii triumfă cu brio în bătălia ideologiei și a propagandei, situația este mult diferită în problema eurorachetelor, în 1979-1984. într-adevăr, în vreme ce comuniștii dovedesc o dată în plus că terenul păcii rămâne bogat în posibilități de mobilizări unitare, îndeosebi în Italia și în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din 1848, urmată de o serie întreagă de manifestări revoluționare în întreaga Europă, îndeosebi în Germania. Marx se instalează la Köln, unde devine una din figurile importante ale mișcării democratice și revoluționare, fondând un cotidian, Neue Rheinische Zeitung. Dar contrarevoluția triumfă, și el este expulzat din Germania, în mai 1849, apoi din Paris; așa ajunge să se instaleze la Londra. în 1847, publicase deja o violentă critică a lui Proudhon (Mizeria filosofiei). în 1852, el face, în 18 Brumar al lui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
posibilă. Această interpretare, care coincide în multe privințe cu cele ale lui Karl Popper, Hannah Arendt sau Claude Lefort, evidențiază prezența în opera lui Marx a unui „nucleu antropologic” vinovat în mare parte de concepția coercitivă a comunismului care va triumfa mai târziu, și invitând la despărțirea de lecturile propuse de filosoful comunist francez Louis Althusser. într-adevăr, nu există nicio „separație epistemologică” între operele din tinerețe marcate de umanism burghez și operele de maturitate plasate sub semnul științei* proletare ci
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se angajează în eurocomunism, recunoaște virtuțile democrației*, acceptă NATO, se apropie de social-democrație* și polemizează cu PCUS, dar fără să se rupă de acesta. încearcă, cu moderație, să accepte mișcările venite dinspre societatea civilă*, care busculează conformismul tradițional. în 1975, triumfă la alegerile administrative, ajungând astfel să administreze un mare număr de orașe și regiuni. în anul următor, obține 34,4% din voturi la alegerile legislative. Susține atunci, fără să participe la ele, guvernele democrate creștine, combate cu fermitate terorismul* de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Kizny. în pofida primelor descrieri aparținându-i francezului Raymond Duguet în 1927, sute de mărturii, de procese răsunătoare - precum procesul Kravcenko din 1949 sau Rousset în 1950 - câștigate împotriva celor care vedeau în denunțarea acestor lagăre o operațiune politică anticomunistă - negaționismul triumfa. și a fost nevoie de opera majoră a lui Soljenițîn, apărută în franceză, în 1974, pentru ca ochii unui public larg să înceapă să se deschidă, nu fără dispute. Deschiderea arhivelor* fostului imperiu sovietic a permis astăzi prezentarea faptelor. TȚ TACTICĂ
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
revoltele populare spre o finalitate determinată științific (Principiul-speranță, 1938-1947). însă acest „peisaj al dorinței” a luat, începând din anii 1920, chipul „socialismului real”, mai întâi sovietic, apoi chinez, albanez sau cubanez. „Socialismul real” ca utopie concretă Nici o revoluție nu poate triumfa fără sprijinul maselor. Istoria probează totuși rapidul dezinteres al acestora, de îndată ce sunt confruntate cu violențele și penuria ce caracterizează aceste momente de dezorganizare generală. Față cu demobilizarea, chiar cu respingerea, noile elite se găsesc atunci obligate să reactiveze patima revoluționară
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de stat britanic al vremii, Philip Noel-Baker, declara în 1946, în Camera Comunelor, că guvernul britanic era „hotărât să folosească instituțiile Națiunilor Unite cu scopul de a o sfârși cu politica de putere, pentru ca, prin metodele democrației, voința poporului să triumfe”11. Deși vom avea ulterior mai multe de spus despre aceste teorii și așteptările pe care le-au trezit 12, este suficient să afirmăm că lupta pentru putere este universală în timp și spațiu și că este un fapt probat
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pentru democrație. Primul război mondial, așa cum este văzut din perspectiva lui Wilson, are într-adevăr acest lucru în comun cu cruciadele Evului Mediu - a fost purtat cu scopul de a face ca un sistem moral, susținut de un grup, să triumfe în restul lumii. După cum spune Robert C. Binkley: Războiul mondial nu numai că a adus la vârf politicieni care erau filosofi, dar ei i-au dat jos pe filosofii profesioniști de pe piedestalele intelectuale. În fiecare țară, acești oameni și-au
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]