1,384 matches
-
rugat să mă primească, voiam „să-i cer sfatul” într-o problemă dramatică pentru tinerelul care eram. M-a primit fără multe fasoane în vila din Confederației unde locuia; în cabinetul lui de lucru; pe al cărui birou, țin minte, trona Estetica lui Hegel. Vianu se găsea atunci, ca și Călinescu, într-o perioadă de semi-dizgrație, dar, spre deosebire de autorul marii Istorii a literaturii, și-a păstrat cursul de literatură universală. Cum aveam să mai constat și altă dată când m-am
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o fac tinerii de azi... și poate e bine că o fac? Dar... care era viața noastră de zi-cu-zi, care era viața mea „privată”, atunci? Continuam să viețuiesc în camera mare, cu patru geamuri (unul zidită, unde într-un colț trona o sobă de teracotă (și, în alt colț, detaliu des invocat de Nichita - o roată de automobil!Ă, cu parchetul vechi și „melodios”, cu sute de cărți înșirate pe jos sau în lăzi - o parte din ele au fost duse
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
după Ceaușescu, un Geo Dumitrescu sau Dan Deșliu, care mă sfătuiau însă „să mai aștept, nu e momentul!”. La Pelișor, unde mă găseam în acea iarnă, se afla și tânăra glorie a realismului socialist, membru plin c.c., Titus Popovici, tronând deja în manualele școlare și acolo, în palatul unde a murit Ferdinand, într-un luxos apartament, la primul etaj. Admirându-mi Francisca, sau abil fiind, se integra doar corului de critici pozitive care mi-au analizat primul roman, mă curta
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Corneliu Mănescu slujind de fațadă; pregătirea lui intelectuală nu-l ajuta prea mult în sarcina uriașă ce stătea pe umerii Externelor în acei ani în care, e drept, Maurer mai avea un cuvânt de spus. La masa de seară, unde trona tov. Mihai, prim-secretarul județului, se mai găsea un „tovărășel”, mic, rotunjor, cu manșetele veșnic motolite și cu zâmbetul afabil și continuu al cuiva ce vrea, în comerțul „cu ridicata”, să nu „supere onor clientela!”. - Cine e dânsul? l-am
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
deplină vitalitate. Când crezurile slăbesc, cine oare se clatină, Dumnezeu sau națiunea? În orice caz, n-am văzut la el nici portretul prim ministrului grec, nici al președintelui rus. Ca în Siria, unde fotografia oficială a șefului statului, Bachar al-Assad, tronează în vestibulul mănăstirilor și al episcopiilor, între Fecioara Maria și crucifix. Există și circumstanțe atenuante, dar dincolo de Iordan și peste munți, o împușcătură în timpul unui concert spiritual surprinde neplăcut. 6. Iisus = Hitler? Dacă vine cineva la mine și nu urăște
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
multe gânduri și atitudini ce s-au format în mine ori s-au sedimentat în relațiile cu semenii. Totul apasă ca un nor mare, greu pe gândurile și în ființa mea, în sacristia bisericii, în noapte, aproape de altarul deasupra căruia trona solemn o icoană mare, în basorelief, reprezentând încoronarea cu spini a lui Isus. întins pe salteaua subțire de pe podea, în sacul meu de dormit, eram pătruns de povara și exigențele pelerinajului. Privind incoana, îmi simțeam acut proprii spini interiori, și
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Reuniunea de la Helsinki, care acceptase să nu mai obstrucționeze ideea românească de aplicare a "principiului rotației", la locul de desfășurare a lucrărilor diferitelor reuniuni C.S.C.E., prin formula biblică: Toate casele sunt ale Domnului". Am apreciat chiar calmul și ordinea ce tronau în desfășurarea slujbei. Întors în ambasadă spre seară, am găsit toată suflarea misiunii la o masă tovărășească pe terasă. Erau într-un stadiu avansat de consum alcoolic. Au început să mă întrebe unde am fost aproape toată ziua? Le-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Vigia" fiindcă într-o perioadă ar fi fost instalat acolo un corp de pază al armatei spaniole. Casa era încăpătoare și a fost mobilată cu piese desenate de Hemingway și Mary și cu unele aduse de prin calatorii. Pe pereți tronau trofee de vânătoare, pe jos covoare și piei de animale. Amator de artă, Hemingway avea la "Finca" și unele picturi de valoare, semnate de Miró, André Masson, Paul Klee, Juan Gris..., achiziționate la Paris la sfaturile lui Gertrude Stein și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
an al Revoluției": borcane cu compoturi și sticle cu sucuri de portocale, mango, grepfruit, ananas, goyaba, tamarindo, gemuri și marmelade apetisan-te, dulciuri de tot felul, sticle cu rom de "7 y 15 anos" de 7 și 15 ani! "Perla coroanei" trona în mijlocul "nacelei", că nu cred că termenul de "coș" ar fi potrivit: un curcan de 15 kilograme! Ne-a venit să râdem amintindu-ne de "gâsca "de la Phenian, dar după aceea i-am mulțumit lui Fidel și i-am urat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
mai e și tăinuitoare. CÎnd cineva dă o lovitură, se informează prin rețeaua ei cine a făcut-o. Hoții-i vînd la prețul ei sau femeia Îi toarnă la gardă. Lupita știe tot ce se-ntîmplă-n lumea interlopă din Mexico City. Tronează și-mparte plicuri ca o zeiță aztecă. Lupita Își vinde marfa În plicuri. Se presupune că e heroină. De fapt e pantopon Îndoit cu lactoză și o altă porcărie care aduce a nisip și rămîne nedizolvată În lingură după fierbere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
greu să faci evocări despre oameni pe care nu i-ai văzut niciodată, dar care nu au devenit încă abstracțiuni postume. Din acest motiv am amintit frumoasa fotografie, pentru că acolo se vede, se simte, personajul interesant care a fost Slătineanu, tronând "boerește" într-un timp interesant. Despre Slătineanu, desigur, am și alte surse, din alte fotografii și din multe povestiri, pentru că, fiind un ins fabulos, a lăsat o legendă, una în plus într-un spațiu care iubește legendele, cum a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
el sclipitoare inteligență și farmec neasemuit. Ultima întâlnire cu Velea, de care îmi amintesc, am avut-o, cred, în toamna lui 1986. Coborând din autobuz la Casa Scânteii, l-am ajuns din urmă în dreptul statuii lui Vladimir Ilici, pe atunci tronând pe soclu, și nu mi-a fost greu să-l ajung, pentru că înainta anevoie. M-a luat de braț și am mers încet, în tăcere, spre edificiul pachidermului cultural în care ne câștigam pâinea, cu multă scârbă, în ultimii ani
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ai echipamentul necesar. Într-o primăvară prin 1977, eram cu bunul meu prieten Nicu Ureche, mai mare decât mine cu un an, amândoi elevi pe vremea acea. Era cam sfârșitul lunii martie, zăpada era topită de mult în Victoria, dar trona masiv pe crestele munților. Ne-am hotărât să urcăm pe muchia Tărâța, ca să vedem până unde putem urca. Dacă la început poteca era foarte bună, uscată, treptat a apărut zăpada, care a crescut rapid în grosime, pe măsură ce urcam în altitudine
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
ediția precedentă, când interpreta la Ateneul Român o lucrare a marelui compozitor și a sunat un telefon. Brusc, a oprit interpretarea orchestrei, s-a întors spre public și a schițat un gest dojenitor cu mâna stângă îndreptată spre fundal, unde trona portretul compozitorului. Același gest l-a făcut în 2011 și tânărul și talentatul dirijor rus al orchestrei London Philharmonic Orchestra, Vasily Petrenco: când publicul l-a chemat de repetate ori la rampă, după interpretarea excelentă a Rapsodiei I, dintr-un
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
spectacolele, scopul educativ de aplecare spre muzică, pentru înnobilare spirituală a celor prezenți, a fost atins. S-a observat, spre deosebire de ediția precedentă, un progres în ceea ce privește educația și chiar rafinamentul publicului, cu toată rumoarea concomitentă de pe alte coordonate ale capitalei, unde trona un alt gen de comportament social. Se cunoaște că biletele la această ediție s-au epuizat în timp inimaginabil de scurt. Ar fi nedrept să ocolim constatarea unui fapt care atestă că la nici una din locațiile unde se desfășurau manifestări
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
sfântă liturghie pe plaja oceanului. Aici am admirat nu numai vilele și hotelurile somptuoase, bisericile și parcurile luxuriante, ci și valurile oceanului ce se spărgeau spumegând de furie printre colții stâncilor. Pe una din stâncile mai înalte din largul oceanului, trona o măreață statuie a Fecioarei Maria de la Lourdes. Reîntorși de la Biarritz la Lourdes, spre seară ne-am îndreptat din nou cu autocarul spre Bazilica Fecioarei de la grotă, unde ne-am rugat, ca de obicei, sfântul rozariu, pentru a-i cere
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu mâna întinsă spre cea mai înaltă clădire din campus. Trasează în aer un cerc sugestiv cu degetul arătător. Apoi îmi spune în franceza sa cu accent magrebin: On est tous surveillés! (Suntem toți supravegheați!). Într-adevăr, în vârful clădirii tronează o imensă cameră de luat vederi, un tun optic cu un zoom capabil să detecteze și mișcările unei furnici pe un parbriz. Nu am observat-o până atunci. Știa el ce știa, săracul Mehdi, tunisian și musulman practicant... Fapt divers
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să asculte Cehov - cu totul altceva decât zumzăiala nonșalantă din Sala Congreselor - vibra o anumită intimidare în fața subiectului care îmi dădu, brusc, o siguranță fizică și o încordare emoțională. Un om micuț, bătrâior, dar foarte luminos, intră pe scenă unde trona un pian; omul - se numea Kaminska, fără prenume, știam vag de unde să-l iau, din familia de actori evrei galițieni Kaminska - nu deschidea pianul, rămânea în picioare și începea să zică pe dinafară nuvele scrise de Cehov; nu recita, nu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
103, 189, închisă între acareturi („Peisaj”, p. 92) sau semideschisă („Pe drum de țară” și „Peisaj din Huși” - p. 152, „Peisaj cu case”). În ograda, animale, păsări, obiecte de uz gospodăresc specifice vieții de la țară, adică podgoreanului. În jurul cramelor, îndeosebi, tronează într-o veselie butoaiele goale, adevărate personaje care stau la sfat, participă la un joc bizar ori se bulucesc nerăbdătoare la ușă pentru a primi licoarea bahica („Peisaj” - pp. 86, 157, 230, „Crama”, „La crama”). Peisajul de periferie rurală pare
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
a închiriat și a transformat cu totul căsuța Lemonide, pe țărmul mării. M-am dus, iarăși singură, la Menaru, pe care am găsit-o la Amidée. Toată plodărimea era acolo, afară de Șucuran, care, cocoțată pe tocurile înalte ale pantofilor americani, trona ca un mic idol la cafeneaua „Hamlet“. Menaru s-a ridicat și m-a întâmpinat cu aerul ei de mare doamnă; m-a prezentat celor două prietene turco-tătăroaice ale ei, care veniseră să admire garderoba lui Șucuran. Se pare că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
azi nu am eșit deloc din casă; am orânduit dulapurile și am păstrat între rochile mele rochia ta grenat pe care o purtai în ultimele zile prin București și pe care i-ai lăsat-o Inei; tot în dulapul meu tronează rochița de vară care îți plăcea ție mult, cu tonalități predominante de roșu închis, aceea care fusese deux pièces [, de la] Timișoara, și sacoul. Joi, nici nu știu ce-am mai făcut: piața, roșii și vinete, coafat; după masă ședința partidului
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
era acasă, cu o puternică nevralgie facială, bandajată și affolée, imposibil de recunoscut în ea pe cea de altădată. Ca întotdeauna ospitalieră și cu masa îngrijită, între bufet și radio, pe care îl maneuvra dibaci Mișu ori Dan. În casă tronau vechile fotografii ce isbutesc să rămână nedemodate, privind din cadrul lor ceea ce caracterizase sălbatec viața; în agendă, am scris: „Cu inima strânsă de toate lipsurile pe care viața i le-a impus surorii mele: o mare doamnă care îndură imperativele destinului
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Ligia Mirescu cu mama ei și d-l Mirescu, care au admirat interiorul și au cerut veste de la tine. O carte poștală, te rog, și lor. Ai fost la Serghescu? Azi a fost frig; Ana Luca, voluminoasă și volubilă a tronat în fotoliu, îmbrăcată într’o mirobolantă blană; a dat să se citească versuri de Esenin. Tudor a citit versuri, à sa manière, dintre care una cu titlul Varza mamei. Titlul a adus perplexitate. În final autorul a terminat cu coceanul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
meu; nu dau înapoi, n-am să dau niciodată înapoi în fața unui gest sacru, acceptat și liber consimțit. Nu-mi mai fumez țigara în fotoliul galben, stau dreaptă și tare ca un stâlp pe scaunul de piele din sufragerie, care tronează ca un scaun electric, în locul fotoliului tatei - neocupat de la plecarea ta - și aștept dreaptă și fermă declanșarea. Nu te întoarce. [...] Îți trimit Plantațiile lui Tonegaru. Mai am încă manuscrisul lui Doinaș. Să ți-l trimit? Că oricum aici nu mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a izbucnit pur și simplu în lacrimi. Încă nu i-am văzut rochia de mireasă, spune Christina. N-am curaj. — E foarte frumoasă! protestez eu. Vino să ți-o arăt! O conduc în camera somptuoasă unde rochia făcută de Danny tronează pe umeraș. — Ei, văd că e întreagă, observă Christina laconic. E un început bun. — Christina, zic, nu e ca tricourile alea. Asta face parte dintr-o categorie superioară. Uită-te la ea! Nici mie nu-mi vine să cred ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]