1,398 matches
-
Însă acesta găsise în sfârșit locul potrivit și foarte hotărât începu să găurească lemnul vechi. Cu fălcile pline îi spuse Pendulei: — Nu-mi pasă de regele tău bătrân și nepăsător! și intră tot mai adânc în lemn. Și uite așa, trufia este trâmbița căderii ! rosti în concluzie Cartea de Proverbe. Votul gâzelor Eugenia Juncu Într-o minunată zi de primavară, când cerul era albastru și norii pufoși ca vata de zahăr, un cărăbuș micuț și negru se urca grăbit pe un
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
acest amănunt, ruptura artistului de familia sa ! Ce-ar mai spune, aflând că tatăl acestui Piero n-a fost doar aurar, fie și iscusit, ci, după unii, pictor el însuși ? Cum era, de altfel, se știe, și fratele său, Balbo. Trufia celui devenit Piero di Cosimo și a celor ce i-ar semăna ! — Poți imagina, spune, poți ? Studenta îmi evocă primele momente de desprindere, stinghereala, neînțelegerea, apoi ușurința mâinii, alergând cu surprinzătoare îndemânare pe hârtie, uluindu-i pe cei din jur
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
auzeau deloc. Tare bine mi-ar fi prins În clipele acelea să fiu neauzit de nimeni, așa gând cumplit mă bântuia. - Nu știai cuvântul mișcare, nu-i așa? - se Împăună Moru cel uscățiv și atunci mi-am dat seama că trufia celuilalt te poate scăpa de necaz. Încântat de cuvântul lui, bătrânul nu mai era deloc atent la gândurile mele. - Totul se mișcă. Chiar și când stai, ceva se mișcă În tine. Chiar și Într-un mort sunt lucruri care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fost cu toții pierduți.“ Al doilea gest pe care l-au făcut a fost acela de a „lua În stăpînire“ pămîntul acesta În numele regelui Spaniei și de a Înfige drapelul În pămînt. Astăzi, cînd citim despre această ceremonie solemnă, dramatismul și trufia sa măruntă ne stîrnesc milă, căci ce alt sentiment putem avea față de acești cîțiva aventurieri lacomi, care „iau În stăpînire“ pustiul veșnic În numele altui individ slăbănog, aflat la peste șase mii de kilometri depărtare și care n-a văzut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
apare un nou interlocutor, Elihu, mai tânăr decât toți ceilalți. El intervine, nu pentru a spune că Iov ar fi meritat sau nu cruntele pedepse ale cerului, ci exclusiv pentru a-i atrage atenția că dăduse dovadă de prea multă trufie proclamându-și nevinovăția, deoarece, după cum spune el, nici un muritor nu poate înțelege judecățile Domnului și nu este în stare să rămână cu totul curat în ochii Lui. Apoi pustia se întețește, deoarece însuși Dumnezeu, nemaiavând răbdare să mai stea pitit
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
băltoaca lină și călduță a celor care se cred creștini, dar cârtesc ori de câte ori văd cum Dumnezeu dă câte un lăboi zdravăn peste ochi, tot celor care cred amarnic în el, motivând, ba că au înălțat rugile fără săși curețe sufletele de trufie, ba că mai știu eu ce, și pleosc, și trosc, peste botul încărcat de rugăciuni al credinciosului. Pe cei care nu cred în El, eu cred că-i lasă în pace, fiindcă observ cum toți răii, hoții, tâlharii țării acesteia
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
coșmar...ce coșmar! Doctrina asta ar putea fi un succes doar dacă aș reuși să conving întreaga lume de forța ei. Da! O filozofie bazată pe noi concepte estetice și pe o altă economie politică. O, Doamne! Ia de la mine trufia! Nu mi-e dat mie să ridic Toaleta Planetară. Poate numai urmașii urmașilor mei să înfăptuiască visul! Eu n-am stofă de Cezar. Sunt doar un beduin traversând sahara orașelor în căutarea plantațiilor de ionatani”. Așa se chinuia inima blândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
deschisă... Vanitatea credinței că numai ție ți se poate întâmpla - Așteaptă (...) să se întâmple cu tine un miracol... - scepticismul - Eu știu că tot ce e frumos în / natură ne urâțește -, alteori o stranie bucurie a supraviețuirii, banale, dar și o trufie inexplicabilă, resemnarea, sentimentul de a fi trădat de o inimă care mereu îl / înșeală, suspiciunea - Cerul nu este curat și untdelemnul / păcătoșilor / plutește pe deasupra, croncănind, acestea sunt câteva dintre stările antinomice care îl fortifică sau îl descompun pe dinăuntru. Cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
-l caută și pe care îl dorește. Pentru prima dată în carte Manuela este portretizată în ipostaza ei de “baroniță feudală, pudrată ca o marchiză, gătită ca un portret”. Chipul ei nu poate fi identificat, este o imagine plină de trufie, de vanitate, rece și lipsită de chemare. Asemeni statuetei așezată pe un piedestal cu mult mai înalt decât al celorlalte statuete, ea se teme de urâțenia lumii ce o înconjoară. Egoul eroinei este prea rafinat Ăîn orgoliul propriu) pentru societatea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de mult aici? M-am mutat în el pe la începutul anilor ’60 - aproape imediat după ruptura cu familia Winshaw. Parțial ca să scap de supravegherea poliției, după cum am spus: dar am avut și motive mai importante. După atâția ani, îngustimea, insularitatea, trufia meschină a vieții de provincie deveniseră insuportabile pentru un bărbat cu temperamentul meu. A, dar tot spațiul ăsta era altfel atunci: avea un pic de stil, înainte de a se muta în el agenții imobiliari și consultanții de management. Era boem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-mi afla identitatea -, Însă nici unul cu presimțirea a ceea ce avea să urmeze, că ne vom cunoaște mai tîrziu, ciudate Întîmplări ale vieții, În chiar casa mătușii ei, al cărei chiriaș aveam să fiu. Dar acestea-s căile sorții, Întotdeauna necunoscute. Trufia În care se Învăluise nu mai exista. Nu mai semăna cu cea de atunci, purta o ciudată umilință dincolo de Înfrîngere sau victorie, ce părea În același timp dominație protectoare, căreia Încercam să mă sustrag, dar pe care nu Îndrăzneam s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
să-l tragă în jos, ca să se contopească cu el și cu quazii care se apropiau, vrând să-l ucidă, să-i înfigă capul într-un par și să-l ducă în triumf - cea mai mare rușine. Aveau să celebreze trufia prostească a unui tribun roman care își închipuise că poate înfrunta singur douăzeci de barbari. Îi vedea pe quazi apropiindu-se. Strigau, dar Antonius nu auzea nimic, fiind cufundat într-o liniște ireală. Strânse cu putere sica și ridică scutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Hercules. Îl observa pe Manteus cu un surâs ambiguu, știind că Valerius se bucura de o protecție sinistră. — Ce ne facem noi cu omul ăsta, pe care Vitellius îl vrea mort, dar numai în arenă? Cum îi putem învinge trufia, dacă nu putem recurge la metodele noastre? — Continuați antrenamentul, răspunse Manteus liniștit. Iar pe el aduceți-l la mine. Străbătură curtea interioară, care fusese transformată în arenă pentru antrenamente și era mărginită de un șir de coloane din marmură, mândria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Moartea. Vitellius cerea moartea lui Flamma. Voia să vadă sângele udând nisipul arenei, sacrificiu indispensabil pentru a obține bunăvoința și protecția zeului Marte. — Ucide-l! Glasul împăratului răsună puternic, plin de furie. Mulțimea amuți. Un murmur trădă indignarea provocată de trufia împăratului care nu ținea seama de voința poporului la munera. Nici măcar Julius Caesar nu mersese atât de departe. Imediat, legații Caecina Alienus și Flavius Valens, care stătuseră alături de Vitellius pe toată durata spectacolului, ieșiră din pulvinar, pentru ca lumea să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dacă Antonius Primus învinge? — Nimic. Nu se va întâmpla nimic. N-are rost să ne temem de Antonius Primus și de cei câțiva răzvrătiți. Nu trebuie să ne temem nici de Vespasianus, ilustrul tău frate mai mic, care a avut trufia să-i pună pe soldații lui să-l aleagă împărat. Împăratul cui? Nu uita că noi ne putem baza pe loialitatea și curajul legiunilor noastre din Germania, și nu numai... Multe provincii sunt de partea noastră. Iar dacă te temi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ochii. — Mai e ceva, dacă mă gândesc bine... Skorpius se lasă descoperit foarte ușor. E atât de sigur pe el, încât de multe ori lasă garda jos. Da, încuviință Marcus. E adevărat. Skorpius e întotdeauna sigur de victorie. Poate că trufia nemăsurată e punctul lui slab. Nu uita însă că rănile pe care le face sunt groaznice... Evită-le, pe cât poți. — L-a ucis pe Salix, zise Valerius. Amintirea trupului lui Salix prins în cârlige și târât spre porta libitinaria îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în timp ce Antonius aduna în grabă bucățile scrisorii lui Vitellius și i le întindea. — Du-i răspunsul meu lui Vitellius. Nu ai nimic altceva de spus? întrebă mesagerul privind în jur, încercând să evalueze forțele flavienilor. Ceea ce văzu îl sperie. Toată trufia lui dispăru deodată. — Nu ai nimic altceva de spus? repetă pe un ton servil. — Oare Vitellius crede că am venit tocmai din Pannonia ca să capăt o nevastă, bani și funcția de consul? De asta crede că au murit soldații mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
drept consumatori de supraproducție capitalistă. Că am avut și avem oameni de înaltă calitate morală, profesională, științifică care au uimit lumea și au pus la temelia civilizației o cărămidă românească. Ion N.Oprea străin aroganței, fuduliei, infatuării, înfumurării, îngâmfării, lăudăroșeniei, trufiei, vanității citește și scrie zi și noapte, taie și adaugă, cântărește și apoi scoate la lumină doar ce este luminos. Fac aceste aprecieri în cunoștință de cauză ca unul ce i-am descifrat manuscrisele și i le-am pus în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
și iată că un alt corn mic a ieșit din mijlocul lor, și dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintîi coarne. Și cornul acesta avea niște ochi ca ochii de om, și o gură, care vorbea cu trufie. 9. Mă uitam la aceste lucruri, pînă cînd s-au așezat niște scaune de domnie. Și un Îmbătrînit de zile a șezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, și părul capului Lui era ca niște lînă curată; scaunul Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
foc curgea și ieșea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau, și de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ținut judecata și s-au deschis cărțile. 11. Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie, pe care le rostea cornul acela: m-am uitat pînă cînd fiara a fost ucisă, și trupul ei a fost nimicit și aruncat în foc, ca să fie ars. 12. Și celelalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
și călca în picioare ce rămînea; 20. și asupra celor zece coarne pe care le avea în cap, și asupra celuilalt corn care ieșise, și înaintea căruia căzuseră trei; asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură, care vorbea cu trufie, și avea o înfățișare mai mare decît celelalte coarne. 21. Am văzut de asemenea cum cornul acesta a făcut război sfinților, și i-a biruit, 22. pînă cînd a venit Cel Îmbătrînit de zile și a făcut dreptate sfinților Celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
cade în păcatul de nemoarte, când uiți că ești muritor adică. Își mai turnă un pahar, dar nu se atinse de el, îl păstră pentru un anumit moment al explicației sale. — ăsta e cel mai greu dintre toate, continuă, păcatul trufiei. Nu de alta, dar se strică vinul de împărtășanie. Se acrește. Ridică paharul și îl privi în lumină. Limpezeala rubinie a vinului îl tulbură peste măsură. — Și atunci, întrebă, ținând paharul cu amândouă mâinile, ca pe sfântul potir al Graalului
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
alte șapte manuscrise. Este de menționat că titlul Fiziolog nu apare în manuscrisele românești, care folosesc în loc sintagma Cuvânt de smerita înțelepciune (înțelepciunea omenească, smerită, cunoscându-și limitele, decodifică simbolurile încifrate în făpturi de creatorul însuși; autorul cărții nu are trufia de a crede că el ar fi „creat” simbolurile). Ediții: Physiologus (publ. M. Gaster), „Archivio glottologico italiano” (Roma-Torino-Florența), 1886-1888, 276-290; Oarecare cunoștințe de la filosofii vechi pentru firea și obiceiurile năravurilor oarecărora jivini, adunate de preînțeleptul între arhierei Damaschin Studitul (publ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
spun? Pe când tu știi ce vrei și vezi limpede. Cu ei nici nu prea stau de vorbă. Ție ți se pare normal să te porți așa, dar din punctul lor de vedere, te-ai gândit? Ei iau purtarea ta drept trufie. Exact, tot așa cum timiditatea tatălui meu, demnitatea lui, pasul lui liniștit, felul lui de a fi respectuos și tăcut au fost luate drept trufie. Cum poate să fie înfumurat un biet cismar? Dacă eu nu fac rău nimănui, de ce s-
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
porți așa, dar din punctul lor de vedere, te-ai gândit? Ei iau purtarea ta drept trufie. Exact, tot așa cum timiditatea tatălui meu, demnitatea lui, pasul lui liniștit, felul lui de a fi respectuos și tăcut au fost luate drept trufie. Cum poate să fie înfumurat un biet cismar? Dacă eu nu fac rău nimănui, de ce s-mi fie răstălmăcit felul de a mă purta? Tommaso, o știi mai bine decât mine, chiar nepăsarea și absența înseamnă ceva rău. Lăsa capul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]