9,257 matches
-
a lui Mitra la 274 să fi constituit o încercare neizbutită de a înlocui sărbătoarea creștină, mai veche. Despre termenul Crăciun - origine, etimologie Termenul Crăciun a primit mai multe explicații etimologice, fiind dedus fie de la un cuvânt autohton, ce numea trunchiul de brad ars pe vatră în cea mai lungă noapte a anului sau în cea de 24 spre 25 decembrie, pentru a rechema puterea soarelui, un ritual practicat de numeroase populații indoeuropene, fie, în exegeza recentă, raportat la un latinesc
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366361_a_367690]
-
globale” ale mersului istoriei întronate de multă vreme în spațiul planetei Pământ. Capabilă a-și expune privirilor, cu minuția unui bătrân geometru antic, îndelung pervertita-i corporalitate bine înfiptă în păienjenișul haotic mondial al momentului și conturându-și cu nonșalanță trunchiul unei „concepții” mitice postmoderne exhaustiv descărnate de estetica superioară a ființării Omului prezent (concepție umplută până la refuz, desigur, cu faciesul sui-generis al declinului general promovat cu mare intensitate la toate nivelurile azi - cu deosebire, în sfera mediatică -), pornografia secolului XXI
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
fizic, Bidel se duse, ca tot omul, să se ușureze în apa râului cu nume de legendă. Pe când suspina el așaaa și se cutremura de frisonul aferent finalului, zări în apa rămasă prin cine știe ce minune, încă limpede, un fel de trunchi de copac, albicios, vag conturat de undele râului. Hopaaa! Ideea răsări iute, stimulată de grijile enunțate anterior. Lemne pentru foc! Păi, ce-i de colo! Bidel se descălță, își sumese pantalonii de salopetă, cei pe care-i păstrase încă de pe
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
protecție (de aceeași proveniență), de pe cap și intră în apa rece. Abia la contactul apei cu picioarele omului, câțiva pești săriră disperați să ia o gură de aer. Însă nimeni nu mai avea acum ochi pentru ei. Bidel târî afară trunchiul. Era neobișnuit de greu. Doar când a ajuns pe mal și s-a așezat lângă el ca să-și tragă sufletul și să tușească în voie, își dădu seama că trunchiul semăna cu un os de curcan, așa cum văzuse el ultima
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
nu mai avea acum ochi pentru ei. Bidel târî afară trunchiul. Era neobișnuit de greu. Doar când a ajuns pe mal și s-a așezat lângă el ca să-și tragă sufletul și să tușească în voie, își dădu seama că trunchiul semăna cu un os de curcan, așa cum văzuse el ultima oară când mâncase ca un spart la pomana lu' Ghiborțea, un fost coleg de pușcărie din vremea când, tineri fiind, foloseau în comun fetele răpite din horă, sau de pe la cosit
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
Fiecare zi e pentru mine o tristețe imensă... Apoi se ridică pornind încet spre șirul de sălcii. Subțire, în costumașul verde, mulat pe corp, se confunda cu un lujer de iarbă pe care vântul îl mișcă pas cu pas până la trunchiul unei sălcii bătrâne ale cărei ramuri spanzurau deasupra râului. Se agăță sprintenă de o ramură în timp ce Beran o urmărea cu ochi speriați. “Sărmanul, tremură pentru mine!” îșî spuse în timp ce mâinile îi pipăiau cu finețe scoarța tăiată în cicatrice adânci. “Aici
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
Eminescu, de fapt cheia cărții, mai modernizată la Theodor Răpan, din șansa perspectivei și a trecerii timpului: „Ghicește-mă și sărută copilul de iarbă,/ cât de mult, cât de 'nalt am crescut,/ cireșii floarea interzisă să-și cearnă,/ frunză sub trunchiul prefăcându-și-l scut.” Nu e ușor să dai replici la Byron, Poe, Rimbaud, Shakespeare etc. Fiecare în parte e o lume, un univers! Toți sunt diferiți, de aceea i-a și ales așa, și câți nu ar mai fi
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
natura se trezește la viață. Când ai să vezi copacii înflorind peste noapte, să știi că am venit eu. Nici nu termină bine de spus toate astea, că se și făcu nevăzută. Crezând că se joacă, Alexia o căuta după trunchiul copacilor, strigând-o pe nume: - Primăvară, primăvarăăăăăăăăă...!? - Da, îi răspunse o altă zână, la fel de frumoasă ca și prima. - Cine ești tu? O întrebă fetița supărată. Nu te-am chemat pe tine! - Chiar de nu m-ai chemat, am venit! E
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
pe potecă. O frunză ruginie i se prinse în păr, lângă buchețelul de micșunele. Fetița era încântată pentru că voia să semene și ea cu o zână. Căutând un loc însorit, pentru că i se făcuse frig, zări o făptură misterioasă, lângă trunchiul unui copac despuiat de veșminte. Bănui că este Toamna, după trena de frunze ce-i împodobea veșmântul. Pentru că a început să plouă iar vântul să bată din ce în ce mai tare, Alexiei i se făcu pielea ca de găină și se adăposti în
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
caniculă, culoarea toamnei, plîngându-și desfrunzirea, solitarul iernii, pe-alei, între nămeți. Scriu așa cum l-am văzut crescând: îndrăzneț an de an, semeț și tot mai demn, cu rădăcinile adânc înfipte în pământ străbun, dăruindu-ne, ca rod, seva spirituală. Astăzi, trunchiul nu-și mai poate primi îmbrățișarea, în schimb, tăinuiește pe lună plină atâtea întâlniri! Când în frunzișul umbros se cântă de dragoste și patos, parcă și timpul stă în loc s-asculte poveștile de dor! Când coamele cailor sălbatici saltă în
COPACUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366112_a_367441]
-
bătăi de aripi și cârâit. Stăpânul se opri. Cocoșul se zbătea în ogradă de parcă avea picioarele rupte. - Sări, femeie, că ne moare cocoșul! Dădu drumul curcanului și alergă, cu nevastă-sa, spre cocoș. Îl prinseră, apoi fugi cu el la trunchi și smulse securea. În acea clipă, cocoșul întoarse capul spre curcan și-i spuse, pe limba păsărilor: - Îți mulțumesc, prietene, dar nu te puteam lăsa să mori în locul meu! ... În acea secundă, securea se abătu asupra gâtului său. Curcanul înțelese
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
de iscusiți în arta olăritului se întinde până spre zona Niprului. (I. H. Crișan, Burebista și epoca sa. Ediția a II-a revăzută și adăugită. București, 1977, p. 283) Cercetătorii avizați consideră că separarea daco-geților, ramura de nord de marele trunchi trac s-ar fi petrecut în secolul al VIII-lea î.d.Hr. Drama tuturor popoarelor lumii, ca și măreția lor dealtfel, fie creștine, fie necreștine se datorează în mod expres Aristocrației mirene și Clerului, care nu înțeleg că noblețea
BASARABIA-MIREASA MARTIRĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366108_a_367437]
-
săltăreți, cu chiote, fluierături și strigături până la epuizare. Titlul românului este unul simbolic. Aici, simbolul "spovedaniei" nu mai este vatra focului despre care autoarea spunea că stătea de vorbă cu mama ei, ci un cireș din grădina pe al carui trunchi sunt scrijelite numele a doi îndrăgostiți și a doua prietene. Sigur, întâlnim atâtea exemple de personaje îndrăgostite din literatura română sau universală care și-au scrijelit numele pe copaci, pereții unor peșteri, pe diverse pietre. Dar acest cireș va dăinui
„CIREŞUL SPOVEDANIEI” de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366191_a_367520]
-
îmbărbătare ale lui Brâncoveanu: ‘Fiii mei, fiți curajoși, am pierdut tot ce am avut în această lume, cel puțin să salvăm sufletele noastre și să ne spălăm păcatele cu sângele nostru'. Imediat au fost aliniați și așezați cu capetele pe trunchiuri. Cel dintâi a căzut capul sfetnicului Ianache, sub necruțătoarea secure a călăului. Au urmat apoi capetele fiilor Constantin, Șerban și Radu. Când veni rândul lui Mateiaș, mezinul de numai 11 ani, îngrozit de trupurile care se zbăteau, împroșcând cu sânge
JERTFA SFINŢILOR MARTIRI BRÂNCOVENI – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361619_a_362948]
-
sută de ori, decât să-ți lepezi credința”, auzi Mateiaș, printre suspine, glasul părintelui său. În acel moment simți o forță și o liniște necunoscute până atunci. Se ridică în picioare, și merse direct către călău, așezându-și capul pe trunchi. „Vreau să mor creștin! Lovește!” În doar câteva clipite capul destrupat al lui Mateiaș avea aceeași expresie rece, parcă nepăsătoare ca a fraților săi. La urmă, lângă balta de sânge a fiilor săi, ce lucea sub razele amiezii, a fost
JERTFA SFINŢILOR MARTIRI BRÂNCOVENI – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361619_a_362948]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > COPACUL DIN GROAPA CU PLOI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 377 din 12 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului copacul din groapa cu ploi surâde timpului. are trunchi noduros și frunzele din ceara lumânărilor nearse. nu înflorește. strigă cerului, cu rădăcinile înfipte în el și coroana în pumnii pământului din care, cuvintele cresc prin filele albe, ale vieții. tălpile goale lipăie pe asfaltul de pe buza gropii cu ploi
COPACUL DIN GROAPA CU PLOI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361735_a_363064]
-
iar mă culc flămând! Ursuz se face nevăzut. Boierii și căpitanii rămân cu gurile căscate spre locul din perete pe unde dispăruse vampirul fără să lase nici o urmă. EXT. / LA CASCADĂ / NOAPTE Luna plină este înconjurată de halău. Pe un trunchi răsturnat, în apropierea cascadei, se găsesc Prințesa și Paloș. Ea îl ține cu brațele de după gât și între coapsele dezvelite îi strânge mijlocul. El o alintă cu palmele pe spate. Se privesc, apoi se sărută. PRINȚESA:Iubitule, cred că a
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
este mult, dar împrejur e ceva straniu. BOIER CIOCOIU:(înspăimântat)Sunt cumva tâlharii pădurilor? BOIER CONACU:(se apropie speriat)Ne urmăresc haiducii? Deodată parcă se aude un alai lăutăresc care cântă și se apropie de ei. Peste câteva secunde printre trunchiurile arborilor apar, în voaluri străvezii, fecioare ademenitoare. Călăreții își strunesc caii înspăimântați. Șoapte dulci îi îndeamnă să se apropie. BOIER CIOCOIU:( înspăimântat, în șoaptă)Astea-s vampirice? BOIER CONACU:(la fel de speriat)Sau diavolițe? CĂPITANUL ARNĂUTU:Sunt nălucile nopții. Nu le
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
AUREL VASILICA. Fără nicio îndoială, puternicul accent de spiritualitate neo-creștină face din „LUMINI ȘI UMBRE“ o carte cu esențe din ce in ce mai rare în vremurile noastre. Inima poetului creștin este locul unde Vinul și Pâinea Sfintei Euharistii zămislesc albastrul cerului sau convertesc trunchiul secat de viață în pomul cu bogate roade. Cu o prozodie ce se dorește clasică, ritmurile interne, sensibile, ale unei astfel de poezii, se dovedesc a fi cele ale inimii sau, măi bine-zis, ale sufletului încărcat de Lumină și Iubire
„LUMINI ŞI UMBRE” (VERSURI) DE AUREL VASILICĂ (SLOBOZIA), CARTE DEDICATĂ PĂRINTELUI CRISTIAN POMOHACI de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 777 din 15 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351904_a_353233]
-
convinsă că le-a văzut, preocupat să urmărească șoseaua ce se pierdea sub roțile bicicletei. Primul popas l-am făcut la o plantație cu copaci de cauciuc și am văzut pentru întâia oară, pe viu, modul de colectare al cauciucului. Trunchiurile copacilor erau brăzdate de canale înguste și adânci, parcă cineva s-a străduit să deseneze pe scoarța lor. Prin ele se prelinge lichidul cleios într-un vas făcut dintr-o coajă de nucă de cocos fixată pe trunchiul copacului. Lashante
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
al cauciucului. Trunchiurile copacilor erau brăzdate de canale înguste și adânci, parcă cineva s-a străduit să deseneze pe scoarța lor. Prin ele se prelinge lichidul cleios într-un vas făcut dintr-o coajă de nucă de cocos fixată pe trunchiul copacului. Lashante mi-a dat toate informațiile necesare, parcă ar fi avut la el o carte din care îmi citea. Am reținut doar esențialul: exploatarea unei astfel de plantații începe după cinci-șase ani și durează vreo douăzeci, lemnul copacului este
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
la spălat niște țigănci ce puseseră în ograda niște pirostrii sub care ardeau vreascuri și cioate de lemn. Pe pirostrii era o găleată mare te arama spoita în care fierbeau rufele. Lângă pirostrii era o albie mare făcută dintr-un trunchi de salcie, țigăncile îi ziceau lohancă în care urma să scoată de la fiert rufele și să le spele cu leșie de ciocălău de popușoi. Eu care ma țineam de tot felul de năzdravanii ce-mi trece prin cap: iau un
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
contorsionată (în forurile sale intime), iar unii dintre copacii pictați de ea, de pildă, sugerează, cred, și această stare. Totuși, dacă tot vorbim de acest „palier” al tablourilor Lianei Saxone (mă refer la picturile ce au în atenția ei copacii) - trunchiurile răsucite, crengile încrâncenat unite, uneori sugerând un nonsens, sau poate o plasă (de gânduri?, de interese?, de situații?, de stări sufletești?...), ei bine, imaginile acestea vorbesc și despre complexitatea afectivă și ideatică a artistei. Alături de cele spuse până acum despre
TABLOURI PE UN GRUND DE SUFLET NOBIL de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352014_a_353343]
-
în: Ediția nr. 1010 din 06 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului “Tăcerile-s ascunse-n grinzi ... doar pădurea știe plânsul lemnului...” {Valentina Becart} http://www.youtube.com/watch?v=nyLOePu6RwI Am întâlnit-o la colț de stradă ... Stătea rezemată de trunchiul unui copac visător, privea frunzele ruginii - aripi de fluturi - cu zborul lin, spulberate de vântul nostalgic. În soarele palid, părea atât de zdrențuită și de ruginită! A întins o mână spre albastrul cerului, vrând parcă să prindă o rază de
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352369_a_353698]
-
ceruri. Restul lumii își continua vizita în ciuda ploii dese. Până la urmă ne-am dat seama și noi că nu trebuie să așteptăm. Acum mă gândesc că umezeala aceasta nu era deloc întâmplătoare, e mai degrabă emblematică. Pe pietre și pe trunchiuri de copaci e mușchi gros; crescuse și pe lămpașele japoneze de metal. În zonă sunt nenumărate cascade și vegetație aproape luxuriantă, udată bine la rădăcină de ploi abundente. Umezeala caldă și plăcută face de acum parte din experiența noastră de la
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]