KorAP: Find »[drukola/base=tuși & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...80 >

1,978 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

GARDIANUL: Asta e viața... (Amândoi, unul lângă altul, jigăriți și triști; replici plictisite.) ARTUR: Nu trebuie, totuși, să ne lăsăm striviți... GARDIANUL: Păi, nu? ARTUR: Trebuie să facem față... GARDIANUL: Cum să facem față? Eu am făcut trei copii care tușesc, tușesc... ARTUR: Toți? GARDIANUL: Toți. ARTUR: Astea nu sunt vremuri să ai copii. GARDIANUL: Ah, dacă ați ști cât m-am chinuit să scot oameni din ei. ARTUR: În zilele noastre? GARDIANUL: I-am învățat să scrie, i-am învățat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Asta e viața... (Amândoi, unul lângă altul, jigăriți și triști; replici plictisite.) ARTUR: Nu trebuie, totuși, să ne lăsăm striviți... GARDIANUL: Păi, nu? ARTUR: Trebuie să facem față... GARDIANUL: Cum să facem față? Eu am făcut trei copii care tușesc, tușesc... ARTUR: Toți? GARDIANUL: Toți. ARTUR: Astea nu sunt vremuri să ai copii. GARDIANUL: Ah, dacă ați ști cât m-am chinuit să scot oameni din ei. ARTUR: În zilele noastre? GARDIANUL: I-am învățat să scrie, i-am învățat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
zică „de unde a avut ăsta hârtie și cerneală” și Bruno ce-o să zică? „Eu i le-am adus.” Și ei ce-o să zică? „El e capul plângerii, că le-a adus.” Și s-a zis cu Bruno. Și copiii lui tușesc, tușesc... ARTUR: Grubi! (Îl bate pe ceafă.) Nu e totul pierdut. Am să zic că am avut eu hârtie și cerneală... Căi le-am ținut ascunse. CĂLĂUL: Să nu spuneți asta! Că e mai rău decât o plângere. Că ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
de unde a avut ăsta hârtie și cerneală” și Bruno ce-o să zică? „Eu i le-am adus.” Și ei ce-o să zică? „El e capul plângerii, că le-a adus.” Și s-a zis cu Bruno. Și copiii lui tușesc, tușesc... ARTUR: Grubi! (Îl bate pe ceafă.) Nu e totul pierdut. Am să zic că am avut eu hârtie și cerneală... Căi le-am ținut ascunse. CĂLĂUL: Să nu spuneți asta! Că e mai rău decât o plângere. Că ei vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
o plângere. Că ei vor zice „De ce nu l-a păzit Bruno pe deținut? De ce a lăsat asupra lui uneltele diavolului? Că la noi neglijența e mai gravă decât rebeliunea. Și s-a zis cu bătrânul Bruno. Și copiii lui tușesc... ARTUR: Ascultă, Grubi! Tu nu vezi ce duhoare e aici? Tu nu vezi cum arată securea ta? Tu nu vezi nimic? Toate astea trebuie să aibă un capăt. CĂLĂUL: Nu-i destul că-l aveți dumneavoastră? Vreți ca și alții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Către ARTUR.): V-am găsit cu capul pe buturugă. Ca făceați cu capul pe buturugă? ARTUR (Către CĂLĂU.): Ce făceam cu capul pe buturugă? CĂLĂUL: Nu-l ascultați pe Iuda... Vă jur pe lumina ochilor mei, pe copiii mei care tușesc... Voiam să fac o probă... Îmi dezmorțeam oasele... ARTUR: Deasupra capului meu? GARDIANUL (Către CĂLĂU.): Da? Deasupra capului său? (Către ARTUR.) E speriat, e un lingău speriat... Se teme de plângerea noastră... ARTUR (Buimac.): Care plângere? CĂLĂUL (Dându-și seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
duhoarea... Vom fi mai buni și mai frumoși... Vom purta cămăși albe și cizme mai negre... (Bea.) GARDIANUL (Bea.): Ne vom spăla pe mâini... CĂLĂUL: Gata cu murdăria! (Din sticlă nu mai curge nimic.) Gata? (I se face rău; râgâie, tușește, hârâie; e verde la față.) GARDIANUL: Ce ai, Grubi? Nu muri! Domnul te așteaptă... CĂLĂUL (Se îneacă.): Nu, nu... GARDIANUL (Îl bate după ceafă.): Să nu ne faci vreo surpriză! CĂLĂUL (Printre râgâituri.): Eu! Surpriză? Niciodată! (Îi întinde sticla goală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Îl bate după ceafă.): Să nu ne faci vreo surpriză! CĂLĂUL (Printre râgâituri.): Eu! Surpriză? Niciodată! (Îi întinde sticla goală lui ARTUR.): Beți și dumneavoastră... în sănătatea mea... Că nu știu dacă am să vă supraviețuiesc... GARDIANUL (Către ARTUR.): Așa tușesc și copiii noștri. (Către Grubi.) Hai, Grubi, s-aruncăm plângerea în tomberon... (Către ARTUR.) În fiecare zi, guvernatorul răscolește cu un băț în tomberon... (Îi dă cheile lui ARTUR.) Aveți grijă să nu iasă nimeni de aici... (Sprijinindu-l pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pe o rogojină în colțul încăperii.): Stai aici. Stai și mocnește. MACABEUS: Nu pleca. PARASCHIV: Nu plec. MACABEUS: Ce vrei să faci? PARASCHIV: Vreau să cânt. (Își ia trompeta din cui și începe ritualul cunoscut; cântă ușor, tremurător, scuipând des, tușind, trădându-și abia acum prin scuipături și tuse o boală ascunsă.) MACABEUS: Mi-e foame. PARASCHIV: Taci. MACABEUS: Mă doare ceva urât... în buric. PARASCHIV (Se întrerupe.): Mai bine ascultă. MACABEUS: Mi-e silă de trompeta ta. Știi bine cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-ți lingi rahatul și să-ți sugi limba... Vai, cum te mai puneam... Te-aș fi pus să-ți lingi toate bubele, să ți le lingi și să te otrăvești cu ele... Vai, cum te mai puneam... PARASCHIV (Cântă; scuipă; tușește.) MACABEUS: Da’ nici tu nu mai ai mult... PARASCHIV (Furios.): Ce-ai zis? MACABEUS: Am zis că nici tu mai ai mult. PARASCHIV: Cum adică? MACABEUS: Te cureți. Te duci pe copcă. PARASCHIV: Ia te uită! MACABEUS: Da, da, îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
aș vrea să te văd că-mi dai una peste bot. Hai, dă-mi una peste bot! Crezi c-o să mă doară? Tare aș vrea să mă doară. (Pauză; așteptare.) îmi dai sau nu-mi dai? PARASCHIV (Cântă, scuipă, cântă, tușește, cântă.) MACABEUS: Ce urât scuipi! Vai, cum se aude că scuipi, cum se aude și cum grohăiești când scuipi... Ce urât se aude, ce urât. Se aude cum îți gâlgâie sângele în gât, vai, ce gâlgâială, ce scârboșenie. Ție chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
intrând joc; replică prostească, mai mult pentru a vorbi.): Pe călcâi, ca pe Ahile... Ha-ha... BĂTRÎNUL CU BASTON (Vorbind și el din ce în ce mai tare.): Nu vă faceți iluzii, doamnă... Asta nu mai e o lume care să se simtă.. Altădată cum tușeai puțin toată lumea se simțea... Nici nu trebuia să vorbești, schițai un gest, deschideai puțin gura... (Urlând.) Era bun simț, erau de toate... DOAMNA CU VOAL (Strigând cumva isteric.): Se purtau jupoane! BĂTRÎNUL CU BASTON (Dement.): Portjartiere! BĂRBATUL CU ZIARUL (Urlând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
toată noaptea și ai urlat ca un câine. Și nouă ne-a fost milă și am vrut să te trezim și Bruno te-a stropit cu apă și Grubi a încercat să-ți ridice pleoapa și să te facă să tușești ca să te scoli și să nu te mai chinui așa de urât. Și tu i-ai înjurat prin somn și ai urlat toată noaptea prin somn, ca un câine ai urlat și noi am stat lângă tine și ne era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

O fâșie lungș, încolăcită. - S-a operat și el și la ce i-a folosit, oftă bătrânul. O mai amăgește două-trei luni. Hai un an, ca Stelian. Și p-ormă? Nu se duce și el după fra-su? Când începi să tușești și dacă mai și slăbești dintr-o dată, e clar. E pe-aproape dricul . Io unu, slavă Domnului, nu m-a luat încă tusea. Da’ de slăbit, slăbesc de la o vreme. Și m-am operat înaintea lui Lazarovici... Dinspre odăița cizmarului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
și la matale la acatiste. Așa și la evenimentele de la revoluția asta de-a fost la noi, care a văzut-o toată lumea, că d’aia s-a dat în direct. Trebuia și morți, că altfel... Trase aer adânc în piept, tuși de câteva ori, ca și cum s-ar fi poticnit ceva în gâtul lui, apoi scuipă o flegmă spre broscuță. - Altfel nu merge la revoluție, oftă Țongu. Dacă vrei să iasă ca la carte, adică trebuie musai să se pătrundă poporul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
națională au câștigat talentele noastre. Deși a fost și el mulți ani persecutat. A stat închis, nu a avut dreptul să publice mai mulți ani. A fost marginalizat, pentru că lupta împotriva comunismului din interior, promovând talentele din folclor și întreprinderi.“ Tuși de câteva ori. Junghiul dispăruse. Îl furnica ceva în șale. Nimic alarmant. Așa pățea întotdeauna când se avânta în considerații personale. Ridică iarăși brațul drept, agitându-l când spre tavan, când spre soba de lângă ușa care da în holul unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
o colivă imaginară. Îi făcu semn profesoarei să treacă la locul ei. Greoi, se duse la microfon. Scoase scrisoarea. Își drese glasul și dădu să rostească primele cuvinte ce-i veniseră în minte. „Provocările continuă...“ Înainte de a deschide gura, mai tuși odată. Își potrivea glasul, parcurgând încă o dată lista. Tresări. Abia atunci observă că în stânga lui un ins slab, înalt, într-un un fel de redingotă și cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde deschisă larg. Pieptul bombat, acoperit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Burtăncureanu privea ceata revoluționarilor. Îngenunchiați, cu automatele lăsate pe cimentul curții sau sprijinite de poarta metalică, ocroteau în căușul palmelor flăcăruile pale. Corul îi dădea de zor cu alte tropare. „Facem toată liturghia?“ șopti episcopul. Romancierul clătină din cap. Valerian tuși de câteva ori și cântarea încetă sugrumată. „Ridicați-vă, băieții mei“, le făcu semn Burtăncurencu. „Înțeleg pentru ce ați venit la mine. Să mă arestați. Poate aveți ordin chiar să mă și împușcați. Chiar urmăream cu Prea Sfântul la televizor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

nu i-a luat nici un cadou lui Cornel. Cine să țină evidența? Nici nu ne interesa. Numărul unu. Numărul doi: dacă ar fi spus Cornel bă băieți, hai să mergem la Spring Time sau în altă parte, toți am fi tușit sau ne-am fi scărpinat, păi eu nu pot, Cornele, să vezi, trebuie să ajung acasă, vine mâine cumnată-meu și am de făcut curat, eu am de învățat, știi că-mi iau carnetul săptămâna asta, eu nu, că am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
și Ovidiu. Istvan a murit anul trecut, Dumnezeu să-l odihnească. Lucian s-a gârbovit de nu-l mai recunoști. Cu antebrațul drept tremurându-i puternic, mi-a povestit că o să devină bunic a treia oară în iarna asta. Ovidiu tușește foarte mult. Călătoriile în colonia Hermia nu-l mai ajută, râde și-mi mărturisește că nu va apuca anul viitor. Îmi spune chiar o glumă, dar tușește mereu, se întrerupe și nu-l mai înțeleg. După plecarea fiului meu, rămân

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
a povestit că o să devină bunic a treia oară în iarna asta. Ovidiu tușește foarte mult. Călătoriile în colonia Hermia nu-l mai ajută, râde și-mi mărturisește că nu va apuca anul viitor. Îmi spune chiar o glumă, dar tușește mereu, se întrerupe și nu-l mai înțeleg. După plecarea fiului meu, rămân singur de tot. Îmi voi pune, firește, întrebările din fiecare zi. De ce am făcut un copil așa târziu, de ce medicina nu a progresat și tot chior am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
aur al viitorului?” dar încremenirea ei era prea stranie; parcă își amintise de ceva foarte important, foarte serios. Rămase imobilă timp de zece secunde, apoi ochii i se mișcară spre farfuria mea. Ia și... Cuvintele i se uscară în gât. Tuși pentru a-și regăsi vocea. — Ia și mănâncă. Mă simțeam de parcă aș fi făcut o gafă. Umerii mi se ridicau, gâtul mi se strângea. Nu știam ce să spun. Prin minte îmi defilau posibile cauze, discuții auzite de la părinți, certuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
oameni. - Am mai comunicat și cu alți oameni. - Dar nu în aceste circumstanțe. - Așa e. Pauză. - Cine sunteți voi și de unde mă cunoașteți? am articulat, profitând de liniștea care se lăsase. Întrebarea mea a prelungit tăcerea. Cea mai tânără a tușit, părând că vrea să-mi răspundă, dar cea din mijloc a atins-o cu o mână, răspunzând în locul ei: - Pe mine mă cheamă Y. - I grec? - Y. Am apărut a doua. - Da. Y a apărut a doua și eu am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
pe care îl dădu îi trădă zăpăceala. Murmurele încetară, mai multe perechi de ochi fixară scena. Erika își îndreptă spinarea și spuse „bine, mulțumesc”, apoi se scărpină cu o unghie la nas și plecă zâmbind. Profesorul își aranjă cravata și tuși, după care se ridică, plecă pentru un timp și se întoarse extrem de îmbujorat. După multe săptămâni de rutină, într-o pauză, Elena se zgribulea în paltonul întunecat și trăgea conștiincios din prima ei țigară, deși o durea pieptul și capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
apartamentului se descuie și intrară părinții Ioanei, împreună cu Filip, fratele ei mai mic. Excursia la Călimănești părea să fi fost un fiasco. Aveau fețele obosite, ochii roșii, iar Filip arăta cam bolnav. Maică-sa îl ținea în brațe și el tușea ușurel. În timp ce se descălță și puse pe un scaun sacul de voiaj, tatăl Elenei luă notă de dezordinea din casă, de fetele care sforăiau și de cele două sticle de șampanie desfăcute. Nici un mușchi nu tresări pe fața lui. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]