1,997 matches
-
cu capetele lor. Acea fereastă, dădea într-o chilie pe păreții cărei erau aruncate cu creionul fel de fel de schițe ciudate - ici un sfânt, colo un cățel svîrcolindu-se în iarbă, colo icoana foarte bine executată a unei rudaște, flori, tufe, capete de femei, bonete, papuci, în fine, o carte de schițe răsipită, pe părete. Un dulap cu cărți bisericești, un scaun cu spata [î ]naltă, haine călugărești spânzurate într-un cui, o ladă zugrăvită cu fel de fel de flori
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în culmea unui deal, prin care stanele de piatră sta risipite asemenea oilor albe, dorminde cu argintia lor lână în lumina albă a lunei, eu mă coborâi de pe cal și-l legai de ramurile cele, strâmbe și nodoroase a unei tufe cu frunze galbene și mâncate de frig. Eu singur, în nesimțirea cea mai mare, trăsei căciula de oaie peste urechi și ochi, îmi așezai capul pe-o piatră și corpul pe-un morman de frunze uscate și adormii. Visul - o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care le-ar fi răspuns, el se uita pe fereasta care dădea în grădină. Cerul se acoperise cu nouri albi, luna învinețise și fugea cufundîndu-se în ei și începuse a ninge. Copacii, a căror crenge încărcate se strecurau negre prin tufele de zapadă, și vântul trecea ascuțit prin crăpăturile ferestrei și mișca portița din grădină, care scârția monoton și ascuțit în țîțînele de fier. El era într-o dispozițiune leneșă și călduroasă pe care - ar fi dat [mult] ca D-zeu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-i fac, doamnă, ca să tacă... AUR, MĂRIRE ȘI AMOR (variantă parțială) 2257 Cerul era atât de alb încît părea o câmpie de zăpadă. Prin ochii ferestrei priveam afară în grădină la copacii a căror crenge încărcate se strecurau negre prin tufele de zăpadă, numai vântul vâjia prin crăpăturile podului și a porților, ascuțit și monoton. în molateca căldură a camerei lui, Cătălin ședea cu țigara aprinsă, cu o ceașcă de cafea neagră înaintea lui, formând cu gura inelușe din fumul țigării
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
plecare pentru tot * ce [e] miniatură. 169r Dacă iarna ți-ai închipui că copacii de gheață din pragul ferestrei sânt un codru verde și-n ele petrec zâne din povești, el s-apropie cu fața adâncită și zice: uite, sub tufa aceea, un titirez s-a amorat foc într-o zână, uite cum se ridică din călcâie și se uită la ea. Și dacă ți se pare c-auzi cântec de bucium și fluier din acel codru verde, el va asculta
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fost cu intenție... regina a aruncat batista, în taină, uimitului ei servitor... dacă painjeni încunjură c-un voal diamantin capul unei flori pe cari cad apoi mărgăritărele de rouă, el zice: vezi ce frumoasă mireasă. Și painjeni țes de la o tufă de flori la cealaltă un pod de diamant la mirele ce șade departe - pe altă tufă - s-aducă nuntașii, un cârd întreg de musculițe albastre ca oțelul... furnicile sânt servitori, căci aduc saci albi cu miere și făină, ba țin
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un voal diamantin capul unei flori pe cari cad apoi mărgăritărele de rouă, el zice: vezi ce frumoasă mireasă. Și painjeni țes de la o tufă de flori la cealaltă un pod de diamant la mirele ce șade departe - pe altă tufă - s-aducă nuntașii, un cârd întreg de musculițe albastre ca oțelul... furnicile sânt servitori, căci aduc saci albi cu miere și făină, ba țin câte o iarbă în gură, cu care să apere de razele soarelui capul miresei. Clopoțeii albaștri
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ales când el declama poezii: Un călugăr care scrie poezii e un sacrilegiu excalamau ei, repetându-și afirmația, vrând parcă să accentueze ideea că diavolul punea la cale ceva necurat printre acele ziduri împresurate pe-afară și pe dinăuntru de tufe de capere și urzici. Când a împlinit optsprezece ani, Ponzio i-a făcut cadou un Demostene cu miniaturi. Manuscrisul dovedea un scris clar și fără intervenții , era lucrarea unui copist tânăr ce nu avusese pretenția de a-și intercala propriul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o apucă drept peste câmpuri. A fost o călătorie lungă. Au fost momente când abia de se mai ținea pe picioare, dar îi era de-ajuns o clipă ca să-și revină și să-și continue drumul. La Napoli, Mario del Tufo, căruia reușise să-i strecoare un mesaj, i-a deschis larg ușile casei. Maică Precistă, Tommaso, ce s-a-ntâmplat?. Te-ai luat la harță cu bandiții, sau ai devenit tu însuși bandit și ucigaș. Mario îl îmbrățișă cu căldură
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sale sufletești: el era mereu în prezent, ceea ce-i îngăduia să-și folosească întreaga energie pentru a depăși orice opreliști sau pentru a se concentra în timpul discuțiilor sau invectivelor. A doua zi, la masă i-a întâlnit pe prietenii lui Tufo. Tommaso, între îmbucături, între un pahar și următorul, povestea: Am dormit unde s-a putut, în drumul meu spre Napoli. Dacă dădeam de un grajd, la apusul soarelui mă piteam în el, fără însă a-i cere voie stăpânului sau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vorba. Nu voiam să mi se întindă vreo cursă de cineva aflat în slujba Starețului de la Altomonte. Căpcăunul acela e mână-n mână cu spaniolii, execută fără șovăire poruncile Viceregelui și e dispus să vândă pe oricine. În sala Casei Tufo se făcu auzit au murmur agitat; putea să existe printre cei de față cineva legat de lumea spaniolă, și s-ar fi lăsat cu necazuri, dar stăpânul casei și soția dădeau asigurări că oaspeții fuseseră aleși cu grijă, drept care Tommaso
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cel mai de preț este o mână de grâu? Am răspuns că am văzut la mânăstirea din Altomonte călugări aprinzând focul cu așa ceva, în loc de conuri de pin uscate și de surcele. Copilul râdea fericit, și nu numai el. Mario del Tufo interveni cu zâmbetul pe buze: Fra' Tommaso, incorigibil mucalit! Nu, Mario, chiar așa i-am spus copilului. Nu știu de ce, dar în acel fel mi s-a părut că m-am răzbunat pe Stareț și pe răutatea celor de la mânăstire
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vremurile primitive, când omul își disputa cu caprele firul de iarbă. Tu ai stat de vorbă cu ei, fra' Tommaso, poți să ne spui ce gânduri au oamenii ăștia? I Mai izbutesc ei să deosebească binele de rău? Mario del Tufo fusese cel care pusese întrebarea, iar Tommaso a fost bucuros căci îi îngăduia să revină asupra unor idei răsărite în cugetul lui atunci când, stând de vorbă cu acei bieți oameni, le simțise revolta. Uneori da, uneori nu.Dar de îndată ce pricep
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu siguranță știa acest lucru și totuși se străduia să găsească un mod de a sensibiliza acele conștiințe ațipite. Zvonul talentului fără perche de a vorbi al lui Tommaso se răspândi în tot orașul. Oameni pe care cei din familia Tufo nu-i mai văzuse, și cu care nu mai vorbise de luni de zile, dădură semne de viață și cerură să fie poftiți la palatul lor. Informat, de fiecare dată, despre felul de a fi al oaspeților, Tommaso se pregătea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
spaniole. Și-a dat seama că era cazul că să le întrerupă. În timpul zilei Tommaso se dedica lecturii și scrisului: trebuia să termine De investigatione rerum și De sensu rerum, dar și Philosophia sensibus demonstrata. În biroul pe care familia Tufo i-l pusese la dispoziție, ospătarii îl auzeau vorbind de unul singur; trăgeau cu urechea și se distrau auzindu-i bombănitul și mustrările, dialogurile pe care le interpreta, izbucnirile de mânie, de elocință, de indignare. Momentele de delicatețe și încuviințare
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
raționamente construite pe supoziții și opinii. De ce te obosești atâta luând în seamă un literat neînsemnat și care se ține de provocări? O face dinadins, colecționează astfel de ecouri și crede că va să devină nemuritor îi spunea Mario del Tufo lui Tommaso. Știu asta, n-ar trebui să dau atenție unor asemenea viermi, dar dacă nimeni nu-i strivește, ei se înmulțesc și devin o armată care după aceea va fi greu de înlăturat. Cele opt volume nu le-am
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se găsește în prezența unui grup de prieteni și se lăsa dus totuna cu rolurile în care juca ca într-un vis sau delir, astfel că narațiunea se fărâmița, arătându-și limitele și irealitatea. Mâine dădu de veste Mario del Tufo, făcând cu ochiul srengărește o să mergem într-o localitate în care bărbații și femeile trăiesc cotropiți de tarantule. Aparțin unei secte ce se întrunește într-o grotă în fiecare duminică și-și ucide regele. Un rege de cârpe și de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să scape din vedere flacăra lumânării. Se aflau la marginea unui sătuc pe jumătate ruinat de alunecări de teren și lăsat de izbeliște. Au trecut de poarta unei clădiri joase și lungi. În fața ochilor lui Tommaso, a lui Mario del Tufo și a prietenilor, se desfășură un spectacol îngrozitor: mai multe femei, complet goale, erau întinse pe prispa de pământ; aveau plăgi oribile pe sân, pe brațe, pe pubis, pe picioare, aproape peste tot. Tommaso își făcu loc, se apropie de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a nu fi luat drept nebun. Ucigându-l pe Rege, care trăiește în umbră și provoacă rău după rău, noi le purificăm pe aceste femei. Întors la Napoli, Tommaso încercă să povestească în felul său, doamnelor invitate la Palatul familiei Tufo, scena respectivă, dar se simți îngrețoșat și nedumerit, confuz și înfricoșat. Poate că nu pricepuse bine simbologia și nici ceea ce urmăreau cu adevărat. Sau poate că era vorba de niște exaltați, care nu voiau absolut nimic, exorcizau răul cum credeau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și să mă strivească. Tommaso pronunțase aceste cuvinte cu resemnare, ca și cum ar fi fost vorba de o cugetare; se simțea vânat, și asta cu toată îndârjirea. Da, se contrazisese cu stareții, fugise dintr-o mânăstire și, poate acasă la familia Tufo, îi bârfise oleacă pe spanioli..., dar aici era departe de puterea castiliană. Nu contează politica, nici spaniolii și nici francezii: este vorba de religie. De pildă, se pare că a fost atestat, fra' Tommaso, că tu ești autorul lucrării De
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu opreliștile. E mai lesnicios și mai ușor să te încredințezi brațelor puterii. Dar ei își dau seama că acele brațe sunt lanțuri, ancore zdrobitoare ce țin lumea în rugină. Tommaso ridică privirea și-și încrucișă ochii cu Mario del Tufo. I s-a îngăduit să-l îmbrățișeze. Am să fac tot ce-mi stă-n putință să fii dus la Roma, să te smulg din ghearele Tribunalului spaniol care e montat împotriva ta. Dar nu va fi o bătălie simplă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
oamenii, cu animalele și cu plantele. Napoli era în fierbere, venea multă lume, în fiecare dimineață, să asiste la învinuirile acuzării, dar și să-l asculte pe predicatorul iscusit, cunoscător al științelor și artelor care în palatul lui Mario del Tufo îi lăsase cu gura căscată pe toți. Deja judecătorii dețineau mărturiile multora din cei ce fuseseră de față la acele serate vesele; doamnele cele nobile erau scutite, căci nu era de bonton să le aduci prin tribunale. Opinia publică era
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
hohot de râs batjocoritor, adunarea luă sfârșit și lui Tommaso i-a fost comunicată sentința definitivă. Perucile au cedat spuse Tommaso cu glas tare i-am tras pe sfoară în toți acești ani, ducându-i de zgardă. Atunci când Mario del Tufo a venit să-l viziteze și-i reproșă că devenise izvor de îmbogățire pentru gardieni și diverși funcționari și diriguitori, răspunsul lui Tommaso a fost, ca de obicei, serafic: Mario tu știi că la Napoli trăiesc cam trei sute de mii
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Sfântă și am făcut un popas la Napoli, special ca să te cunoaștem, fra' Tommaso. Trăim în Germania unde numele tău e cunoscut, și ne ocupăm cu tipărirea cărților. Ai cumva o lucrare pentru noi? Am trimis totul nobilului Mario del Tufo, el are grijă de operele mele și le va da la tipar. Aici nu am decât poezii, dar nu știu dacă o să vă trezească interesul. Poezia ne interesează în chip deosebit. Aș vrea însă ca pe frontispiciul cărții să fie
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
monahal (chiar dacă aceia par să mă fi uitat) fie de autorizația papală. În felul ăsta am evita o mulțime de opreliști. Bine și-așa. Drept plată, vă dăm zece ducați de aur. Vă rog să-i înmânați lui Mario del Tufo, iată adresa lui. Și cred că n-o să uitați să-i trimiteți printr-un mesager un exemplar din poezia lui Settimontano Squilla? Va fi grija și datoria noastră. Tobia Adami luă manuscrisul, îl răsfoi în fugă și văzu că e
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]