1,575 matches
-
i-au adresat satirului Întrebări În limbi diferite. Interpreții n-au fost mai norocoși. Interlocutorul lor emitea sunete ininteligibile În care se amestecau un nechezat de cal și un behăit de berbec. PÎnă la urmă Sylla i-a dat drumul tulburat. Dacă toate aceste lucruri contradictorii sînt adevărate, Ortega y Gasset se grăbea acceptînd ideea că tot sîngele elenic curat rămas astăzi În lume ar Încăpea Într-un pahar de vin. Din fericire, grecii ne-au sugerat că Ariadna așteaptă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
al baietilor! Ce freamăt al slăbiciunilor și al pericolului și al așteptării, în echivocul acesta dintre vârste și dintre sexe. Și dintre sexe, într-adevăr, de vreme ce toți adolescentii, pendulând, nesiguri, pe pragul dintre vârste, păstrau încă incerta efeminare, o potențialitate tulburată, dar izbuteau, în același timp, să te vindece de sila molatecă cu care te-au deprins, prea timpuriu, încăperile și glasurile și hainele și trupurile femeiești. Delicata obtuzitate, voracitatealor stinsă în leșinate strategii lirice și explodând, în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dupè o anume sclipire din privire o regèsesc așa cum era în vremea întâmplètoarei noastre iubiri, de ce am spus întâmplètoare? pentru cè a fost o întâmplare, acea sclipire înnebunindu-mè, fècându-mè sè mè regèsesc în cel ce eram pe vremea ei, anxios, tulburat, îndrègostit de o fantasmè, de o imagine construitè de propria-mi minte, o imagine cu care, atâta timp cât m-a iubit, ea s-a contopit pânè la perfecțiune, Da, surâde, cred cè ar trebui sè fiu fericitè! nostalgie?! amèrèciune?! tristețe?! în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
negativ, dupè preferințe, Da, un pahar cu apè mineralè, Nu, nu, mulțumesc! și, în al doilea rând, un rèspuns secund, la o întrebare pusè în general, Măi dorești ceva? de la mine, de la Matei, cel care, măi dorești ceva, Corina? Din tulburata ei ezitare îmi dau seama cè se gândește la aceleași lucruri ca și mine, Ce aveți la deșert? Față îi aduce din nou meniul, ea cautè și opteazè în cele din urmè pentru o salatè de fructe, Tu nu dorești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
fi trezit dintr-un somn greu, exact în momentul în care urma sè rèspund chemèrii imperioase și intolerabile a unor duhuri rele, Instinctiv, îmi întorc capul înspre geam, urmèrind prin ceațè umbrele mișcètoare ale trenului care trece în vitezè, așteptând tulburat sè disparè și ultimul vagon, Apoi, întorcându-mi din nou capul spre locul în care șezuse ea, jos, la picioarele mele, constat cu amèrèciune cè acolo nu mai e nimeni, întrebându-mè, în timp ce trenul meu, scârțiind din toate încheieturile sale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cabina de probă, îmbrăcată în mireasă, mai frumoasă decât îngerii care se adăpau cu apă pură de antimaterie țâșnită din urechile copiilor cu viorile sub braț. Mai frumoasă decât petecul de cer, mai abisală decât gândurile ascunse ale oamenilor, mai tulburată decât moartea când și-a văzut Creatorul mort, mai mică decât însușirile oamenilor lipsite de veșmântul remușcărilor, atunci când își atrocizau semenii, îngropând pornirile lor în viitorul urmașilor într-un lanț nesfârșit de crime, încât gâza destinată spre a fi infinită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
timp de pe vremea primei invazii a tătarilor. Muriseră demult, dar păzeau intrările în Brăila pentru prevenirea unui atac, din partea oricui ar fi fost. Mai vechi decât orașul, se mulau după vremuri, dar nemișcați în post vegheau nemărginirea ce nu trebuia tulburată. Maica Divină a Naturii îi ținea vii în moarte până când Legenda lor avea să fie învățată pe de rost și purtată mai departe. Autorul, purtător al legendelor orașului, simți că cerul e altfel. Cineva l-a străpuns și vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să-mi facă un rău, ea prefera să mă lase cu ideile mele mai puțin primejdioase. Vroia să mă ajute. Ochii ăia cafenii nu m-au mințit până acum și nu o făceau nici acum. Era depășită de situație. Era tulburată. Ea trebuia liniștită, nu eu. Mă simt captiv în propriul meu corp, Ana. Mă simt prizonier în propria mea minte. E teribil! Chiar și acești pereți se prăbușesc câteodată peste mine și mă întemnițează sub ruinele lor. Ceea ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-mi mai era foame. Nu-mi mai fusese foame în ultimul timp, iar eu eram un veritabil gurmand. Ultima masă pe care o luasem fusese... ieri dimineață?! Într-adevăr. Ieri dimineață, Corvium, zise el calm. Îmi citești mintea? îl întrebai tulburat. Nu. Eu nu pot, făcu resemnat. Mă liniștisem. Mă îngrozea faptul că cineva îmi putea citi mintea. Mă îngrozea până și posibilitatea existenței unui asemenea lucru. Tu, pe de altă parte, ai putea să citești mințile oamenilor și să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și trăgând înapoi, cu încăpățânare. Noi ne aflăm aici ca să reflectăm gloria lui Dumnezeu în toate lucrările Sale, și nu dorințele egoiste ale omului. Eu, unul, nu am nici un răspuns acum, când stau în fața dumneavoastră. Mărturisesc că inima mea este tulburată. Dar am credința că Dumnezeu ne va conduce, în cele din urmă, spre lumea pe care El o dorește pentru noi. Am credința că trebuie să fim conduși spre înțelepciune, că trebuie să fim prudenți și că trebuie să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Încă mai hălăduiau lupii, iepurii, bursucii și căprioarele. În dreapta era școala la care Învățase un an, școala cu profesorii dragi lui și la care, iarnă-vară, a făcut o navetă grea. Iar spre stânga sa, departe-departe era ... Siretul cu apele lui tulburate și Bacăul cu școala profesională pe care dacă nu ar fi făcut o, nu era acum angajat la CFS-ul vasluian. Școala? Ce școală de stat, ce reguli clare, ce disciplină cazonă, ce cursuri frumoase și interesante, câtă claritate În
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
că fusese condusă de stăpâni incapabili, care mai curând îi jefuiseră pe supuși decât îi guvernaseră, și astfel le dăduseră motiv de dezbinare, iar nu de unire, încât provincia era bântuită de hoți și de tâlhari și în tot felul tulburată, socoti că, pentru a-i reda pacea și a o aduce sub ascultarea puterii suverane, era necesar să-i asigure o bună guvernare. De aceea, puse în fruntea ei pe domnul Remirro de Orco, om crud și fără scrupule, căruia
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
a-mi lua În primire cheile de la casă. Am alergat cât am putut, alunecâd ades pe zăpada moale sub care se afla un strat de gheață. Coborâse deja. Mă aștepta În scara blocului , lângă ușă. Mi-a Întins cheile, vădit tulburat, neștind ce să spună, ce să facă cu mâinile tremurânde. Dragul meu! Ce mă fac eu fără tine!? Mi-a fost peste puterile mele să-mi stăpânesc lacrimile, care curgeau fără stavilă și-mi ardeau obrajii. Nu Înțeleg de ce plângi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
înțelepciunea, so ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mînă largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată. 6. Dar s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoiește, seamănă cu valul mării tulburat și împins de vînt încoace și încolo. 7. Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, 8. căci este un om nehotărît și nestatornic în toate căile sale. 9. Fratele dintr-o stare de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
fără să mai scoată vreun cuvânt, au pornit cu pas grăbit spre poarta cazărmii. De acolo și-au aruncat o privire scurtă spre bătrân. Moș Pavel mângâia calul pe frunte, privind în urma lor. Acest gest era semn că e tare tulburat. De fapt, bătrânul îi vorbea murgului cu glas înmuiat în lacrimă: ― Apâi amu’ nu mai avem di ci sta aici, flăcău’ tati’. Hai sî mergim acasî, cî om plângi acolo împreunî cu mama Zănovia. Știu eu cî de-amu’ nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
se părea destul de neconvingătoare. Eram obișnuită să cred că toate telenovelele aveau un deznodământ. —Ei, haide..., am spus în batjocură, dar vorbeam deja singură. M-am enervat descoperind că Mike se apropiase de John Joe care părea șocat și foarte tulburat. 11tc "11" Si acum ce se întâmplă? m-am întrebat nerăbdătoare. Acum mergem la masaj? I-am urmărit cu atenție pe ceilalți, în timp ce emoția așteptării îmi zgândărea nervii. Așteptam să văd unde se duc. Pe coridor, după colț și... nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să mă vadă pe mine. I-am văzut sclipirea albastră din ochi de la zece kilometri. Și oare mai exista vreun bărbat cu picioare așa de sexy? Ar trebui să i se interzică să poarte altceva decât blugi, m-am gândit tulburată. Chris și-a ațintit privirea albastră asupra mea. Eu am traversat strada cu ochii plecați. Apoi m-am trezit lângă el. Inima îmi bătea repede, dar senzația era plăcută. Amândoi am zâmbit stânjeniți și înlăcrimați. Nici unul din noi nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sau orice altceva care să-i atragă atenția. Ai ochi buni, tinere! îl lăudă el pe Pohoață. Ce crezi că este? Cârpa aceea ori... ce s-ar putea afla înăuntru? Cristi îl privi lung. E o șapcă, continuă Vasilică la fel de tulburat, e o șepcuță din aceea pe care o poartă șmecherii cu cozorocul la spate. Costi avea una la fel. De unde știi? E trecut în descrierea pe care o făcu maică-sa cu privire la hainele cu care fu îmbrăcat în ziua când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe toți vrăjmașii tăi dinaintea ta, și ți-am făcut numele mare ca numele celor mari de pe pămînt; 10. am dat un loc poporului Meu, lui Israel, și l-am sădit ca să locuiască în el, și să nu mai fie tulburat, ca să nu-l mai apese cei răi ca mai înainte 11. și ca pe vremea cînd pusesem judecători peste poporul Meu Israel. Ți-am dat odihnă izbăvindu-te de toți vrăjmașii tăi. Și Domnul îți vestește că-ți va zidi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
lăsa să moară ca un câine. Ar fi inuman. De ce nu se poate duce la spital? — La spital! Are nevoie de îngrijirea unor mâini iubitoare. Trebuie să fie tratat cu un tact nemărginit. Am fost surprins să văd cât de tulburată a fost nevasta lui Stroeve. A continuat să așeze masa, dar mâinile îi tremurau. — Mă scoți din sărite. Crezi că dacă ai fi tu bolnav el ar mișca vreun deget ca să te ajute? Dar ce contează asta? Te-aș avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mare de răzuit paleta, și se repezi la el cu un strigăt de triumf. Îl luă în mână ca pe un pumnal și se năpusti asupra tabloului. În timp ce-mi spunea toate acestea, Stroeve se tot monta, ajungând la fel de tulburat ca atunci când se produsese incidentul respectiv, și punând mâna pe un cuțit de pe masa dintre noi începu să-l agite prin aer. Ridică brațul ca și cum ar fi vrut să lovească, dar apoi, desfăcând mâna, îl lăsă să cadă cu zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
putut vedea cum nu se poate mai limpede cât de armonios pot lucra acestea împreună, căci, într-o după-amiază întunecată de aversa proaspăt stârnită, întâmplarea îi puse pe cei doi, cu totul pe neașteptate, față în față. În acele clipe, tulburat, sufletul bărbatului începuse parcă a se înăbuși în veșnicie, vertiginos. Avea senzația scufundării, dar care nici nu-l înspăimânta, nici nu-l bucura sau nedumerea, ca și cum orice fel de simțire pământească i s-ar fi șters din fire, fără urme
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pivniței și îl conduse, cu pas domol și bine măsurat, în locul unde știa el. Scările de coborâre se dovediră, însă, a fi mai numeroase și mai întunecate, decât s-ar fi așteptat Șerban. De câteva clipe încoace, chiar devenise vizibil tulburat, se citea asta limpede pe chipul lui. Nu i era teamă, nici măcar emoții n-avea deloc, dar iată că în el lucra acum activ acel tremur de neconfundat, care apare mereu, fără întârziere, înaintea tuturor noutăților din viața noastră, la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
apropiat unde se întindeau clădirile. O construcție vastă care se rotunjea începând de la sol ca o imensă minge din care numai o porțiune era vizibilă. Gosseyn lăsă imaginea să se înscrie în conștient și, mai întâi - nu se simțea nici tulburat, nici îngrijorat - se pomeni că face o comparație între ceea ce avea în fața ochilor și camera de hotel în care se întreținuse cu Janasen. În acest moment, gândi: "Sunt Ashargin." Era o idee nonverbală, o conștientizare automată a lui însuși, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
jos, și, ușor se întoarse spre Crang. Privirea rău voitoare întâlni ochii galbeni ai detectivului non-A. Crang zâmbi, de parcă inconștient de imensa ostilitate a lui Enro. Ceva din puternica înfățișare a lui Enro se schimbă puțin. Un moment păru tulburat, chiar deconcertat, apoi deschise gura și era să vorbească chiar, când, cu coada ochiului, îl văzu pe Ashargin. - A!... zise. Purtarea i se schimbă radical. Își recăpătă stăpânirea de sine. Îl invită pe Gosseyn cu un gest brusc. - Vino prietene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]