1,282 matches
-
reprezintă îmbrăcămintea pe care o purtau soldații romani. A fost acordată o mare atenție armurii și echipamentului roman, în schimb îmbrăcămintea a fost practic ignorată. Ideea că soldații romani au purtat doar tunică și ghete (adăugate la echipament) este greșită. În lumea romană și greacă haina principală a unui civil roman era o tunică până la genunchi, purtată fără pantaloni, deoarece aceștia erau considerați un obiect de îmbrăcăminte al barbarilor. Scriitorul roman Gellius scria
Îmbrăcămintea în armata romană () [Corola-website/Science/321453_a_322782]
-
atenție armurii și echipamentului roman, în schimb îmbrăcămintea a fost practic ignorată. Ideea că soldații romani au purtat doar tunică și ghete (adăugate la echipament) este greșită. În lumea romană și greacă haina principală a unui civil roman era o tunică până la genunchi, purtată fără pantaloni, deoarece aceștia erau considerați un obiect de îmbrăcăminte al barbarilor. Scriitorul roman Gellius scria că primele tunici nu aveau mâneci, iar pe cele cu mânecă lungă le considerau ridicole. Cea mai mare parte a evidențelor
Îmbrăcămintea în armata romană () [Corola-website/Science/321453_a_322782]
-
adăugate la echipament) este greșită. În lumea romană și greacă haina principală a unui civil roman era o tunică până la genunchi, purtată fără pantaloni, deoarece aceștia erau considerați un obiect de îmbrăcăminte al barbarilor. Scriitorul roman Gellius scria că primele tunici nu aveau mâneci, iar pe cele cu mânecă lungă le considerau ridicole. Cea mai mare parte a evidențelor sculpturale sunt cuprinse între domnia lui Tiberius și cea a lui Hadrian. Tunica militară era asemănătoare cu cea civilă și a rămas
Îmbrăcămintea în armata romană () [Corola-website/Science/321453_a_322782]
-
îmbrăcăminte al barbarilor. Scriitorul roman Gellius scria că primele tunici nu aveau mâneci, iar pe cele cu mânecă lungă le considerau ridicole. Cea mai mare parte a evidențelor sculpturale sunt cuprinse între domnia lui Tiberius și cea a lui Hadrian. Tunica militară era asemănătoare cu cea civilă și a rămas îmbrăcămintea obișnuită a soldaților romani până la începutul secolului III d.H. Aceasta era, de obicei, strânsă cu o centură care ajungea până la genunchi. O copie a unui papirus din Egipt menționează furnizarea
Îmbrăcămintea în armata romană () [Corola-website/Science/321453_a_322782]
-
de obicei, strânsă cu o centură care ajungea până la genunchi. O copie a unui papirus din Egipt menționează furnizarea de îmbrăcăminte și o păturică pentru armata din Capadoccia de către țesătorii din Philadelphia (modernul Alașehir). În acest document apare și o tunică cu lungimea de 3 coți și jumătate (1,55 metri), largă de 1,4 metri. Acesta cântărea aproximativ 1,6 kilograme și costa 24 de drachmae. Acest model este comparabil cu unul dintre cele mai mari tunici descoperite la Nahal
Îmbrăcămintea în armata romană () [Corola-website/Science/321453_a_322782]
-
apare și o tunică cu lungimea de 3 coți și jumătate (1,55 metri), largă de 1,4 metri. Acesta cântărea aproximativ 1,6 kilograme și costa 24 de drachmae. Acest model este comparabil cu unul dintre cele mai mari tunici descoperite la Nahal Hever, în Israel. Costul acestei tunici poate fi comparat cu deducția din încasarea lui C. Messius de la Masada, datată ca fiind din 72 d.Hr. Soldatului Q. Iulius Proclus i se deduceau 205,5 de drachmae pe
Îmbrăcămintea în armata romană () [Corola-website/Science/321453_a_322782]
-
și jumătate (1,55 metri), largă de 1,4 metri. Acesta cântărea aproximativ 1,6 kilograme și costa 24 de drachmae. Acest model este comparabil cu unul dintre cele mai mari tunici descoperite la Nahal Hever, în Israel. Costul acestei tunici poate fi comparat cu deducția din încasarea lui C. Messius de la Masada, datată ca fiind din 72 d.Hr. Soldatului Q. Iulius Proclus i se deduceau 205,5 de drachmae pe an pentru îmbrăcăminte. Modelul tuncii era, în esență simplu
Îmbrăcămintea în armata romană () [Corola-website/Science/321453_a_322782]
-
ca fiind din 72 d.Hr. Soldatului Q. Iulius Proclus i se deduceau 205,5 de drachmae pe an pentru îmbrăcăminte. Modelul tuncii era, în esență simplu: două bucăți pătrate identice de material, de obicei din lână sau in.Unele tunici aveau mânecile destul de scurte, deși unele sculpturi în care apar cavaleriști sugerează că acestea aveau mânecile lungi. Cel puțin unele dintre tuncile infanteriștilor puteau fi purtate cu umărul și brațele dezgolite. Efectele crizei începute la sfârșitul secolului II d.Hr
Îmbrăcămintea în armata romană () [Corola-website/Science/321453_a_322782]
-
umărul și brațele dezgolite. Efectele crizei începute la sfârșitul secolului II d.Hr. pot fi văzute în costul crescut ilustrat de prețul emis în 301 d.Hr., în timpul domniei lui Dioclețian. Aici este menționat faptul că există trei clase de tunici militare, costând 1000, 1250 și 1500 de denarii. Clavi, sau faugustus clavus, erau benzi decorative situate în mijlocul tunicii. Cu timpul clavus și-a pierdut importanța. Apoi, clavus a devenit mai elaborată: pentru cavaleri era o bandă îngustă care se întindea
Îmbrăcămintea în armata romană () [Corola-website/Science/321453_a_322782]
-
crescut ilustrat de prețul emis în 301 d.Hr., în timpul domniei lui Dioclețian. Aici este menționat faptul că există trei clase de tunici militare, costând 1000, 1250 și 1500 de denarii. Clavi, sau faugustus clavus, erau benzi decorative situate în mijlocul tunicii. Cu timpul clavus și-a pierdut importanța. Apoi, clavus a devenit mai elaborată: pentru cavaleri era o bandă îngustă care se întindea peste fiecare umăr, până la tivul de pe tunică sau de pe dalmatica descinsă. Folosirea unei clavi purpurie este atestată în
Îmbrăcămintea în armata romană () [Corola-website/Science/321453_a_322782]
-
de denarii. Clavi, sau faugustus clavus, erau benzi decorative situate în mijlocul tunicii. Cu timpul clavus și-a pierdut importanța. Apoi, clavus a devenit mai elaborată: pentru cavaleri era o bandă îngustă care se întindea peste fiecare umăr, până la tivul de pe tunică sau de pe dalmatica descinsă. Folosirea unei clavi purpurie este atestată în „Historia Augusta” și pe picturile de la Dura-Europos. Clavi erau țesute în fabrici în timpul manufacturii. La mons Claudianus, majoritatea clavi-lor de pe fragmentele textile aveau o lățime cuprinsă între 1 și
Îmbrăcămintea în armata romană () [Corola-website/Science/321453_a_322782]
-
Ficus carica"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite specii floristice rare (unele endemice), astfel: unghia ciutei ("Ceterach officinarum"), mărarul Porților de Fier ("Cachrys ferulacea"), garofițe din speciile "Dianthus banaticus" și "Dianthus variciorovensis", feriga cazanelor ("Cheilanthes marantae"), cămașa romanilor ("Petrorhagia saxifraga", sinonim - "Tunica saxifraga"), o subspecie de lumânărică ("Verbascum vârciorovae"), sipică ("Cephalaria uralensis var. multifida") sau mierluță ("Minuartia capillacea")
Gura Văii - Vârciorova () [Corola-website/Science/328969_a_330298]
-
ceremoniilor religioase se fac cântări interpretate de un cor de muzică tradițională vietnameză. Credincioșii acestei religii afirmă că au trăit revelații de la duhurile unor defuncți precum: Iisus, Mahomed, Lenin sau Shakespeare. Structura bisericii este ierarhică, adepții săi se îmbracă în tunici de diferite culori în conformitate cu rangul pe care îl dețin. Până în anul 1932 exista un preot echivalent papei din catolicism dar din acel an postul este vacant. Urmează acestui rang: "ho-phap" (cardinalii), "don-sus" (arhiepiscopii), "phoi-sus" (episcopii) și "giao-sus" (preoți parohi). Toate
Cao Dai () [Corola-website/Science/325991_a_327320]
-
În același mod semnele cuielor și-au lăsat amprenta și asupra picioarelor scoțând în afara fâșii de carne. În plus, partea să dreapta avea o largă rană că și când ar fi fost străpuns cu o lance și adesea sângeră așa încât tunica să și pantalonii erau îmbibate cu acest sânge sfânt." Padre Pio a manifestat stigmatele de-a lungul a mai bine de 50 de ani, acestea fiind analizate de mai mulți medici ai secolului 20 a caror independența față de biserică nu
Stigmate () [Corola-website/Science/326686_a_328015]
-
Cassius, cu toate că la ambii e practic identică. Ambii remarcă, că era de sânge regal, de înălțime înaltă, avea o minte ageră. Părul ei era roșcat și drept, lung până la talie, voce aspră și o vedere pătrunzătoare. De obicei purta o tunică colorată, la fel și o manta. Soțul ei, conducătorul Prasutag, era regele icenilor, care locuiau în regiunea Norfolk de azi. Aceste pământuri practic nu erau sub controlul Romei, deoarece în timpul cuceririi Britaniei de către imperatorul Claudius în anul 43, icenii s-
Boudica () [Corola-website/Science/322268_a_323597]
-
află în mâinile romanilor. Convins că, dată fiind situația, Ierusalimul se va preda, Titus oprește atacul. Spectacolul grandios al unei mari parade a forțelor sale militare chiar sub ochii asediaților este menit să îi trezească la realitate.Romanii își dezbracă tunicile de război, își lustruiesc uniformele de paradă. Legionarii își pun armurile, cămășile de zale, coifurile. Cavaleria își împodobește caii cu cioltarele bogat ornamentate și, sub sunetele luminoase ale trompetelor, zeci de mii de războinici defilează prin fața lui Titus și își
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
le purtau) și ""sabie-și-sandale"" au fost folosite într-un mod condescendent de către criticii de film. Regizorul italian Vittorio Cottafavi a denumit acest gen de filme ca ""Neo-Mitologie"". Cuvântul latin "péplum" a fost împrumutat din grecescul πέπλος, péplos, cu sensul de tunică. Filmul mut italian din 1914 "Cabiria" a fost unul dintre primele filme de sabie-și-sandale în care a apărut un personaj foarte musculos, numit Maciste (interpretat de actorul Bartolomeo Pagano), dar având în acest film doar rolul partenerului servil și loial
Film peplum () [Corola-website/Science/330802_a_332131]
-
În mitologia greacă, , Cămașă lui Nessus, sau Mantia lui Nessus, era o tunica otrăvita care l-a ucis pe Heracles. Tunica respectivă („chiton”, în , "khitōn"), unsa cu sângele otrăvit al centaurului Nessus, i-a fost trimisă lui Heracles de către naivă Deianira, soția sa. Acest veșmânt, odată îmbrăcat, s-a lipit de trupul eroului
Tunica lui Nessus () [Corola-website/Science/330246_a_331575]
-
În mitologia greacă, , Cămașă lui Nessus, sau Mantia lui Nessus, era o tunica otrăvita care l-a ucis pe Heracles. Tunica respectivă („chiton”, în , "khitōn"), unsa cu sângele otrăvit al centaurului Nessus, i-a fost trimisă lui Heracles de către naivă Deianira, soția sa. Acest veșmânt, odată îmbrăcat, s-a lipit de trupul eroului și l-a făcut să treacă prin chinuri
Tunica lui Nessus () [Corola-website/Science/330246_a_331575]
-
cămașă ucigătoare, odată cu ea smulgându-și de pe trup fâșii de carne, iar flăcările produse de această ajungându-i până la oase. Simțindu-și sfârșitul aproape, Heracles și-a înălțat singur un rug funerar, pregătindu-se astfel pentru moartea să apropiată. Metaforic, tunica lui Nessus ea reprezintă „o sursă de ghinion/nenorocire din care nu este nici o cale de scăpare, un cadou fatal” sau „o influență distructiva sau ispășitoare”. Generalul-maior ,Henning von Tresckow,a fost unul dintre cei mai importanți conspiratori în planul
Tunica lui Nessus () [Corola-website/Science/330246_a_331575]
-
de persoane (biroul de presă al Warner Bros. afirmând că numai într-o singură scenă au fost folosite 9.787 de persoane), fiind o producție hollywoodiană la scară largă, un film epic despre lumea antică, în spiritul filmelor "The Robe" ("Tunica"), "The Ten Commandments" ("Cele zece porunci"), "Ben Hur" și altele. Filmările au avut loc în Egipt și în studiourile Titanus din Roma, Italia. În Egiptul antic, faraonul Khufu (Jack Hawkins) este obsedat de pregătirile privind mormântul său și de viața
Ținutul faraonilor () [Corola-website/Science/331061_a_332390]
-
un nobil local, Sorte Plov. Conform legendei, Sorte Plov i-a cerut permisiunea de a se apropia de rege, cărând o suliță cu un bloc de lemn care îi proteja vârful. După ce a considerat că regele nu purta zale pe sub tunica sa, Sorte Plov a dat jos protecția suliței și l-a înjunghiat pe rege. Nepotul regelui, Eric Håkonssøn a pășit înainte cu sabia în mână, însă nobilul i-a spus să se oprească, văzând cum Eric Håkonssøn era următorul în
Eric al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331270_a_332599]
-
a le da fiecăreia câte un tablou asemănător, anume Isus, Maria & Iosif, cu câteva imagini de hârtie. În alte părți se lasă libertatea de alegere a obiectelor de pietate; la Juvigny totul este asemănător.” Garderoba călugărițelor se compunea dintr-o tunică, o rochie, o centură, un scapular mic, un mantou, un văl alb, o pânză albă care acoperă capul și gâtul, o bandă de încins fruntea, o bonetă... și un de nedespărțit rozariu. Se adăugau veșmintele de strană: un văl negru
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
locuite de arabi. Pe drumul întoarcerii în apropiere de actualul oraș Ankara, Imru’ al-Qays s-ar fi îmbolnăvit de variolă și ar fi murit, pe la anul 541, când nu împlinise încă patruzeci de ani. Legenda pune moartea sa pe seama unei tunici otrăvite oferită în dar de împăratul Justinian. De la boala de care a suferit poetul provine și una dintre poreclele sale, "Dhu al-quruk". „Cel cu răni”, alături de alte porecle, dintre care "Al-Malik al-dillil" „Regele rătăcitor”, își are originea în îndelungatele peregrinări
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
Tunica (titlu original: "The Robe") este un film american epic din 1953 regizat de Henry Koster și produs de Frank Ross. Prezintă povestea unui tribun militar roman care comandă trupele care l-au crucificat pe Iisus Hristos. Rolurile principale au fost
Tunica (film) () [Corola-website/Science/333061_a_334390]