23,715 matches
-
dialogul din Împărăția umbrelor, va pricepe aluziile la adresa suveranului și va azvîrli cartea cît acolo, „cu groază și scîrbă“. Nădăjduind că va fi promovat În slujbă, va denunța cazul poliției. CÎnd agenții poliției vor deschide cutia cu cărți, contrabandistul de tutun, sincer mirat, va jura că acela care Îl trăsese pe sfoară va plăti scump. După părerea inspectorului de poliție nu lipsea nici o carte. Cum arderea era socotită o uzanță barbară din pricina unor asociații de gînduri cu Evul Mediu, așadar nepopulară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
școala, era o cheltuială în plus. Cea mai veche corespondență de la această școală datează din 1877, cum rezultă dintr-un procesverbal, prin care învățătorul Gheorghe Mircea predă zestrea școlară învățătorului Gheorghe Pastoiu, în anul 1890. în mirosul îmbibat de rachiu, tutun și pește sărat, la care se adăuga mirosul înțepător de la vitele din jurul școlii, au învățat elevii cu primul învățător, Vichentie Gavrilescu, absolvent al Școlii Normale din București, care a fost urmat, un an mai târziu, de Gheorghe Cârlănescu, care funcționează
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nu e de vînzare, nici n-o am, am replicat eu. V-ați Înșelat, după cum vedeți. Străinul rămase tăcut, nemișcat, Învăluit În fumul albastru al acelei țigări ce părea să nu se stingă niciodată. Am observat că nu mirosea a tutun, ci a hîrtie arsă. HÎrtie bună, de carte. — Poate că tu ești cel care se Înșală acum, sugeră el. — Mă amenințați? — Probabil. Am Înghițit În sec. În pofida bravadei mele, individul acela băgase În mine groaza cea mai deplină. — Și aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care și-l alesese ca să se ascundă. Ca să mă aștepte. Mai că mi s-a părut că simt mirosul de hîrtie arsă pe care Îl degaja În văzduh, Însă am Înțeles că ceea ce nasul meu detectase era, pur și simplu, tutun. M-a cuprins un atac de panică. În casa aceea nu fuma nimeni, iar pipa lui Barceló, pururi stinsă, era un simplu atrezzo. Am ajuns la sala de muzică și strălucirea unui fulger a aprins volutele de fum ce pluteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pentru totdeauna la ora cinci și douăzeci. Am Încercat să Întorc arcul cutiei muzicale, Însă melodia s-a Împotmolit după cîteva note. Am deschis sertarul măsuței de noapte. Am găsit un toc de ochelari gol, o unghieră, un flacon de tutun și o medalie cu fecioara de la Lourdes. Atîta tot. — Trebuie să existe pe undeva o cheie de la camera asta, am zis. — O fi avînd-o administratorul. Uitați ce-i, eu zic că mai bine plecăm și... Ochii mi-au căzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de parcă l-aș fi interogat În privința cvadraturii cercului. Omulețul Își duse la bărbie două degete Îngălbenite care te făceau să presupui că avea o slăbiciune pentru țigările Celtas fără filtru. Am regretat că nu aveam la mine o cutiuță de tutun, pentru a mă băga pe sub pielea lui. Am scotocit prin buzunarele scurtei, căutînd ceva bun de oferit. — Cel puțin douăzeci, douășcinci de ani, și să tot fie mulți Înainte, zise portarul pe tonul plat și docil al celor condamnați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
arome, Începînd cu cele de bucătărie de la barul de jos și terminînd cu adierea țevilor și conductelor vechi de aproape un veac. Casa aceea zăcea Într-un perpetuu semiîntuneric, un balcon de Întunecimi susținut de niște ziduri scorojite. Mirosea a tutun negru, a frig și a absențe. Nuria Monfort mă privea În timp ce eu mă prefăceam că nu bag În seamă precaritatea locuinței sale. — Cobor În stradă să citesc fiindcă În apartament nu prea e lumină, zise ea. Soțul meu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
aceste teritorii exclusiv în beneficiul său, instalează contoare comerciale permanente la Madras, Bombay și Calcutta. Armatele engleze procedează la fel și în America de Nord. Astfel, Anglia importă din colonii, la prețuri foarte mici, toate produsele posibile îlână, bumbac, mătase, piei, cositor, tutun, orez și indigo), pe care le exportă apoi, la prețuri mari, sub formă de îmbrăcăminte și obiecte prețioase. în 1689, la Londra, viața politică primește o lovitură puternică: principii regali, May și Wilhem de Orania îurcați pe tron după execuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
acces la paradis. Altfel spus, a te îmbogăți este un țel nobil; și ar fi chiar onorabil din punct de vedere moral să te lauzi că ești bogat. Astfel, Boston devine primul port al Americii, exportând rom, pește, sare și tutun. La începutul secolului al XIX-lea, regiunea de nord-est a Statelor Unite este cel mai mare centru manufacturier de pe continent; aici se fabrică îmbrăcăminte, e prelucrată pielea, se produc mașini. Tot aici este concentrată industria pescuitului; încă nimănui nu-i pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și funcționarul guvernamental. Ne-a trecut din nou sticla de Porto și ne-a oferit trabucuri. Avocatul a lăudat vinul excelent, iar Strickland ne-a spus de unde l-a procurat. Am început să trăncănim despre recoltele de vinuri și despre tutun. Avocatul ne-a povestit un caz în care era angajat, iar colonelul ne-a vorbit despre polo. Nu aveam nimic de spus, așa că am rămas tăcut, încercând, cât mai politicos, să manifest interes pentru conversație. Și pentru că mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
urmat și a intrat după mine în apartament. Nu mai fusese până atunci la mine, dar nici măcar nu s-a uitat la încăperea pentru care-mi dădusem atâta osteneală s-o fac plăcută ochiului. Pe masă era o cutie cu tutun și, scoțându-și pipa, și-a umplut-o. S-a așezat pe singurul scaun fără brațe și a început să se legene pe picioarele din spate. Dacă tot te-ai instalat așa de lejer, de ce nu te așezi în fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
geniu din partea lui Strickland că a scăpat de corvoadă pictându-i portretul lui Bill Ghioagă. Acesta nu numai că i-a plătit pânza, culorile și pensulele, dar i-a mai dat pe deasupra lui Strickland și o jumătate de kilogram de tutun de contrabandă. După câte știu s-ar putea ca tabloul să mai împodobească și în ziua de azi salonașul vreunei căsuțe prăpădite de pe lângă Quai La Joliette și presupun că acum s-ar putea vinde cu o mie cinci sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lângă gară, alteori în vreo căruță în spatele vreunui depozit. Dar era îngrozitor de frig și după un ceas sau două de ațipeală incomodă se apucau să colinde din nou străzile. Lipsa cea mai acută pe care o resimțeau era aceea a tutunului și, în ceea ce-l privește, căpitanul Nichols nu se putea lipsi de acest articol. Începu să se învârtă pe lângă o cârciumă în căutarea chiștocurilor și mucurilor pe care le aruncaseră clienții de peste noapte. — Hei, în pipă am fumat eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
deja una. — Așa zicea și el, dar i-am spus că aia e în Anglia și Anglia e la capătul lumii. — Adevărat, i-am răspuns. — Venea pe la Papeete cam la două-trei luni o dată, când avea nevoie de vopsele sau de tutun ori de bani, și rătăcea prin oraș ca un câine de pripas. Îmi era milă de el. Aveam aici o fată pe nume Ata care-mi făcea curățenie. Era oarecum rudă cu mine și taică-său și cu maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
n. a.) Karl Strickland: Sein Leben und seine Kunst (Karl Strickland: Viața și arta lui) de Hugo Weitbrecht-Rotholz, Ph. D., Schwingel und Hanisch, Leipzig, 1914. (n.a.) Sir Walter Rale(i)gh (1552-1618), poet al curții elisabetane, politician, explorator, amiral, a adus tutunul în Anglia. A fost executat de Carol I Stuart. Strickland: The Man and His Work (Strickland: Omul și opera) de fiul său, Robert Strickland, Ed. Heinemann, 1913. (n. a.) În catalogul licitației tabloul era descris astfel: Nud de femeie din Insulele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
care se numea, să nuți crezi urechilor, Fracasse. Nu era de-al locului. I s-a organizat o ceremonie. Copiii compuseseră un cântecel, foarte mișcător și naiv, care i-a smuls lacrimi. Consiliul municipal i-a dăruit o punguță pentru tutun și o pereche de mănuși de oraș. Mă întreb ce-o fi făcut cu acele mănuși de culoarea somonului, dintr-o țesătură delicată, pe care le-a scos dintr-o cutie de piele și dintr-o învelitoare de mătase, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a parfum de mare magazin. Am trântit ușa în spatele meu. Am ajuns în biroul secretarului. Era micuț și îi semăna. Trist și povârnit. Prin aer plutea un miros de pânză udă și de lemn pentru sobă, de mentol și de tutun ieftin. Îmi oferi un scaun aproape de sobă și se așeză la măsuța lui, pe care se odihneau trei călimări bombate. După ce-și reveni din uimire, îmi povesti despre sosirea Lysiei Verhareine. O poveste simplă, din care nu am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a venit în grădină, aprinde țigară de la țigară. Când o stinge în scrumiera așezată la mijlocul mesei, acolo de unde meșterul a început împletitul firelor de salcie, apasă cu forță, împinge țigara fără nici o emoție, scurt și cu scârbă, strivind milimetrul de tutun rămas ca pe un gândac împuțit. Fata asta nu se înfioară deloc!, gândește grădinăreasa, e brici, te taie din priviri! Frumoasa Neli începuse să împletească deja prima cunună de ceapă, lua câte o ceapă aurie, apoi câte un fir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în grădina celor doi actori. Femeii i s-a uscat gura de atâta vorbit și ar bea apa aia din pahar, dar se abține; acum, voința îi este adunată toată în mâna care stinge apăsat milimetrul de țigară rămasă, mirosul tutunului bun se amestecă neașteptat cu cel al trifoiului și al lucernei din jur, e îmbrăcată într-o rochie roșie, lungă până-n tălpi, largă la poale, o rochie dintr-un material de bumbac foarte subțire, cu spatele gol, sânii sunt prinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
plecat ochii. Avea gene lungi. — Sunt groaznic, a zis trist. Sunt altfel. Nu știu de ce tot comit faux pas. Fiindcă nu-mi pasă, presupun. Apoi, nonșalant: Fumez prea mult. Am inima de tabac. Myra și-a imaginat o orgie de tutun de o noapte Întreagă, cu un Amory palid, Împleticindu-se din pricina nicotinei din plămâni. A scăpat un icnet slab. — O, Amory, nu mai fuma! O să te Împiedice să crești! Nu-mi pasă, a insistat el sumbru. Trebuie. Am deprins obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
discuții purtate pe șosea sau culcați pe burtă, În iarba de la marginea terenului de baseball, sau seara târziu, când jarul țigărilor lor strălucea În beznă, au discutat de-a fir-a-păr problemele școlii și atunci s-a inventat termenul „pișicher“. — Ai tutun? a șoptit Rahill Într-o seară, vârându-și capul pe ușă la cinci minute după stingere. — Bineînțeles. — Atunci intru. — Ia-ți două perne și Întinde-te pe pervaz, bine? Amory s-a ridicat În capul oaselor În pat și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ochi, de cum ieșeau, cercetau invariabil mai Întâi strada udă, apoi aerul impregnat de ploaie, iar la urmă cerul deprimant; la sfârșit, o masă deasă de lume, mergând agale, care l-a dezgustat cu miasma ei grea, compusă din mirosul de tutun al bărbaților și fetidul iz senzual al pudrei râncezite pe fețele femeilor. După grupul compact au ieșit alți spectatori răzleți - cam o jumătate de duzină -, un bărbat În cârje și, la urmă, pocniturile În serie ale scaunelor rabatabile au anunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și lu’ socru-miu i-a zis ta-su să nu mai zică la nimeni, că ăla era Moș Crăciun și dacă aflau alți copii, pleca Moșu, și i-a zis, na, mă, și i-a dat o mână de tutun. Și socru-miu a tăcut de tutunul ăla douăj' de ani, da când s-a-mbătat o dată la Aprozar (că făcuseră „La Răscrucea” aprozar), s-a-mbătat, a spart paharul ș-a-nceput să cânte ceva de Arhanghelu’ Mihail și Gavril și l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ta-su să nu mai zică la nimeni, că ăla era Moș Crăciun și dacă aflau alți copii, pleca Moșu, și i-a zis, na, mă, și i-a dat o mână de tutun. Și socru-miu a tăcut de tutunul ăla douăj' de ani, da când s-a-mbătat o dată la Aprozar (că făcuseră „La Răscrucea” aprozar), s-a-mbătat, a spart paharul ș-a-nceput să cânte ceva de Arhanghelu’ Mihail și Gavril și l-au dus, și gata, că au zis c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
da când s-a-mbătat o dată la Aprozar (că făcuseră „La Răscrucea” aprozar), s-a-mbătat, a spart paharul ș-a-nceput să cânte ceva de Arhanghelu’ Mihail și Gavril și l-au dus, și gata, că au zis c-a făcut cancer de la tutun, da io știu că fusese numa o mână de tutun. Mă rog, a rămas soacră-mea. Trebuia să ies și să cânt eu asta pentru săracu om, da aveam o erecție de dimineață, că dormisem bine, nu prea erau clienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]