2,252 matches
-
se convingeau și își ziceau în sinea lor: "Săracul". Ca un animal fugărit, mă întorceam acasă după ce-mi făceam ceva cumpărături, pâine, brânză, lucruri care nu cereau să fie pregătite. În clipa când închideam ușa casei eram fericit. Răsuflam ușurat. Eram în sfârșit singur cu gândurile mele, cu "partida" mea. Nu mă mai tulbura nimeni, nu mai amenința nimeni să-mi încurce "mutările". Mâncam în fugă și pe urmă mă întindeam din nou în pat. Luasem obiceiul să trag storurile
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
plec mai departe. Dealtfel, nu mai aveam mult de mers până acasă. Pășeam cu grijă, aproape bâjbâind, deoarece era una din acele nopți oarbe, fără lună, când stelele sporesc noaptea în loc s-o limiteze. Când am ajuns acasă, am răsuflat ușurată. Apoi am uitat de această întîmplare, m-am întors la gândurile obișnuite. În zilele următoare nu s-a mai petrecut nimic. Dar în a patra sau a cincea zi s-a repetat aceeași poveste cu becurile într-o altă parte
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
înțeleg." "În somn", mi-a răspuns el, deși eu altceva întrebasem. "Dar de ce să te omoare? Nu înțeleg." Și cum el tăcea, am adăugat ezitînd: "Din cauza mea?" "Nu, nu, protestă el, tu n-ai nici un amestec. Din cauza mea." Am răsuflat ușurată. Se vede că rămânem egoiști în fața primejdiei. Pe urmă mi-au revenit și perplexitatea și teama. "Dar ce lucru îngrozitor ai făcut? Și chiar dacă ai fi făcut, cum să te temi de așa ceva? E absurd." "Ba nu-i absurd deloc
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
zi, în drum spre gară, aveam sentimentul ciudat că ne întoarcem acasă. Când am zărit clădirea coșcovită, petele tufelor de oțetari și cei doi plopi singuratici ― nu v-am spus până acum că sânt doi plopi în spatele magaziei? ― am răsuflat ușurați. Aproape de peron, pe jumătate îngropată în praf, am găsit o foaie de hârtie murdară. Am despăturit-o, am cercetat-o pe ambele fețe, după care am azvîrlit-o. Nu era decât o listă de trenuri anulate. Numai cifre. Am trecut repede
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fetițo. Apoi am prins-o de mână. ― Hai cu mine. Să facem provizii de apă. Am luat absolut toate vasele pe care le-am găsit prin magazie și până dimineață le-am umplut cu apă fiartă. La sfârșit, am răsuflat ușurați. Aveam acum rezerve de apă pentru mai multe săptămâni și între timp trebuia să plouă. Ne miram singuri cum nu ne gândisem de la început la asta. Era prea simplu, probabil, de aceea. ― Dar ascultă, mă iscodi Eleonora, chiar n-ai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
contrariată s-a lăsat în voia mea. Nu făcea altceva, decât mă împroșca mereu cu săgețile ochilor ei. Cici mai bătu de două ori, apoi văzând că nu-i răspunde nimeni, plecă. Zgomotul pașilor ei se stinse repede. Mihaela răsuflă ușurată și, desfăcîndu-se brusc din brațele mele, mă apostrofă cu reținută mînie: ― E așa de urât ceea ce faci. Te rog pleacă imediat. Am privit-o la rîndu-mi încruntat și mai ales pus pe ceartă: ― De ce mă alungi? ― Pentru că te disprețuiesc! ― Bine
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să vină mai des pe la noi. Ea făgăduia, dar tot rar venea. Aveam impresia că e o împiedicare la mijloc, dar că nu se îndura să ne părăsească definitiv. Odată, după ce petrecu prietena până la poartă, Mihaela reveni în casă, răsuflând ușurată: ― Uf, bine că a plecat și asta. Am rămas înmărmurit. ― Cum, nu-ți place tovărășia ei? ― Niciodată n-am putut s-o sufăr. ― Adevărat? Credeam că sînteți cele mai bune prietene. Când colo... ― Te înșeli. Nu mă poate suferi nici
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am oprit ca să dau dispoziții secretarului meu să se ocupe de formele și operațiile înmormîntării, cumpărând tot ce trebuie, fără a cruța banii și timpul. Scăpat de această grijă, ca și cum ar fi fost cea mai importantă, m-am simțit întrucîtva ușurat, aș zice chiar bine dispus. Dar în loc să mă întorc acasă unde Cecilia mă aștepta, hoinăream în neștire pe străzi, fără nici o țintă. Vremea prânzului trecuse de mult. Nu-mi era foame. Uitasem și de prânz și de foame. Ajungând pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și un Raed Arafat înhămat la un „SMURD pentru vindecarea Bucureștilor“, cred că în mai puțin de un an blestemul orașului va fi exorcizat, cicatrizarea se va fi încheiat, iar bătrăna urbe valahă a plăcerilor&contrastelor va începe să răsufle ușurată. Volumul conceput de Mirela Duculescu se opune Diametralei Nord-Sud proiectate de Primăria Bucureștilor în totală ignorare și dispreț față de specificul socio economic și tradițiile profesional-culturale ale locului. Stelian Tănase definește trecutul zonei drept „Cartierul Latin al Bucureștilor“, cu un țesut
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
din preajmă pe una mai aproape de mine. îndată am înțeles despre ce era vorba: stăteam față în față cu prietena mea, Mierla, cea despre care am și scris, într-o altă carte a mea („întâmplări la apa Corrèze”). Am răsuflat ușurat și am intrat din nou în dialog cu prietena mea. - Oho! Bună seara, țigăncușo! Te rog să mă ierți, dar eram cufundat în gânduri și m-ai cam luat prin surprindere... - Dar nu face nimic, domnule, eu vă înțeleg îngândurarea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
În fine, după multe ezitări, iată-mă la aeroport. Încurcătură, la îndeplinirea formalităților de îmbarcare. Numele de pe bilet nu se potrivește cu cel de pe pașaport. Lucrurile se lămuresc, însă, repede. Gabriel Dimisianu avea biletul meu, iar eu biletul lui. Răsuflăm ușurați. Și, mai ales, el. Căci dacă eu nu mă decideam să vin, n-ar fi putut pleca! Trebuia să se întoarcă de la aeroport acasă; ghinion oribil pentru un "grec" care va vedea pentru prima oară, acum, Grecia. Atmosferă febrilă, ușor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pară sordid. Îmi e teamă să pornesc singur spre port. Dacă nu nimeresc? Rusește nu știu, risc să mă rătăcesc. În fine, după ce plasele s-au umplut cu sticle de votcă și de bere, ne îndreptăm spre vapor. Îmi recapăt, ușurat, pașaportul. Un poet turc cu voce groasă, cărând după el o enormă sticlă de votcă, ne zice: "Odesa e o pușcărie în aer liber. Aici nu reziști decât beat". 17 noiembrie La Constanța am sosit în zori, probabil. Când am
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de stihiile naturii, fără să învățăm nimic de la ei. Căci turcii nu duceau cu ei nici o idee. Și nu lăsau în urmă decât fum și pustiu. Ne-am istovit, așadar, în bătălii care nu ne-au stimulat decât să răsuflăm ușurați când se terminau. Palatul e o imagine destul de sugestivă a Evului Mediu oriental. Lene și lux. Viciu și aur. Vase scumpe, aduse de peste mări și țări. Veșmintele sultanilor țesute cu aur și împodobite cu pietre scumpe. Arme. Manuscrise. Tronuri de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
spion. Poliția nu e în stare să spună, deocamdată, nimic. Nu-mi dau seama dacă povestea are vreun sâmbure de adevăr ― chiar va fi dispărut un ucrainean? ― sau e produsul plăcerii noastre, irepresibile, de a broda, din orice, "scenarii". Răsuflu ușurat când văd vaporul. Suind scara metalică, îmi vine să râd de teama mea caraghioasă. Îmi duc în cabină lucrurile cumpărate și urc la masă în salonul de pe puntea "Venus". La recepție îl văd pe Theo. A întins pe masă un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să facă mofturi. Dispărea cu demnitate și discreție, numai ea știa încotro și în ce scop. După o noapte pe care întreaga familie a petrecut-o cu teama ca iepurașul cel nou să nu urmeze exemplul predecesorului, toată lumea a răsuflat ușurată a doua zi. Iepurașul era în viață. Iar Garçon îl veghea precum o santinelă bine instruită și cu un ridicat simț al datoriei. S-a dovedit, însă, încă o dată, că întâmplările sunt ca și hribii: dacă găsești unul, în mod
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
Trebuie totuși să recunosc că n-am mai pus piciorul pe cheiurile Parisului. Când treceam pe acolo, în mașină sau în autobuz, în mine se făcea tăcere. Cred că așteptam ceva. Treceam peste Sena, nu se întâmpla nimic și respiram ușurat. Tot pe atunci am avut și o seamă de neplăceri cu sănătatea. Nimic precis, o stare depresivă, dacă vreți, o anumită dificultate de a-mi regăsi buna dispoziție. Am fost la câțiva medici care mi-au prescris întăritoare. Eram un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
dragule?” Nu mă întreba, părinte, pentru că eu am înțeles destul de puține lucruri. Am fost atent mai mult la felul cum sună cuvintele decât la înțelesul lor. Nu prea am priceput ce este cu cel „venit călare la Eși” și cu „ușuratul” Catincăi de la Ferești. „ Să știi că pe acele vremuri spusa și cu scrisul nu prea se potriveau. Așa că astăzi de multe ori suntem în încurcătură. Catinca de la Ferești, însă, s-a ușurat sigur. Că a făcut-o la Ferești ori
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
astfel mult simplificată, dar totuși exista. Lina avea o noțiune precisă a greșelilor fiecăruia separat; amestecate însă la un loc o încurcau. Dacă Lică ar fi venit acum să-i spună că Sia e o străină ar fi răsuflat, desigur, ușurată, dar nu i s-ar fi schimbat prea mult supărarea. Prima ei fază, deci, după descoperire fusese de toropeală. O îndelungă oboseală o copleși. Mai apoi abia o apucase un fel ele necaz cicălitor către cei care stricau toată treaba
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mai dat o cutie învelită în staniol auriu, dar îngerașul nu a mai avut timp să mai întrebe sau să se mai uite să vadă ce este înăuntru. Zbură iute către pământ, spre cămăruța de spital unde dormea Fabian. Răsuflă ușurat că a reușit să ajungă înainte să răsară soarele. Puse toate darurile pe noptiera lui și îl privea cum dormea cufundat în lumea viselor. La un moment dat, băiețelul se văită. Zâmbetul dispăruse. În schimbul lui apăru o grimasă de durere
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
de urgență, prin care, taxa de closet să fie abrogată. Și s-a dus Emil Boc, s-a tot dus, încât, nici acum, la mai bine de două luni de la eveniment, nu mai știe, nimeni, nimic, despre el. Deci, răsuflă ușurată și suflarea orașului, de când s-a dus, domnul Emil Boc, pe ușa din spate, duce-i-s-ar și numele, definitiv, pe pustie! FATA MORGANA Bue, spune-mi, te rog, știi ce e aia fata Morgana? Da, Firica, știu. Ce? O fată. Ce
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Și ce-i de făcut? Du-te și-mi adă o sticlă cu ulei de măsline. I-o aduse. Bău. O înghițitură;încă una; și-ncă; și-ncă... până, ce, constipația-și dădu duhul, și domnul prefect răsuflă,în sfârșit, ușurat, la figurat și la propriu. Dar, colac peste pupăză: destuparea constipației fu urmată de o spurcată de diaree, țâșnitoare, și subțire și puturoasă,încât, domnului prefect, i se făcu scârbă de propria persoană. Soția, de-alături, nu știa ce să
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
seară fatală am destupat vrana valurilor ce-mi spărgeau pieptul, ea a tăcut, a ascultat, apoi atât de nevinovat mi-a mărturisit că îl iubește pe cel cu covrigii încât, a naibii treabă, pe dată și eu m-am simțit ușurat. Ei bine, abia acum am aflat că, de cinci ani, fata e profesoară la școala vecină. Sub un pretext oareșicare am trecut prin comuna sa. Curtea școlii unde Margareta e directoare era pustie. Un porc guița pe lângă gard. Cu glas
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
fost nepoliticos. Am recunoscut, fără ocoluri, că nu pricep cum s-ar putea rezolva prin pase bioterapeutice situația mea, deși, evident, aș fi fericit să scap de operație. Am simțit că nu i-a plăcut scepticismul meu, dar am răsuflat ușurat când a plecat. 4. Canicula s-a întors de câteva zile. Obosit, mă uit la zidul pe care somnolează ciorile și-mi închipui, o clipă, că, dincolo, e Asybaris. În rest, nu fac nimic nici azi. Mai exact, îmi pierd
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
prelinseră pe gîtul lui Julius - simțea cum Îl ard - și Îl podidiră deodată lacrimile, Încît Cinthia Îl Întrebă dacă nu voia cumva să-i schimbe cravata, dar el Îi spuse că nu și pe urmă, cînd văzu că Cinthia zîmbea ușurată, simți ceea ce simți atunci cînd strigi pentru nimic În lume!, fiindcă fără cravata neagră nu putea lua parte la Înmormîntare. Îl luă iar de mînă, Îl scoase din baie și Îl duse pînă În dormitorul ei unde izbucni În plîns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pielea ca de găină și erau siliți să stea acolo, Înconjurați de icoane, mai ales cu Maica Domnului. Au Început să tremure de atîta așteptare, trecuseră cîteva minute... PÎnă cînd maica stareță vorbi din nou normal, Julius și Vilma răsuflară ușurați, se Încheie starea de extaz și nici un sfînt nu știuse să profite: totul, absolut totul fusese pregătit pentru apariția unui sfînt... Și Încă o apariție nemaipomenită... Cu trei martori... De vîrste diferite... Maica stareță se ridică În picioare, părăsi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]