KorAP: Find »[drukola/base=uitare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...315 >

7,855 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

ta, Mama, mă fac să Exist. Nu e egoism, e singurătate umplută cu timp. E acțiunea plină, e viață eflorescentă, moartea e un voal prin care mă văd Eu și Lumea. Și, după ce citi, Mama aruncă hârtia la coș. Microbii uitării porniră la treabă. Atomii celulozei, moleculele clorului aveau șansa de a trăi ronțăind prezentul. Dar el deja fusese imortalizat pe placa fotografică a eternului, pe care Nevăzutul îl sorta în infinitul mic sau mare. Dar toate aveau importanță pentru ca rezultatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
mulțime de cărți pe pereții acoperiți cu tapetul unor pagini solfegiate sau mâzgăliți cu crochiuri și studii ale unuia și aceluiași bărbat cu chipul lui Charles Bronson. În umbra unui gând, a unei neînțelegeri, a lehamitei de viață, a bucuriei uitării, a senzației neantului, a încruntării viitorului sau a nesiguranței neîmplinirii trecutului vâscos. După ce vizeta era închisă și Mioara își savura ceaiul ca desert după masa servită din bunătățile rămase de la clienți, în contul vieții (sau în numele ei), apăreau, unul câte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
ruga în așteptare părea un sfinx fără viață. Ascetismul său consta în acceptarea diformității sale. Se ruga într-o meditație profundă să moară. Oricum murea, dar nu avea cum să știe. Intrase virgină în peisajul orașului și fusese violată de uitare, ceea ce o alterase și mai mult, semănând acum cu un siloz care-și aștepta sămânța credinței până la refuz. Sfinții să se sufoce de aerul suferinței, dar să-și păstreze suferința cu degetele unite în simbolul Trinității, cerând în gând ajutor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Sfinții să se sufoce de aerul suferinței, dar să-și păstreze suferința cu degetele unite în simbolul Trinității, cerând în gând ajutor Celui de Sus, să-i elibereze de povara încărcăturii speranțelor deșarte. Pentru că Cel de Sus era ascuns în uitare. În conceptul de uitare? Nu, Mioara, în uitare fizică, de forma pluridimensională. În jurul ei se află cercul celei de-a cincea dimensiuni, timpul material. El era un dragon care-și mușcă din propriul trup, odată cu el scheletul se fragiliza, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
de aerul suferinței, dar să-și păstreze suferința cu degetele unite în simbolul Trinității, cerând în gând ajutor Celui de Sus, să-i elibereze de povara încărcăturii speranțelor deșarte. Pentru că Cel de Sus era ascuns în uitare. În conceptul de uitare? Nu, Mioara, în uitare fizică, de forma pluridimensională. În jurul ei se află cercul celei de-a cincea dimensiuni, timpul material. El era un dragon care-și mușcă din propriul trup, odată cu el scheletul se fragiliza, se îmbolnăvea de osteoporoză și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
să-și păstreze suferința cu degetele unite în simbolul Trinității, cerând în gând ajutor Celui de Sus, să-i elibereze de povara încărcăturii speranțelor deșarte. Pentru că Cel de Sus era ascuns în uitare. În conceptul de uitare? Nu, Mioara, în uitare fizică, de forma pluridimensională. În jurul ei se află cercul celei de-a cincea dimensiuni, timpul material. El era un dragon care-și mușcă din propriul trup, odată cu el scheletul se fragiliza, se îmbolnăvea de osteoporoză și odată cu el întregul oraș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Omul, Mamă! Pentru că nu se raportează la cineva sau ceva. E lăsat de capul lui. Nu, Mioara, Dumnezeu se raportează la El însuși și e fericit. Ar fi vrut să se raporteze la creația Sa. Dar a fost părăsit în uitare. E trist pentru că nu are putere. Tocmai El? Cloșca nu-și distruge ouăle. Atunci, Mamă, eu sunt un concept uitat? Vin doar când vreau eu. În rest, un concept de Mioară în hibernare. Tu nu hibernezi? Eu nu mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
vâscoasă ca melasa Fabricii de bere. Am luat-o vânjos pe Mioara de mână și am fugit spre locul nostru lăsând în urmă pe vizionarii Bau, Ghiborț și Cargobot. Încă puțin mi-am zis și totul se va acoperi de uitare. Viitorul e la fel de nesigur și prevăd un drum îngust printre flăcări vrăjmașe sau prin mlaștini în care câini din Baskerville ne pândesc. Cineva, sigur a asmuțit pe urma noastră Vocile Mioarei ieșite dintre file, mai era și o Mamă care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
O lance? Nici pomeneală! La naiba, e un șobolanoid! strigă Grasu. Le arătă cum se telescopează, devenind un laț cu unicul scop de prindere a Regelui Șobolanilor, ai cărui supuși invadaseră orașul și îi rodeau cu hămeseala lor cosmică rădăcinile uitării, semnalele S.O.S din Iad, senzația de apucat a ciungilor, fantoma de picior a șchiopilor, lacrimile morților. Și ne-am unit eforturile și hotărârea și pasiunea și speranța. Grasu, care era căpitanul și inventatorul, strigă înfocat, arătând spre est

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
dus, agresiv te cuprinde amintirea ei, amintirea sapă gropi în suflete, în care-și ascund nostalgia de ochii curioși ai iernii, zgândărește simțurile cu razele ei reci, nu găsește, fir-ar să fie, nu găsește în găocile acoperite cu spuza uitării ceva vin, ideea de vin măcar, ca să-i amintească de rivala ei împopoțonată cu tot felul de panglici și funde, de la picioare până în pletele ei nesuferite, vopsită cu rugină caldă, cu șuvițe rebele de aromă roșie, machiată strident cu piatră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
înțelept cu suzetă. Starea de copil în sfera stării de despicare a geometriei existențiale. Paralele care se intersectează undeva, punctul care e comun ambelor planuri, timpul curb, infinitul finit extirpat dintr-un gol macabru populat inegal, într-un fel pentru uitare, diferit pentru arhetipurile nenăscute. Unul trăiește după concepte, celălalt le experimentează. Examinarea laparoscopică mă va ridica la rangul de eu sui-generis. Postulatul meu: închegarea unicului indezirabil, prin eliminare, luptă acerbă cu finalitate cauzală. Scrisoare în Fa verde E ram în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
căror veridicitate se situează în sfera imposibilului, că ar fi reușit să-și înmoaie un deget în apa nemuririi, dar zvonistica propagată ca undele hertziene era consistentă precum amintitele unde, adică se știu, dar nu se văd... Dovezile palpabile lipsind, uitarea lor a revenit pe același făgaș. Întotdeauna însă, trecutul pus pe tapet tinerilor de dictatura părintească cu scopul de a învăța ceva din valorile îngropate are aceeași importanță ca Gioconda pentru un câine, cu același interes cu care privește eunucul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
de câte științe sunt pe lume predate nouă, pleava orașului, strânse de prin Chercea, Radu Negru, Pisc, de pe malul Dunării sau de pe bulevardul Karl Marx, pornit hăt de la Dunăre, oprindu-se, după o vreme, hăt, tot la Dunăre, în epoca uitării totale de existența a altcuiva pe lume decât a liceului, fie-i țărâna ușoară, în care Gustav, colegul și prietenul meu, îndrăgostit de Any Palade, a adus drept ofrandă iubirii veșnice pentru tot ceea ce simboliza femeia un maldăr de hârtie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
care, după ce-i comandase lui Hugo o Catedrală a iubirii și Hugo i-o și înălță ce-i drept după un an și ceva, în culori vii toate pasiunile, jurămintele, pulsațiile inimii, ploile gândurilor care prevedeau prăpastia despărțirii, aisberg-urile uitării, hotărât să nu mai facă nimic pentru a-și dovedi tenacitatea sentimentelor. Any observă Catedrala, îi aprecie arhitectura un amestec între baroc și neoclasicism -, dar amendă gestul entuziast al lui Gustav cu o observație atât de prozaică, într-un moment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
pentru reguli. Să le facă în cărbune! După alt ceas, același Prunilă îi zise: Regulile sunt stabilite de legi colorate, adică Tanda să fie ca Manda. Nilă tăcu, semn că era pierdut, Any Palade se ascunsese într-o propoziție de uitare, Gustav încercând să-mi demonstreze contrariul. Desigur, Any habar n-avea că se afla într-un viitor neasortat cu dorința ei de eternizare. Și pentru că Gustav tot schimba coeficienții, Moș Eveniment îl trimise pe Mihai Dinu, detașat de emoțiile amicului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
pânză care imortalizează eternul, o partitură care exprimă glasul Creației. Toate stârpirile avuseseră efect prin diversificarea esteticii, care de la primele atele puse osaturii fragile a ARTEI ajunsese la amputări fără milă a membrelor fără talent și îngroparea lor în Cimitirul Uitării. Pentru că instrumentele morții grefaseră în specia rozătoarelor gena mutanților, astfel că bietul Darwin nu mai găsea veriga lanțului trofic al evoluției, undeva înmugureau încrengături, rase, soiuri cu totul ieșite din spirală, fiind nevoit să editeze Evoluția cu coperta Sfintei Scripturi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723

avut tupeu de la început, a riscat tot ce-a avut și i-a ieșit. — Doar atît? reia Roja. Și Părințelul? Credeți voi că a rămas doar pe ochi frumoși bine mersi în locșorul lui, că noul sistem l-a dat uitării și că cineva i-a trecut numele pe noile liste fără să-l verifice, să se întrebe cine-o fi, cu ce s-o fi ocupat înainte de Revoluție? — Nu-i nici o noutate, se aude din nou vocea plictisită a lui

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958

scurtându-se, iar pământul le fuge de sub picioare, așa cum tot ei spun cu obidă. Trecerea timpului este un mare defect, pentru unii dar și o mare calitate, pentru alții, așa cum a fost pentru Va, căruia, trecerea timpului i-a adus uitarea evenimentelor neplăcute. Este la fel de adevărat că Dorița și Didița depuneau eforturi disperate pentru a-l feri, mai ales În timpul praznicelor de pomenire ori a unor vizite indiscrete, de grave constatări sau Întrebări directe adresate cu o vădită tentă răutăcioasă: Nu

Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
să culeagă racii, să-i numere și să astâmpere copilul legându-i degețelul cu frunze de pătlagină, apoi Îi Împleteau câte un coșuleț din pipirig și alte ierburi, Îl dotau cu maci de câmp și, spre marea bucurie și totala uitare a luptelor fioroase ale copilului, depuneau În coșuleț, uzând de toată gingășia de care erau capabile În acele momente, doi-trei melcușori lipicioși și inofensivi, care imediat ce se linișteau, ieșeau puțin câte puțin din cochilie, etalânu-și cornițele delicate, appoi câteva flori

Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

face într-un mod convențional, neconvingător: „Profesorii - Canciu, Manciu, / Simache, Râpeanu și Milica - / deschiseseră, o dată cu catalogul, / încă un arc de cerc / al limbii române, / porțile către stele / și ferestre către adâncul din noi, / după care s-au retras / în cancelaria uitării.“ Alte evocări sunt pur și simplu puerile: „Într un cerc restrâns de fete / și-ale tale două surori, / una și-a făcut de vorbă, / că te plăcea pân’ la nori. // Și... știindu-te că umbli / pe la versuri cu stiloul, / a-ntrebat

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
Berea (Regăsirea în iubire, Millenium, Piatra Neamț, 2000) este romanțios, ca și cele publicate anterior (Străin în Purgatoriu și Regăsirea în speranță). Autorul își versifică mecanic declarațiile de dragoste, ajutat parcă de un metronom: „Iubirea, permanent ascuns-a și tragedie și uitare / Ca moartea hâdă să devină leagănul unor noi vieți / Angoasa nopților păgâne și nălucirile fugare, / Impuritatea și durerea să nască iarăși frumuseți.“ (Veni-va timpul...) Se remarcă retorica grandilocventă, filozofarea ieftină și... virgula dintre subiect și predicat. În mod inevitabil

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
volumului de versuri Nufăr și stea (pseudovocabule, Eubeea, Timișoara, 2002), unele cuvinte sunt mai importante decât altele. De aceea le scrie cu majusculă ca pe niște nume proprii: Castanii, Caii, Câinele, Taurul, Orchestra, Violul, Anul, Dilemele, Veacul, Zecimala, Teorema, Cineva, Uitarea, Virgula etc. Aceste cuvinte mai importante decât altele sunt însă atât de numeroase, încât de la un moment dat prezența lor în text își pierde caracterul de eveniment. În elanul lui autorul ridică în rang prea multe substantive, pronume și verbe

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
Puteam să fiu căutătorul de comori - / Dar soarta n-a știut să le încapă. // Mie mi-au fost ursite durerile de sine, / În van zbătându-mă ca marginile mării, / Disprețul să l primesc de la oricine, / Căci smulg cuvinte din ghearele uitării.“ (Legenda personală) Și mai greu de acceptat este tonul solemn-meditativ specific scrisorilor eminesciene pe care Costin Grigoraș îl folosește nonșalant în enunțarea unor adevăruri banale: „Ca un titirez pământul se învârte printre stele / Suitor prin negre spații, către neștiute lumi

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
de acceptat este tonul solemn-meditativ specific scrisorilor eminesciene pe care Costin Grigoraș îl folosește nonșalant în enunțarea unor adevăruri banale: „Ca un titirez pământul se învârte printre stele / Suitor prin negre spații, către neștiute lumi - / Peste timpul scurs coboară a uitării pleoape grele, / Măsurând cu nemurirea ale anilor cununi. Să pătrundă rostul vieții, omu-i îngrădit din fire / Doar de sticla nălucirii prea-adesea are parte, / Lepădând nimicniciei stârvuri mari de-nchipuire, / În această amăgire îndreptată către moarte.“ (Scrisoare deschisă) Absolvent al Facultății

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
i A trecut vremea când un autor se simțea dator să transmită cititorilor ceva nemaiauzit și nemaivăzut, ceva care să-l uimească și să-l încânte, transformând lectura într-un eveniment. Acum sunt trimise la tipar, frecvent, texte banale, destinate uitării rapide. Printre marii producători de banalități se numără Vasile Man, autor al volumelor de versuri În preajma ta, 1981, și Darul luminii, 1999. Recent, Vasile Man a mai publicat o carte lipsită ‹ de semnificație literară, Nu doar duminica (Școala Vremii, Arad

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]