1,424 matches
-
abia se strecura prin deschidere. Fălcile anterioare se căscară dezvelind colții. Ferro sesiză niște mișcări indinstincte și auzi un whoosh organic. Nici nu avu timp să urle și se pomeni izbită de consola de pilotaj. La sol, viitorii naufragiați văzură uluiți cum naveta viră brusc spre babord. Propulsoarele principale mugiră și aparatul acceleră pierzând altitudine. Ripley o luă pe Newt și alergă spre clădirea cea mai apropiată. ― Fugi! Naveta trecu razant pe lângă o formațiune pietroasă de pe marginea șoselei, viră ― stânga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
scântei. Androidul reuși să schițeze un zâmbet când o văzu pe Ripley apropiindu-se. ― N-a fost rău, pentru un om. Reuși să-și controleze pleoapele cât să-i facă apoi cu Ochiul. Cu mers nesigur, Ripley ajunse la Newt, uluită. ― Mamă... mamă? ― Sunt aici, draga mea, sunt aici. O luă pe fetiță în brațe și o strânse la piept înainte de a o duce în compartimentele echipajului. În jurul ei, mașinile imensei nave zumzăiau liniștitor. Ajunse la secția medicală și se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
De-atunci, eu zac în beci și mor, departe de lumină și popor; pe Sanda-n amintire o păstrez, cu farul delațiunii-o luminez. Nu mi-e rușine, sunt bărbat: i-am slugărit, m-au terminat. De fiecare dată, rămâneam uluit. Cu trei sferturi de oră înainte de miezul nopții, în cotloanele strâmte și întunecate ale minții lui Bidileanu Ovidiu, avea loc o explozie lirică, un delir prozodic țâșnit din ciocnirea accidentală a cine știe căror neuroni, ca o scânteie de baterie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la informații. Dacă ar fi știut cum stau lucrurile, Bidileanu ar fi țopăit de bucurie pe bicicleta lui, pe-o singură roată; Paul, nu - s-ar fi prăbușit într-o depresie lucidă, cum doar el putea s-o joace: devastat, uluit, calm. M-am ridicat de pe scaun, căutând cu disperare geamul. Bucureștiul tremura acolo, nemișcat, dar viu. Aerul rece distorsiona imaginea, clădirile păreau bombate și umede, de parcă întregul oraș ar fi stat pe-o pupilă. L-am privit fix, timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
model inedit de cercel interbelic... Nu prea se potrivesc tigăile căldărarilor cu podoabele cubiste ale doamnei T.“ „Nu, nu-i nici podoabă, nici ornament. E altceva, o chestie pe care astăzi o găsești pe toate mărfurile.“ „Un code-bar!“, am zis, uluit. „Exact. Lipsesc doar cifrele de dedesubt, în rest totul e-acolo. Atâta doar că avem o mică problemă; încă o problemă, printre multe altele...“ „În 1943, nu existau code-bar-uri!“, am exclamat. „Categoric, nu. Și nici aparate cu care să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ivanovici, numai cu el, iar acesta-i moșier și străcapitalist, membru în felurite companii și societăți, din care cauză se ține la mare prietenie cu generalul Epancin... — Oho, ia te uită cine-mi ești! spuse în sfârșit Rogojin, într-adevăr uluit. Ptiu, drace, chiar că știe. Știe tot! Lebedev știe tot. Eu, Luminăția Voastră, și cu Lihaciov Alexașka am umblat două luni, tot după ce i-a murit părintele, și știu tot, adică mi-s cunoscute toate ungherele și ulicioarele, așa încât ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
oarecare neîncredere. — Am fost îndrăgostit cu patimă de mama dumneavoastră, încă de pe când era logodită cu prietenul meu. Prințul a băgat de seamă și a fost frapat. Vine la mine într-o dimineață, înainte de ora șapte, mă trezește. Mă îmbrac uluit; tăcere de ambele părți; înțelesesem totul. Scoate din buzunar două pistoale. Prin batistă. Fără martori. La ce bun martorii, dacă peste cinci minute ne trimitem în veșnicie unul pe altul? Am încărcat pistoalele, am întins batista, ne-am pus unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
s-o înfricoșeze și mai mult, dar, întâlnind privirea prințului, care se uita la el derutat, rosti drept explicație: — Pentru... respect, he-he-he! N-are rost... dădu prințul să înceapă. Îndată, îndată, îndată... ca viforul! Și Lebedev dispăru iute din cameră. Uluit, prințul se uită la fată, la băiat și la cel întins pe canapea; toți râdeau. Izbucni în râs și prințul. — S-a dus să-și îmbrace fracul, zise băiatul. — Ce rău îmi pare, dădu iarăși prințul să înceapă. Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Degeaba exagerezi cu părerea dumitale de rău față de Ganea, observă prințul. Dacă lucrurile au ajuns până aici, înseamnă că Lizaveta Prokofievna îl socotește primejdios pe fratele dumitale, deci speranțele lui, pe care le știm, se confirmă. — Ce, care speranțe? strigă uluit Kolea. Doar nu credeți că Aglaia... asta nu se poate. Prințul tăcu. — Sunteți teribil de sceptic, prințe, adăugă Kolea peste vreo două minute, am observat că de la un timp ați devenit extrem de sceptic; începeți să nu mai credeți nimic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rosti prințul aproape supărat, foindu-se în loc. — Sigur că-s prostii! He-he-he! Și m-a făcut să râd omul ăsta, adică generalul! Mergeam mai adineaori pe urme proaspete la Vilkin... și trebuie să vă spun că generalul era și mai uluit decât mine; când eu, după dispariția banilor, primul lucru pe care l-am făcut a fost că l-am trezit, era atât de stupefiat, încât s-a schimbat la față, a roșit, a pălit și, brusc, l-a apucat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în timp util, la momentul potrivit, o indicație, ca să zic așa, sau cel puțin o înștiințare cu privire la schimbările viitoare și așteptate, care se cunosc. Spunând aceste cuvinte, Lebedev își aținti privirea sfredelitoare pe chipul prințului care se uita la el uluit; încă mai spera că-i va fi satisfăcută curiozitatea. — Nu înțeleg absolut nimic, exclamă prințul aproape mânios. Și... ești un intrigant teribil! izbucni el deodată în râsul cel mai sincer. Într-o clipă râse și Lebedev, iar privirea rugătoare îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
răstig‑ nirea Domnului Hristos, În dreapta și stânga Sa erau cru‑ cificați doi tâlhari condamnați. Dintre evangheliști, Luca este cel care ne atrage atenția asupra semnificației acestui aspect. Iisus era nevinovat de orice crimă ; Într‑adevăr, unul dintre cei doi criminali, uluit că Hristos este executat Împre‑ ună cu ei, se Întoarce spre celălalt și‑i spune : „Și noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre ; Acesta Însă n‑a făcut nici un rău” (Luca 23, 41). Mai mult, sutașul
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
trenului care parcă niciodată n-a fost atât de aprig. În zare, în stânga, apar câteva pâlpâiri de lumină și se sting îndată. Trenul apoi își încetinează mersul. Trecem un răstimp printre schele și mormane de fier și de piatră [...] Cobor uluit, uitându-mă în toate părțile. Mă țin aproape de hamalul care mi-a luat bagajul. Un șir lung de taximetre într-o piață animată. Hamalul profită că sunt străin și-mi cere o taxă înzecită. Mașina pornește în goana mare spre
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
plecat, Michelangelo a început să deseneze schela și câteva scăunele, împreună cu toate ustensilele și cu câți‑ va ucenici care lucrau. Întorcându‑se și văzând desenul lui Michelangelo, Do‑ menico a spus: acesta știe mai mult decât mine - și a rămas uluit de noua manieră și de noul fel în a înfățișa lucrurile, calități cu care cerul îl înzestrase pe un tânăr de o vârstă atât de fragedă, deși te‑ai fi așteptat ca asemenea însu‑ șiri să le întâlnești mai degrabă
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
în plus. Am avut, într-adevăr, vizite ale unor copii de grădiniță și vă pot spune cu satisfacție că, după spectacol, ne-au asaltat, pur și simplu, cu întrebările! După cele văzute, vă mărturisesc sincer că și eu am rămas uluit de câte se pot face sub cupola vechiului castel de apă. Singurul inconvenient ar fi temperatura din sala de spectacole a Planetariului, care nu mi s-a părut prea... îmbietoare. Din păcate, nici acum, după mai multe luni de la inaugurare
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
în plus. Am avut, într-adevăr, vizite ale unor copii de grădiniță și vă pot spune cu satisfacție că, după spectacol, ne-au asaltat, pur și simplu, cu întrebările! După cele văzute, vă mărturisesc sincer că și eu am rămas uluit de câte se pot face sub cupola vechiului castel de apă. Singurul inconvenient ar fi temperatura din sala de spectacole a Planetariului, care nu mi s-a părut prea... îmbietoare. Din păcate, nici acum, după mai multe luni de la inaugurare
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
bălți de sânge pe care le lingeau fiarele. Din galerii poporul roman strigă cu satisfacție: „Ave Caesar!” când deodată de pe banca de lângă împărat se ridică un bărbat și strigă: „Și eu sunt creștin’: Era arhitectul care construise Colosseumul. Mulțimea rămase uluită, dar în curând strigă într-un delir feroce: Ad leones, adică: „La lei”: Împăratul făcu semn și leii avură încă o pradă de sfâșiat. Așa s-a sfârșit serbarea în cinstea arhitectului care ridicase Colosseumul. O minte creștină a întocmit
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
Domnul, trimite pe nepotul său să vadă ce-or mai fi făcând bieții lor vecini. Băiatul trase ușa, căci în afară nici că se putea deschide, deoarece zăpada troienită se înălța ca de doi metri în jurul casei. Toată familia privea uluită troienele de zăpadă din jurul casei. 18 Nepotul strigă uimit și el de ceea ce se întâmplase: Bunico dragă, uită-te bine, căci iată în jurul casei noastre, cu adevărat se află un zid de apărare. Bunul Dumnezeu, ți-a ascultat rugăciunea și
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
unde este Dumnezeu. Copilul, care crescuse în casă de oameni evlavioși, fără să șovăie, îi răspunse necredinciosului: Eu mă voi ruga de tăticu, să vă dea 1.000 de lei dacă dumneavoastră ne spuneți unde nu este Dumnezeu!... Necredinciosul rămase uluit, nemaiștiind ce să răspundă la dojana pe care i-o făcea Dumnezeu prin gura unui copil. 44. Cât trăim cu adevărat Un călător se plimba într-o zi printr-un cimitir, privind mormintele și gândind la scurtimea vieții omenești. La
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
tulburat de jurământul pe care-l făcuse se împiedică în baston se rostogoli până la ultima treaptă a scărilor, rupându-și piciorul. Tocmai atunci i se rupse și bastonul și ieșiră la iveală banii ascunși. Toți cei de față au rămas uluiți și îngroziți, cât de repede și de tare a pedepsit Dumnezeu pe cel care a jurat strâmb. Faptul acesta este un fapt adevărat petrecut în orașul Breslau și se face amintire de el într-un bazorelief săpat pe piedestalul unei
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
ținutului, acesta porunci să i se taie capul. Robul creștin, după ce-și termină rugăciunile, ieși din Sfânta Biserică și plecă acolo unde fusese trimis. Cum ajunse, i se dădu un pachet, pe care-l aduse boierului său, care rămase uluit și fără grai, văzând pe acela pe care-l trimisese la moarte viu, iar pe pârâșul său mort. Cercetând amănunțit, boierul află de viața curată a robului creștin și înțelesese că mâna nevăzută și ocrotitoare a lui Dumnezeu a fost
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
de decenii de toți democrații și revoluționarii, și care urma să fie aleasă prin vot universal. El simte că singura șansă de a pune mâna pe putere constă tocmai în distrugerea acestui embrion de democrație*. Astfel, el impune partizanilor săi uluiți o critică radicală a guvernului provizoriu format din socialiști moderați și o tactică a „dublei puteri”: puterii legale el îi opune puterea sovietelor, ele însele tot mai puternic infiltrate de bolșevici. Grație unei agit-prop* demagogice care promite totul tuturor - pământ
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cheia normalizării raporturilor cu un personaj de acest tip. Pun pariu că, dacă toată România ar amuți pentru câteva clipe, într-o mișcare tipică de flash-mob, iar Gigi Becali ar continua să vorbească așa cum numai el o face, am rămâne uluiți să constatăm că sunetele produse de domnia sa nu au ecou. Poate doar în felul ăsta ne-am lămuri, odată pentru totdeauna, că televizualul nu a construit un monstru mediatic, ci i-a dat aripi de vultur unui fluture de făină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
Tiberghien sau experimentaliștii americani, nu avem nici o obiecție. Dar în spatele acestor adevărate științe la plural, modeste și precise, se profilează o intenție care înțelege să readucă pluralul la singular; multifațetele cunoașterii se reduc la o esență comună și cedează fascinației uluite a Întregului-Unu: acest obiect se numește știință cognitivă. Ea este știința tautistă a tautismului. Știința cognitivă: Delirul simonian era pur reprezentațional, cel al lui Varela numai expresionist. Recăderile lor practice nu afectau decît o parte a activităților umane: mașina care
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
lipsit de convingere cuvintele pe care trebuie să le spună oferind Coroana. Regele răspunde cu o voce nesigură și tremurătoare; hotărît lucru, el nu este un orator care să-și impresioneze audiența, iar albanezii aceștia, care sunt munteni războinici, privesc uluiți și cu timiditate la omulețul așezat într-un scaun mare, poleit cu aur, lîngă care se înalță o gigantică statuie de bronz a lui Mussolini. Ei nu pot înțelege ce înseamnă toate acestea.13 Ținînd cont de poziția dominantă deținută
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]