1,469 matches
-
inventarii de obiecte, referate etc. Ele oferă o imagine edificatoare a conținutului extrem de prețios al Tezaurului, a modului în care a fost expediat la Moscova și confiscat de Soviete, și a încercărilor zadarnice de recuperare din partea României, țară păgubită și umilită. Pe bună dreptate, autoarea a considerat să facă unele precizări, cu atât mai mult cu cât - scrie Domnia sa - "interesul publicului pentru acest episod nefericit este destul de mare". Este adevărat, în plus, sunt și întrebări supuse discuției publice în contextul contemporan
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
naivi în cenaclu”, „eu nu vreau să fac școală de artă”, „ noi promovăm doar artiști consacrați”, etc. Așa a reușit să înlăture din cenaclu o mare majoritate a membrilor, ne mai putând a mai face nici o expoziție. M-am simțit umilit, iar cei înlăturați din cenaclu mă priveau de parcă eram vinovat. Datorită acestor neînțelegeri, care erau tot mai frecvente, între mine și Gică m-am gândit să mă retrag din Cenaclu, era în luna mai 1995 și să-mi continui singur
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
a bătăliilor pentru Eminescu, întrebându-se cu o prefăcută (ca să nu spun perfidă), provocatoare inocență:"Care Eminescu? Un Eminescu al tuturor, poetul național care a făcut educația sentimentală a unei națiuni sau jurnalistul depășit de evenimente? Scriitorul genial sau omul umilit de contemporani? Creatorul de o impresionantă erudiție sau insul vânat de un șir de boli, unele moștenite? Iar geniul lui este consecința bolii sau a unei vocații tulburătoare, greu de înțeles pentru omul comun?" Sunt întrebări ce sugerează fațete ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Amatorii de exotism spune Sebastian Drăgulănescu lectorii fascinați de prestigiul străinătății/ stranietății sunt puși pe fugă. Registrul ceremonios ("am avut onoarea") este spulberat de autoironia marcată fastuos ("făcătoare de epocă scrieri") și de formula parodică, amintind pe scribii cronicilor medievale "umilitul de mine", atacul continuând cu garda deschisă "a fost numai o stratagemă". Aici, "paratextul" se întoarce asupra lui însuși: afirmând că nuvela e originală "n-ar fi însemnat de-a-mi tăia apele din capul locului?" Registrul stilistic alunecă spre familiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
unui popor, toate s-au schimbat din temelie. Am avut norocul să trăiesc în această epocă de transformare și să văd aceea ce nimeni în viitor n-o să mai vază. Să văd doua țări surori, vasale Turciei, aproape barbare, urgisite, umilite, închegându-se într-un stat unic, independent, înălțat la rangul de regat. Să văd apoi țara noastră dezvoltâdu-se, civilizându-se ca prin farmec și luându-și un loc de cinste între popoarele culte ale Europei. De unde mulți dintre cei ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ani de regim constituțional, punem un interes atât de arzător pentru o simplă alegere parțială de deputat, își poate cineva închipui ce a trebuit să fie atunci când era vorba de prima alegere de domn, după 154 de ani de viață umilită și îngenuncheată. Eu unul mărturisesc că niciodată n-am avut o mai puternică strângere de inimă ca în fața acestui mare act care era prima piatră așezată în temeliile statului român. În acel moment am simțit individualitatea mea de român sporită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
am depus în decursul timpului multă muncă, creativitate și mult din aptitudinile noastre, aici am împletit împreună cu familia noastră, visuri, speranțe, planuri de viitor, aici ne-am retras în clipele de neliniște, de îndoială, de suferință, când am fost nedreptățiți, umiliți sau jigniți de alții. Casa noastră a fost mereu insula noastră de liniște sufletească, de refacere, de împărtășire cu cei apropiați a tuturor bucuriilor și necazurilor, și asta o face să fie pentru noi unică în lume. Mergând mai departe
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
părăduirea cercului: MĂRTURISIRE Mărturisesc că ședințe ca acele de până acum ale cercului nostru vor ajunge să mă convingă tot mai mult de inutilitatea Întregii generații căreia [Îi] aparținem. Bătrânii acestor vremi resimt măcar durerea pentru mândria lor de altădată, umilită azi pe urma Împrejurărilor. Noi, tinerii, nici atât, de vreme ce mai găsim timp și răgaz sufletesc ca să facem astăzi - cum ar spune unul din numeroșii părinți sufletești ai volubilului nostru amic Zaborowski - analiza chimică a valurilor peste care sărmana barcă românească plutește
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
liceu fără cunoașterea automobilului, a mașinii de scris și a instalațiilor electrice uzuale, lumină, radio, mașina de călcat. „Boieria“, să-i zicem așa, adică inaptitudinea noastră, a intelectualilor, pentru asemenea Îndeletniciri, ne declasează În multe privințe. M-am simțit totdeauna umilit că nu pot face uz, cum trebuie - la fel ca un gândac, stângaci și Încurcat În mișcări de organele sale imperfecte - de aceste esențiale și supe rioare instrumente civilizatorii care au salvat pe om de la animalitate: mâinile! În schimb, câte
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în "Rost", an VII, nr. 80-81, octombrie-noiembrie 2009, pp. 66-67. 9. Traian Popteanu, pilot de hidroaviație După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și instaurarea dictaturii comuniste în România, foștii ofițeri au format o categorie cu predilecție hăituită, marginalizată, umilită. Fiind oameni formați în spiritul demnității și onoarei, considerați o elită a vechii societăți, s-au adaptat greu unei situații în care erau puși în imposibilitatea de a-și câștiga o pâine altfel decât prin munca fizică cea mai degradantă
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
cu pâinea e destul de încurcată. Soția l-a mințit pe anchetator. Din această ultimă cercetare, care nu va fi consemnată la dosarul cauzei, rezultă că nu profesorului i-ar fi zis ea să cumpere o pâine, ci amantului. Simțindu-se umilit, asistentul i-a adus nu una, ci zece. Normal că doamna i-a explicat soțului cum că nu mai era nevoie să cumpere pâine, întrucât se zvonea că o să se scumpească și cumpărase dânsa zece. „Ca să vezi -i-ar fi spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și hotărât: „Puteți face cu mine ce vreți, eu nu lepăd haina franciscană, nu mă las de credința catolică și nu-l părăsesc pe Domnul Dumnezeul nostru Isus Cristos”. Cu răbdare, curaj și eroism a suportat toate șicanele terorii comuniste, umilit și supus la tot felul de anchete murdare de către cei fără Dumnezeu, nu s-a lepădat niciodată de Cristos și Biserica catolică, ci a rămas ferm apostol fără nici un fel de „Iuda”, păstrându-și legea catolică. „...În anul 1952 când
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mări! Cu ce dor și foc în suflet Logoditu-te-ai pe veci Cu „domnița sărăcie”, Mama sfintelor poteci! Cine-a mai iubit vreodată Ca și tine-nflăcărat Pe Cristos, Om-Dumnezeul Pentru noi crucificat!? Cum ai vrut cu El asemenni Umilit, sărac să fii! Bine și virtuți să sameni Și să naști atâția fii! Pe Alvernia schimbată În Golgota, Răsărit, Pe-a lui cruce-n răni și sânge Domnul tău te-a răstignit! De atunci întreaga fire Te-a-nsoțit în imn și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
bani nici de frizer. Nu i-au lăsat decât chitanțierele pe care apucase să și le comande dinainte și care i-ar mai fi ajuns pentru încă zece ani de comerț cu cereale - iar ele umpleau o ladă mare. Astfel umilit, bunicul a început să treacă toate mărunțișurile în rubricile din chitanțiere. „Ca să nu ruginesc la minte“, spunea el. De fapt, își căuta un sprijin în această practică ce-i consemna declinul. În confruntarea interioară cu prăbușirea lui își căuta demnitatea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la perfecție șase limbi, care putea comunica direct și integral cu reprezentanții a șase națiuni din Europa? O femeie cu o inteligență sclipitoare, cu o ureche muzicală absolută și o voce îngerească, de o sensibilitate ieșită din comun era jignită, umilită și batjocorită fiind considerată alături de noi, copiii ei, drept "dușmani ai poporului". Ce fel de dușmani eram noi? De ce? Noi nu făceam parte din popor?? Urma faza a treia a curățeniei: spălatul pe jos. Pentru îndeplinirea acestei munci, mama se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
societății, flămânzii și înfrigurații acestui pământ, noi care îți aprindem lumânări la biserică și ne închinăm cu smerenie în fața sfintelor icoane de la templul tău; care avem candelele aprinse pâlpâind sacru și transcendental în casele noastre amărâte; noi, cei mulți și umiliți, nu suntem fiii Tăi? Nu suntem copiii Tăi? Numai noi să suferim? Muncim de dimineața până seara, încât la sfârșitul zilei picăm ca boul pe brazdă; ne culcăm flămânzi, ne sculăm flămânzi; ne culcăm în frig, ne sculăm în frig
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vizitei importantului oaspete. Echipa Senegalului câștigă cu 2-1 meciul contra blonzilor suedezi în optimile Campionatului Mondial de fotbal din Coreea de Sud. Imposibil să nu remarci bucuria sălbatică a africanilor care se revarsă pe străzile Genevei. Un fel de revanșă a celor umiliți și obidiți până în acel moment din cauza faptului că sunt diferiți, că au o altă culoare a pielii. Bănuiesc că la fel trebuie să fi arătat străzile și în Rusia revoluționară sau în timpul răzmerițelor nebunilor din Evul Mediu o afirmare spontană
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mod miraculos, pentru prima oară de când mă găsesc în fața unui ghișeu vamal helvet, vameșul mă lasă să trec fără a-mi pune o ștampilă în pașaport, fără a se uita puțin suspicios la faciesul meu balcanic. Românul care sunt, veșnic umilit prin vămi, obișnuit cu controale absurde și neașteptate, are totuși o tresărire de satisfacție. Intrăm în normalitate, sau doar am avut ocazia să întâlnesc un vameș neglijent? Nu am încă exercițiul binelui și al normalitații. Primul contact cu Geneva, după
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
acestei cvasiunanimități e de căutat în lecțiile unei îndelungate și tragice istorii care și-a prelungit furtunile până în perioada tinereții generației mele și în speranța însoțind lupta semicentenară a partidului în vederea instaurării dreptății sociale, a triumfului demnității mulțimilor de secole umilite, din rândurile cărora au ieșit cei ce-au schimbat sapa-n condei și brazda-n călimară.“ (Luceafărul, 24 aprilie 1971) CONDURACHI Emil, acad. Un altfel de academician (nota V. I.) „...Marea Revoluție din Octombrie, pe de altă parte, a dovedit
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
umbrele-alungate și ochii s-au zvântat. De mult vânjoase mlade noian țășnesc din glie. Fă tu să nu rămână nimic nerăzbunat, Partid, cărarea noastră și-a păcii chezășie!“ („Desferecare“, Familia, decembrie 1972) GRAUR Al. „Poporul român, o vreme uimit și umilit de vehemența și deșertăciunea vorbelor goale, altfel purtate cu deosebită trufie, a respins cu scârbă și totdeauna cu indignare ordinea hitleristă, alăturându-se hotărât, sub conducerea comuniștilor, la frontul antifascist, pentru redobândirea libertății țării, a democrației pentru pace, pentru o
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
târâșul, împinsul sau opintitul cu ceva (între 2 și 250 de kilograme) s-au săvârșit, în ceea ce mă privește, fără prea mari suferințe și eroism. Deși uneori era de-a dreptul jalnic ce și cum căram, nu m-am simțit umilită decât rareori, nu m-am prea văicărit și nici n-am intrat în depresie din trei motive: întâi, pentru că am socotit mereu că toate cocoșările mele n-au fost zadarnice, adică au avut un rost și au făcut bine cuiva
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cauciuc pus pe arătător și chițcăind la unison cu asistentele: — Astea-s curvele de la Filologie, intru în ele ca-n brânză. Aveam 19 ani, 48 de kilograme și stăteam la coada rândului, pentru că eram așezate în ordine alfabetică; mă simțeam umilită cel mai mult de faptul că trebuia să stau desculță pe linoleumul verde, acoperit din loc în loc de pete mici și lipicioase de mizerie. Eu eram cu litera S. Nu era o policlinică a armatei, ci a Universității, iar doctorița cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
din păcate și pentru ultima oară, până în zilele noastre, când țăranul este recompensat pentru sângele și sudoarea pe care de milenii le-a vărsat întru apărarea patriei sale, pentru menținerea ființei naționale. Pentru că în rest a fost numai mințit, înșelat, umilit. Se făcea într-un fel dreptate, expropriindu-se 6,0 din cele 9,2 milioane de hectare cât reprezenta suprafața marilor moșii. Aplicarea reformei agrare a dus la întemeierea a 1,5 milioane de noi gospodării țărănești, la îmbunătățirea situației
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
visele, în care mă revedeam copil, în anii de școală, torturat de grija unei teme nefăcute, a unei lecțiuni neștiute sau a altor datorii neglijate, "scos la lecție", nevoit să recunosc că "n-am preparat...", mustrat cu rece asprime, rușinat, umilit... Când mă trezeam din coșmarurile aceste, inima mea bătea cu putere și fruntea mi-era rece. Și ce ușurare pentru sufletul meu, când îmi dădeam seama că totul nu fusese decât un vis! Totul!... * La epoca aceea, ca și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
spune Iosif, confratelui său, arătând spre mine, cu bunăvoință, după ce, la invitația lui, am luat loc la mesuță. Coșbuc zâmbi enigmatic. A scris versuri frumoase, urmă delicatul meu prieten pe când, în fața titanului căruia îi vorbea, eu mă simțeam tot mai umilit și mai mic. Coșbuc zâmbea mereu. L-am strâns pe Iosif de mână. S-a uitat la mine. A înțeles sfiala mea. Și s-a oprit. Nu știu ce senz va fi avut zâmbetul lui Coșbuc. Trebuie să fi fost puțină ironie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]