1,598 matches
-
chef, stăm la taifas, relatându mi întâmplări hazlii din copilărie și din armată, că râd de mă cocoșez, dar și situații tragice de la Primărie și Cooperație, când era obligat să le ia din animalele aflate-n bătătura concetățenilor, pentru jertfa umilitoarelor cote. Prin poveștile sale captivante, pline de originalitate și haz, unchiul Vasile mi-a îmbogățit și înveselit tema narativă a unei perioade frământate, care a pus la grele încercări universul istoric și spiritual al acestei așezări de munte. Prietenia lui
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
n-ar fi avut ce mânca. Tot ce căpătase, căpătase prin Otilia. Cu moș Costache, până la majorat, nu era chip de înțeles. Pipăi terenul în toate direcțiile. O slujbă ar fi putut căpăta, nici vorbă, dar renunțând la Universitate. Situație umilitoare, care îi repugna. Ar fi consimțit să dea lecțiuni particulare, însă mare lucru n-ar fi câștigat. Apoi Otilia îl ținea din scurt, îl întreba unde se duce, îi amintea mereu că un viitor strălucit îi așteaptă și că trebuie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
înțepată cum a fost totdeauna, face pe supărata, bîzîindu-se pe nară: - Mamă, de ce i-ai dat rochia mea Otiliei? Asta-i rochiamea! Este întîia mare rușine pe care am suferit-o vreodată, fiindcă nimic nu mi s-a părut mai umilitor decât să te îmbraci cu hainele altuia. Cum am ajuns acasă, am tăiat, am tocat mărunt rochia cu foarfecele. Aurica venea din propria ei inițiativă la școală la mine și se făcea că se interesează. Câte o colegă o întreba
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mă tem. Încolo, treaba lui. Otilia fu foarte necăjită când află intențiile lui moș Costache. Pe ea o plictiseau toate preocupările de a i se face o zestre, de a i se da o situație legală. I se păreau burgheze, umilitoare. Nu trăise niciodată în mizerie și nu se temea de ea. Un instinct feminin îi spunea că interesul cu care era înconjurată de bărbați o va urmări totdeauna, iar ideea bătrâneții n-o înspăimînta. Nu-și închipuia că ar putea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sus în care se juca, alergând cu mult zgomot, o droaie de copii jerpeliți. Podișca răsună grozav la pași, și coridorul mirosea pătrunzător a excremente. Felix ar fi voit să plece, spre a nu fi prins de Weissmann, atât de umilitoare i se părea situația, însă câteva capete ieșiră la o ușă. O femeie tânără despletită înainta de-a binelea, arătîndu-și picioarele goale. Un evreu bărbos, mai mult bătrân, îi strigă: - Intră înapoi, Fany, de ce ieși dacă tu n-ai pantofi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o lase lipsită de supravegherea lui ? Desigur, ar da mult ca să i se ofere și cel mai mic fapt, în loc de această interminabilă interpretare a fiecărui gest și a fiecărei vorbe, cu care se obosește de atâta vreme. Dar, în ciuda suferințelor umilitoare pe care i le provoacă ușuraticul lui discipol și în ciuda faptului că se îndoiește dacă i-a fost discipol vreodată, curiozitatea îl ține atent, acum și aici. Ar exista încă destule alte soluții - decât să claseze hârtiile prea încet - ca să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
au înlocuit nemulțumirea cu o îngrijorare, care însă mi-a părut mai ușor de suportat, fiind și legitimă, și colectivă. Această îngrijorare era total diferită de suferința geloziei și a neînțelegerii, care te umple de întuneric și te stăpânește la fel de umilitor (și de total !) ca și foamea fizică. încă din mahala, dar cu atât mai mult spre centru, deasupra prăvăliilor fluturau tricolorul și drapelele aliate. Pe ziduri, manifestele și ordonanțele pe care apucasem, mai toate, să le citesc. Oprind însă la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Balcani, care întârzie ! Ce visuri nebunești ! Din superstiție, mă și tem acum că le-am așternut pe hârtie. 19 septembrie 1916 O zi specială în calendarul războiului. Cu toată stricarea vremii, m-am văzut de dimineață obligat a porni pentru umilitoare tratative de aprovizionare. Este primul an când eu personal mă zbat cu aceste lucruri, altfel însă riscând să rămânem fără lemne în această iarnă ce are să fie (niciun dubiu aici !) cea mai grea din ceea ce ne-a fost dat până
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu autobuzul... cum ți-a adus cocteilul ăla roz... — Tocmai asta-i poanta. Simt că mi se pune iar un nod În gît și clipesc cît pot de tare, pentru a-mi Înăbuși lacrimile. Tocmai de-asta e atît de umilitor. Știa exact ce-mi doresc. I-am spus În avion că mă plictisesc alături de Connor. Știa că-mi doresc aventură, lucruri palpitante și o dragoste ca-n povești. Și mi-a dat absolut tot ce știa că mi-ar plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și unde are de-a ridica caracterul {EminescuOpXIV 365} la o potența mai înaltă. Prin asta s-ar naște cea mai vie influință reciprocă și cea mai atentivă participare, ar crește iubirea pentru creare; cel slab, fără de a-și face umilitoare mustrări de sine, s-ar simți folosit, talentele mai însemnate și artiștii într-adevăr culți ar fi sau întăriți în opinia lor avută deja, sau ar fi stimulați la [o] reformare a tipului. Și fiindcă numai inteligența ar avea să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu excepția lui Fitch)? Au avut timp să meargă cu mașina din sudul Los Angeles-ului pînă În Hollywood, să comită crimele de la Nite Owl și să se Întoarcă pentru a continua să o violeze? Era ea conștientă În timpul tuturor acelor acțiuni umilitoare comise asupra ei? Întrebări fără răspuns - pînă acum. Ancheta poliției s-a ramificat În două direcții: căutarea dovezilor care să confirme că Jones, Coates și Fontaine sînt criminalii și căutarea de dovezi În general, activitate standard a poliției, bazată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tocmai prin refuzul de a o depăși. El este liber în fața limitelor sale tocmai pentru că se complace în ele ca într-o dintotdeauna dată împlinire sau pentru că le ignoră ca limite, de vreme ce ignoră depășirea lor, considerînd-o o condiție nerentabilă sau umilitoare de atingere a unui scop. De vreme ce orice preț pe care trebuie să-l plătesc pentru a obține ceva este resimțit ca ridicat, în lene nu se manifestă decât respectul suprem pentru propriul meu imobilism. Leneșul e paradigma împlinirii fără efort
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
adultă. Cu excepția discuțiilor cu celelalte mame, iar ele sunt atât de competitive. Știi cum e - „Andrew al meu este mult mai violent ca Craig“. Craig nu dă niciodată în nimeni, în timp ce afurisitul de Andrew Higgins e Rambo junior. Este foarte umilitor! spuse ea, fixând-o pe Ashling cu privirea. Citesc articole în reviste despre competitivitatea de la locul de muncă, dar nu se compară cu ceea ce se întâmplă în grupurile de mame și copii. Dacă te consolează cu ceva, eu am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mai apoi răutăcios. Clodagh nu citea decât reviste de decorațiuni interioare. Și cărți de genul Cat in the Hat. Și ocazionalele povești ale unor femei care își puneau pe picioare propria afacere și care nu trebuiau să participe la interviuri umilitoare, cum era acela pentru a face rost de o slujbă. — Și văd că ai pus tenisul la domeniile tale de interes. Unde joci? A, eu nu joc, spuse Clodagh, chicotind ca o adolescentă. Voiam să spun că îmi place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
prânz, fără ca tu să te iei de mine în legătură cu articolul. — Da. Lisa a reușit să își îndrepte colțurile buzelor în sus, deși starea ei de spirit se târa pe undeva la nivelul fundului oceanului. Slujba aceasta putea fi incredibil de umilitoare. Trebuia să fii dezgustător de insistent și să ai pielea la fel de groasă ca un fund de rinocer. Dintr-odată, nu îi mai păsa dacă face sau nu rubrica. Ce mai conta? Era doar o revistă de femei stupidă. În afară de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mintal. Și tatăl meu a făcut foarte bine pe omul invizibil când eu aveam cinci ani. Am crescut în cămine adoptive. Oh, Dumnezeule! Lui Ashling îi părea rău că deschisese discuția. — Da, sunt un clișeu ambulant, spuse Boo. E foarte umilitor. Și nu m-am putut adapta în nici un cămin, pentru că voiam să fiu cu mama, așa că am reușit să parcurg sistemul de învățământ fără să iau măcar un examen. Așa că, chiar dacă aș avea o adresă, probabil tot nu aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să spună ceva. —Uită-te la mine. Acoperindu-și ochii cu o mână, a folosit-o pe cealaltă pentru a arăta spre el însuși, spre hainele lui ude și murdare, spre absența unui acoperiș deasupra capului său. —Este atât de umilitor, tremură el. Ashling rămase înmărmurită. Boo era de obicei atât de vesel. Mi-e foame, mi-e frig, sunt fleașcă, sunt murdar, sunt plictisit, sunt singur și mi-e frică! spuse el, cu fața contorsionată de plâns. M-am săturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de mult. Am parte de atât de multe abuzuri. Oamenii îmi spun că sunt un nemernic leneș, că ar trebui să îmi iau o slujbă. Mi-ar plăcea la nebunie să am o slujbă. Urăsc să cerșesc, e atât de umilitor. — S-a întâmplat ceva? întrebă Ashling. Ceva ce să provoace toate astea? Nu, spuse el apăsat. Am pur și simplu o zi proastă. În timp ce Ashling se întreba ce să facă, ploaia se lovea de umbrela ei și aluneca apoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
s-a întors pe jumătate și Monica a mimat un Hai, du-te! prin geamurile de sticlă. Ea a pornit nesigură către lift. Când s-a așezat la biroul ei, toată lumea a privit-o ciudat, după care au devenit toți umilitor de amabili. Vrei o ceașcă cu ceai? întrebă Trix stânjenită. —Trix, mă sperii, replică Ashling, prea obosită pentru a privi lucrurile de pe biroul ei. Când a ridicat capul pentru o clipă, a văzut-o pe Trix mimând către domnișoara Morley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Hanatul Hoardei de Aur și cu Moldova și ajutor în caz de nevoie. După aproape 4 ani de la asediul Vienei, la 22 iunie 1533 s-a încheiat și tratatul de pace cu Austria. Este adevărat, acest tratat a fost cam umilitor pentru orgolioșii habsburgi. Suveranul austriac recunoaște pe sultan în calitate de tată și suzeran, dar și frate cu marele vizir. Din anul 1533 a fost organizată o ofensivă împotriva acestui stat asiatic. Au fost cucerite cetățile Van, Pasin, Oltu, Aktamar, apoi, turcii
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
Îi cumpără copilului un costum de marinar. La vremea aceea, Francisco Javier Împlinise deja șaptesprezece ani, iar costumul acela albastru, cu pantaloni scurți și aflat, În mod limpede, În acord cu rafinata sensibilitate a doñei Yvonne, Îi venea grotesc și umilitor. Presat de maică-sa, Francisco Javier acceptă și Își petrecu o săptămînă cioplind un cuțit pentru deschis scrisori cu care se gîndea să-l onoreze pe Jorge. În ziua petrecerii, doña Yvonne stărui să-și Însoțească fiul pînă la poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-o în serios după una ca asta! exclamă Varvara Ardalionovna, desfăcându-și brațele. Lui Ganea nu-i venea să se laude în acest moment, dar nu putea să nu-și dea pe față triumful, mai ales după prezicerile atât de umilitoare ale lui Ippolit. Un zâmbet de satisfacție îi licări vădit pe față. De altfel, și Varia începuse să strălucească cu totul de bucurie. — Și asta chiar în ziua când se anunță logodna. Poftim, mai ia-o în serios după una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în interesul ei i-am explicat mereu, asta n-o tăgăduiesc, două scrisori i-am tâlcuit în sensul ăsta, astăzi i-am scris-o pe a treia, apoi întâlnirea... Mai înainte tot cu asta am început, spunându-i că e umilitor pentru ea... Pe deasupra, cuvântul „resturi“ nu-mi aparține, e al altora; cel puțin la Ganecika toți îl foloseau; de altfel, chiar ea a confirmat acest lucru. Atunci cum de mă scoate de bârfitor? Văd, văd: simțiți o poftă teribilă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o sărbătoare. Pentru cei de vârsta mea — nu, era Încheierea socotelilor, remușcarea, căința, regenerarea. Noi căzuserăm În greșeală, iar voi veneați să aduceți entuziasmul, curajul, autocritica. Pentru noi, care atunci aveam treizeci și cinci sau patruzeci de ani, a fost o speranță, umilitoare, dar o speranță. Trebuia să redevenim ca voi, cu prețul de a o lua de la capăt. Nu mai purtam cravată, aruncam cât colo trenci-ul ca să ne cumpărăm o pufoaică uzată, unii și-au dat demisia din slujbă ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Începe să vorbească, pare stânjenit, dar nu ofensat, nu că mi s-ar rupe vrumpic. Păi... ăă... de fapt, În privința asta lucrurile n-au stat prea grozav În ultimul tim... Încuviințez sumbru din cap În vreme ce Bladesey Îmi scuipă chestia asta umilitoare. Labagiu chiar crede că-mi pasă. Greșit! — Presupun că de fapt, ăă, am fost Întotdeauna cam singuratic... mereu mi-a fost greu să-mi fac prieteni... de-aia francmasoneria mi-a prins așa bine... toată lumea-i acceptată... Să obțin postul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]