KorAP: Find »[drukola/base=uniformă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...551 >

13,755 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242

trag răsuflarea decât să mă asigur că el a ajuns cu bine acasă într-un taxi, înțelegeți ce vreau să zic? Din câte știu eu, pur și simplu și-a luat repede lucrurile și s-a cărat. — Cum arăta? — Purta uniformă. — Ce fel de uniformă? Poți să fii un pic mai exactă? Ea ridică din umeri: — Da’ cine-oi fi eu, Hermann Göring? Rahat, nu știu ce fel de uniformă era. — Păi, era verde, neagră, maro sau cum? Haide, fato, gândește-te. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
mă asigur că el a ajuns cu bine acasă într-un taxi, înțelegeți ce vreau să zic? Din câte știu eu, pur și simplu și-a luat repede lucrurile și s-a cărat. — Cum arăta? — Purta uniformă. — Ce fel de uniformă? Poți să fii un pic mai exactă? Ea ridică din umeri: — Da’ cine-oi fi eu, Hermann Göring? Rahat, nu știu ce fel de uniformă era. — Păi, era verde, neagră, maro sau cum? Haide, fato, gândește-te. E important. Trase cu furie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
simplu și-a luat repede lucrurile și s-a cărat. — Cum arăta? — Purta uniformă. — Ce fel de uniformă? Poți să fii un pic mai exactă? Ea ridică din umeri: — Da’ cine-oi fi eu, Hermann Göring? Rahat, nu știu ce fel de uniformă era. — Păi, era verde, neagră, maro sau cum? Haide, fato, gândește-te. E important. Trase cu furie din țigară și scutură din cap enervată: — O uniformă veche, ca alea pe care le purtau pe vremuri. — Vrei să zici ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
ridică din umeri: — Da’ cine-oi fi eu, Hermann Göring? Rahat, nu știu ce fel de uniformă era. — Păi, era verde, neagră, maro sau cum? Haide, fato, gândește-te. E important. Trase cu furie din țigară și scutură din cap enervată: — O uniformă veche, ca alea pe care le purtau pe vremuri. — Vrei să zici ca un veteran de război? — Da, ceva de genul ăsta, numai că un pic mai... prusacă. Știți, mustață ceruită, cizme de cavalerist. A, da, era cât pe-aci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
pe un pinten, scrijelind podeua camerei de interogatoriu. M-am ridicat, slăbindu-mi gulerul de la cămașă, și m-am îndepărtat de pata de lumină solară care strălucea prin fereastră. Era o zi caniculară. Mult prea cald ca să porți sacou, darămite uniforma unui ofițer din vechea cavalerie prusacă. Gottfried Bautz, arestat mai devreme în aceeași dimineață, nu părea să bage de seamă căldura, deși mustața lui cerată începea să dea semne că vrea să se pleoștească. Dar despre femei ce părere ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
nu cred. Ești un bărbat greu de uitat, Gottfried. Mă îndoiesc că ai fi putut să-ți faci înfățișarea mai ușor de ținut minte și dacă ai fi urcat scările călare pe un armăsar alb. Că veni vorba, de ce porți uniformă? — Am servit Germania și sunt mândru de asta. De ce n-aș purta uniformă? Am început să zic ceva de faptul că războiul s-a terminat, dar nu prea părea să aibă rost, de vreme ce un altul era pe cale să înceapă, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
fi putut să-ți faci înfățișarea mai ușor de ținut minte și dacă ai fi urcat scările călare pe un armăsar alb. Că veni vorba, de ce porți uniformă? — Am servit Germania și sunt mândru de asta. De ce n-aș purta uniformă? Am început să zic ceva de faptul că războiul s-a terminat, dar nu prea părea să aibă rost, de vreme ce un altul era pe cale să înceapă, iar Gottfried era atât de sărit de pe fix. — Așadar, ai fost sau nu la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
a ajuns? — El și fotograful. N-au făcut prea mare lucru, doar s-au uitat la ea. Am vrut să vă așteptăm pe dumneavoastră. Sunt mișcat de considerația voastră. Cine a găsit cadavrul? — Eu, domnule, cu unul dintre sergenții în uniformă din brigada mea. — Da? Și cum ai făcut-o? Ai consultat un medium? — A existat un telefon anonim, domnule, dat la Alex. Bărbatul i-a spus sergentului de la recepție unde se găsește cadavrul, iar sergentul de la recepție i-a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Korsch și le-ai zice să vină încoace. Nu văd de ce am fi noi singurii care să ne stricăm somnul. Deubel se întoarse să plece. — O, inspectore, zise Illmann, ai putea să-l rogi pe unul dintre prietenii noștri în uniformă să facă niște cafea. Lucrez mult mai bine când sunt treaz. De asemenea, am nevoie de cineva care să ia notițe. Sergentul dumitale poate să scrie lizibil? Ce crezi? Presupun că da, domnule. — Inspectore, singura prezumție care poate fi făcută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
servietă două pungi groase din hârtie și l-am ajutat să le pună peste mâinile fetei moarte. — Hei, ce e asta? Mă înșală ochii sau ceea ce văd în fața mea este o bluză pătată de sânge? zise el. — Pare să fie uniforma ei BdM, am spus, urmărindu-l cum scoate întâi bluza și apoi o fustă bleumarin. Cât de frumos din partea amicului nostru să ne trimită rufele ei! Și asta exact când mă gândeam că devine un pic cam prea previzibil. Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
că mintea e la fel de rară cum e blana pe un pește. Deși poate că n-ar fi fost în stare să ortografieze Wittgenstein, darămite să explice filosofia acestuia, Tanchistul era un bun polițist, unul din vechea școală de polițai în uniformă, genul ferm dar corect, care aplică legea cu un box prietenos în urechea tinerilor violenți care tulbură liniștea publică, și care este mai puțin înclinat să aresteze un om și să-l zorească violent în celulă, decât să-i ofere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
murit tatăl. — Altceva? Becker se încruntă. — Tu ai zis că erau două lucruri. — Da, domnule. Una dintre fete, o evreică, și-a adus aminte de ceva ce s-a întâmplat acum două luni. A zis că un bărbat îmbrăcat în uniformă și-a oprit mașina lângă poarta școlii și a chemat-o. I-a spus că dacă ea îi răspunde la niște întrebări, el o să o ducă acasă cu mașina. Ei bine, ea zice că s-a dus și a stat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
spus că da, el pur și simplu a pornit mașina și a plecat fără un cuvânt. — Ți-a dat o descriere? Se strâmbă și scutură din cap: — Era prea speriată ca să zică prea multe. Aveam cu mine doi polițai în uniformă și cred că ei au speriat-o. — Poți să o condamni? A crezut probabil că ai de gând să o arestezi pentru oferire de favoruri sexuale sau ceva. Totuși, trebuie să fie o fată deșteaptă dacă este la un Gymnasium

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
a rezemat de spătarul banchetei și i-a spus șoferului să pornească. Fără vreun alt cuvânt. A fost foarte ciudat. De parcă eu mă evaporasem. Foarte bine, Sarah. Acum, ia spune-mi. Ai zis că ai crezut că sunt polițiști. Purtau uniforme? Ea dădu nesigură din cap. — Să începem de la culoarea acestor uniforme. Un fel de verde, cred. Știți, ca de polițist, numai că un pic mai închis. — Cum erau pălăriile lor? Ca de polițist? — Nu, erau pălării cu borul ascuțit. Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
pornească. Fără vreun alt cuvânt. A fost foarte ciudat. De parcă eu mă evaporasem. Foarte bine, Sarah. Acum, ia spune-mi. Ai zis că ai crezut că sunt polițiști. Purtau uniforme? Ea dădu nesigură din cap. — Să începem de la culoarea acestor uniforme. Un fel de verde, cred. Știți, ca de polițist, numai că un pic mai închis. — Cum erau pălăriile lor? Ca de polițist? — Nu, erau pălării cu borul ascuțit. Mai degrabă ca ale unor ofițeri. Tati a fost ofițer în marină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
multe mașini, pentru a mări șansele noastre ca el să o vadă. — Sincer, domnule, nu credeți că e un pic cam prea riscant? — Bineînțeles că este, dar ce știm noi cu adevărat despre nenorocitul ăsta? Conduce o mașină, poartă o uniformă, are un accent austriac sau bavarez. De aici încolo, totul este sub semnul întrebării. Nu e nevoie să vă reamintesc eu că timpul ni se scurge printre degete. Că Heydrich mi-a acordat mai puțin de patru săptămâni pentru soluționarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
ne-a adus niște băuturi și ne-a prezentat pe mine și pe Hildegard celor din cameră. Mai întâi am zărit capul roșu al lui Vogelmann, l-am salutat, și apoi m-am uitat după Himmler. De vreme ce nu era nici o uniformă, a fost mai greu de identificat în costumul său închis la culoare, cu două rânduri de nasturi. Era mai înalt decât mă așteptasem și, de asemenea, mai tânăr - nu avea poate mai mult de 37-38 de ani. Când vorbi, păru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
al nebunului rege Ludwig. Existau calendare cu înfățișare stranie, blazoane heraldice, picturi ale unor pietre care stăteau în picioare, Merlin, Sabia din piatră, Graalul și cavalerii templieri și fotografii cu castele, Hitler, Himmler și în sfârșit cu Weisthor însuși în uniformă: întâi ca ofițer într-un regiment din infanteria austriacă și apoi în uniforma de ofițer superior în SS. Karl Weisthor era în SS. Aproape că am spus-o cu voce tare, atât de fantastic părea. Și nu era doar un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
unor pietre care stăteau în picioare, Merlin, Sabia din piatră, Graalul și cavalerii templieri și fotografii cu castele, Hitler, Himmler și în sfârșit cu Weisthor însuși în uniformă: întâi ca ofițer într-un regiment din infanteria austriacă și apoi în uniforma de ofițer superior în SS. Karl Weisthor era în SS. Aproape că am spus-o cu voce tare, atât de fantastic părea. Și nu era doar un simplu gradat, ca Otto Rahn, ci, judecând după numărul treselor de pe guler, cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
spus asta. — Dar ai fost de acord cu omorârea lui Hering, nu-i așa? Bănuiesc că șofezi. Probabil chiar l-ai ajutat pe Kindermann să agațe corpul neînsuflețit a lui Hering ca să pară o sinucidere. — Nu, nu este adevărat. — Purtau uniformele lor SS, nu-i așa? El se încruntă și scutură din cap: Cum ați putea să știți asta? — Am descoperit o insignă SS înfiptă în carnea din palma lui Hering. Pariez că s-a luptat destul de mult. Spune-mi, bărbatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
dezamăgit. — Poate. Dar mă îndoiesc că dezamăgirea mea se va compara cu cea a lui Himmler. — Viața mea nu se află în nici un pericol din partea Reichsführer-ului, pot să te asigur. — N-aș pune prea mare bază pe grad sau pe uniformă dacă aș fi în locul tău, Hauptsturmführer. Poți să fii împușcat la fel de ușor cum au fost Ernst Röhm și toți oamenii ăia din SA. — Îl cunoșteam pe Röhm foarte bine, zise el liniștit. Eram buni prieteni. Poate că te interesează să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
stejar, care era înconjurată pe toate cele patru laturi de scaune din piele cu spătar înalt, fiecare având pe el un disc de argint cu ceea ce am presupus a fi numele ofițerului SS care avea dreptul să stea acolo. Cu uniformele negre și toată ceremonia rituală care însoțea începerea procedurilor curții, era ca și cum aș fi spionat o întâlnire a Marii Loji Masonice. Primul punct pe ordinea de zi în dimineața aceea era aprobarea de către Reichsführer a planurilor pentru dezvoltarea turnului nordic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
drum, tocmai eram pe cale să mă întorc când am auzit o voce pe care am recunoscut-o pe jumătate. — Ieșiți afară de aici, evrei nenorociți, urlă tânărul. Era Heinrich, fiul în vârstă de 14 ani al lui Bruno Stahlecker, îmbrăcat în uniforma Tineretului Hitlerist motorizat. L-am zărit chiar în timp ce azvârlea un pietroi într-o altă vitrină. Râse încântat de propria-i îndemânare și zise: — Evrei împuțiți. Căutând în jur cu privirea aprobarea tinerilor săi camarazi, mă văzu pe mine în schimb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445

Salut, nea Gică! spuseră ei intrând în hala spațioasă, curată, unde stăteau aranjate într-o perfectă ordine toate cele trebuincioase unei misiuni de durată: tranzistoare, circuite integrate, diode, șuruburi, stabilizatoare, blugi pentru schimb, capacimetre, „Dero”, transcevere, „Boicil” pentru saturnieni, uleiuri, uniforme, Istoria religiilor, mixere, salam mineral de Sirius, vederi, bujii, table, bobine, kitsch-uri pentru marțieni, „Gerovital”, șlapi etc. — Salut, răspunse morocănos nea Gică. Nea Gică era un robot uriaș, bătrân, poreclit „Dulapul”, deoarece proiectanții uitaseră să-l prevadă cu picioare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893

cânta (abia înnorat de o poetică melancolie, pentru cele ce nu se mai întorc), sunt așa de cuceritoare că, deși angajat într-o experiență poetică opusă, nu mă pot feri, când le recitesc, de emoția unor versuri ca acestea: " Văd uniforma veche de ofițer la modă, De când era el junker, de mult, sub Ghica-Vodă Când mai mergeau boierii în butcă la Brașov". Pentru tradiționalismul mai didactic al lui Nichifor Crainic, am destulă stimă. Acum zece ani, aveam chiar entuziasm. De atunci

Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]