1,287 matches
-
se desfășura la parametrii sistemului reprezentativ <ref id="30">30 Vasile Russu, Viața politică În România, vol. I-II, passim. </ref>. Dacă „mișcarea separatistă” din aprilie de la Iași a comportat Însemnele unor „nemulțumiri locale” față de prețul plătit de Moldova „proiectului unionist”, „nemulțumiri” incitate, Însă, chiar „controlate de agenți ruși” <ref id="31">31 De văzut, prin comparație, ca demonstrații strânse, din perspective nu tocmai similare, Mihai Dimitrie Sturdza, Rusia și dezunirea Principatelor Române, În Idem, Românii Între frica de Rusia și
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
clasele începătoare (1862) și un Monetar de toate monetele străine și unitățile de valoare române vechi (1867). În publicistica politică și socială (Patrioții de astăzi și patrioții de ieri, Jurământul, Recunoștința ș.a.) Z. susține ideile reformatoare de la 1848 și principiile unioniste. Din încercările lui literare merită citat volumul Din preludările lui Alexandru Zanne (1845), în care aspiră, în spiritul ideologiei pașoptiste, să le deștepte românilor mândria pentru trecutul lor istoric. A tradus din clasicii latini Salustiu și Cicero, dar și din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290705_a_292034]
-
nemusulmani. știm ce exaltare simbolică a primit Kosovo din partea naționalismului sîrb și cum acesta a reaprins naționalismul celorlalte etnii, conflictele armate fiind duse cu binecuvîntarea responsabililor religioși. în Irlanda de Nord, pînă în 2007, cînd au acceptat un compromis politic cu catolicii, unioniștii conduși de Ian Paisley și de Biserica Prezbiteriană liberă au exploatat discursul calvinist despre predestinare pentru a susține că protestanții formează un popor ales, confirmat de religia lui dreaptă, teză care a servit, ca și în celelalte cazuri, ca bază
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
și alege să părăsească teritoriul ocupat al Basarabiei, ajungând în 1857 la Iași și activând în anul următor ca judecător la Cahul (va fi însă destituit la scurt timp de prințul Nicolae Vogoride, pentru sprijinul declarat și activ față de ideile unioniste). Între timp, își schimbă numele din Tadeu în Bogdan Petriceicu, în amintirea strămoșului său, Ștefan Petriceicu, fost de trei ori domnitor al Moldovei (1672-1673, 1673-1674, și 1683-1684), partizan consecvent al unei politici antiotomane. Revenit la Iași, unde este numit la
Bodan Petriceicu Hasdeu. Repere ale unei biografii ilustre by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83576_a_84901]
-
, ziar politic și literar apărut la București, bisăptămânal, ca o continuare a ziarului „Epoca”, între 19 septembrie și 2 octombrie 1865, având ca redactor responsabil pe Pantazi Ghica. Publicația e de orientare unionistă, susținând legile și reformele lui Al. I. Cuza, prin comentariile amănunțite de la rubrica „Revista interioară” semnate de Pantazi Ghica. Partea literară a gazetei este asigurată, în bună măsură, tot de Pantazi Ghica, cu articole de atitudine (Libertatea presei), de istorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285171_a_286500]
-
ECONOMIST, POLITICIAN Personalitate cu o însemnată contribuție în sectoarele politicii ale Sfatului Țării în perioada Unirii Basarabiei cu țara, prin pregătirea sa solidă de economist, autoritate politică și consecvență în lupta pentru Unire. A fost și cel mai longeviv dintre unioniști. S-a născut în 10 iulie 1893, în comuna Sângerei, județul Bălți, și a murit în ziua de 9 ianuarie 1993, la Saint Louis, S.U.A. A avut o bogată activitate profesională în multe domenii economice și ca profesor universitar la
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
oarecare timp de rezidență în Franța, pleacă în America și se stabilește definitiv în Statele Unite. La propunerea Regelui Mihai, aflat și el peste hotare, devine membru al Comitetului Național Român în exil. Anton Crihan a încetat din viață ca ultimul unionist care a cunoscut, după 1988, independența Republicii Moldovenești, în limitele cunoscute. A fost înmormântat la Chișinău, unde i s-au organizat funeralii naționale. O stradă din capitala Basarabiei îi poartă numele, iar în satul natal, Sângerei, la școală, este un
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
fiind apreciat și stimat de studenți și colaboratori. A promovat cercetarea în domeniul geografiei și a încurajat tânăra generație de la catedră și de la discipline apropiate. Personalitatea prof. Gh.I. Năstase rămâne pentru posteritate prin adeziunea și contribuția sa la victoria mișcării unioniste din Basarabia, având un rol de seamă în programul de făurire a României Mari în calitatea sa de membru în Sfatul Țării. A participat la primul Război Mondial, având grad de ofițer. La 27 martie 1918 votează pentru Unirea Basarabiei
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
devenit o constantă a doleanțelor noastre exprimate În memoriile adresate marilor puteri, În scrierile și pozițiile publice, adoptate de elita culturală și politică, mai ales după declanșarea războiului Crimeii. Această idee a căpătat o formă concretă, de necontestat, În programul unionist adoptat de cele două Adunări ad-hoc din octombrie 1857. În acest program una din condițiile de bază, vitale ale existenței statului național român, era „prinț străin cu moștenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei și ai cărui moștenitori
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
să Împace lucrurile și să-i convingă pe români să renunțe temporar la ideea prințului străin În favoarea realizării Unirii Principatelor. Demersurile țării lui Napoleon al III-lea nu i-a Împiedicat pe români să adopte În Adunările ad-hoc cunoscutul program unionist, unde prințul străin și Unirea Într-un stat cu numele de România erau considerate condiții sine qua non. Așa după cum este știut, În lunile mai-august 1858, la Paris, s au desfășurat lucrările Conferinței puterilor garante care, conform Tratatului de pace
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
ce nu putea fi schimbat fără asumarea unor grave consecințe. Același domnitor pe tronurile ambelor principate era o inițiativă curajoasă și inteligentă care a produs o unire personală. În momentul când a fost ales domn, Cuza era o personalitate notorie, unionist convins, un bun cunoscător al problemelor administrative, judecătorești și militare, un om pregătit să guverneze <ref id="6">6 Alexandru Ioan Cuza. Acte și scrisori, ediție alcătuită de D. Ivănescu și Virginia Isac, Iași, 1973. </ref>. Dar, la 24 ianuarie
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
constituie statul român, să aducă În atenția Europei națiunea română și, În ultimă instanță, să pregătească, așa cum se angajase În Adunarea ad-hoc, terenul pentru aducerea prințului străin. Astfel Încât, doar pentru un neavizat ar putea constitui o surpriză angajamentul reprezentanților partidei unioniste de a acționa cu consecvență, și pe viitor, pentru realizarea acestui ultim obiectiv al programului unionist: Înscăunarea pe tronul țării a unui principe străin. Din aceste motive, la 4/16 ianuarie 1859, cu doar o zi Înaintea alegerii domnitorului, un
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
așa cum se angajase În Adunarea ad-hoc, terenul pentru aducerea prințului străin. Astfel Încât, doar pentru un neavizat ar putea constitui o surpriză angajamentul reprezentanților partidei unioniste de a acționa cu consecvență, și pe viitor, pentru realizarea acestui ultim obiectiv al programului unionist: Înscăunarea pe tronul țării a unui principe străin. Din aceste motive, la 4/16 ianuarie 1859, cu doar o zi Înaintea alegerii domnitorului, un grup de cinci deputați, printre ei și M. Kogălniceanu, au prezentat Adunării elective a Moldovei propunerea
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
decizii ale domnitorului; acesta se afla Într-o precară stare de sănătate, obosit, influențat În luarea unor decizii de către camarila ce se crease În jurul său, sprijinit neconvingător de către unii dintre colaboratori și cu cele mai importante obiective cerute de programul unionist realizate, mai puțin aducerea pe tronul țării a prințului străin. Toate aceste considerente l-au determinat pe Al. I. Cuza ca, În mesajul de deschidere a lucrărilor corpurilor legiuitoare, din 5/17 decembrie 1865, să facă cunoscut că „niciodată persoana
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
viitoare” și „Republica rumână”, reviste scoase la Paris de emigrația română. Are un rol însemnat în înființarea societății „Junimea română” și a revistei cu același nume, editată tot la Paris, în 1851. Mai publică la „Patria”, „Foiletonul Zimbrului”, în revistele unioniste „România literară” și „Steaua Dunării”, este redactor la „Concordia”, „România”, „Revista română”, „Revista contimporană”, „Revista literară și științifică”, va colabora la „Românul”, „Revista Carpaților”, „Trompeta Carpaților”, „Pressa”, dar și la „Convorbiri literare”. C. și-a adunat versurile în volumele Melodii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
domina pe catolicii locali prin „aranjamente” la circumscripțiile electorale, clientelism politic, presiuni sectare asupra angajaților și monopolul slujbelor În domeniile-cheie: administrația, justiția și, mai ales, poliția. Politicienii din restul Marii Britanii preferau să ignore aceste lucruri. Partidul Conservator obținea prin aripa „unionistă” (născută din campania de secol al XIX-lea pentru a menține Irlanda alipită Regatului Unit) un număr decisiv de fotolii parlamentare; de aceea, el era În mod declarat pentru statu-quo, cu Irlanda de Nord ca parte integrantă a Marii Britanii. Partidul Laburist se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
preț În Regatul Unit. Tragedia „problemelor” irlandeze s-a născut din obiectivele identice, dar de semn contrar ale radicalilor din ambele tabere: IRA Provizorie căuta să expulzeze trupele britanice din Ulster și să reunească provincia cu Irlanda independentă și catolică; unioniștii protestanți și voluntarii lor paramilitari urmăreau cu Îndârjire să Închidă gura „papistaștilor” și să prelungească sine die legătura de trei sute de ani cu Londra (vezi capitolul XIV). Dacă În ultimii ani ai secolului XX unioniștii și membrii IRA au ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu Irlanda independentă și catolică; unioniștii protestanți și voluntarii lor paramilitari urmăreau cu Îndârjire să Închidă gura „papistaștilor” și să prelungească sine die legătura de trei sute de ani cu Londra (vezi capitolul XIV). Dacă În ultimii ani ai secolului XX unioniștii și membrii IRA au ajuns la un compromis nu este fiindcă extremiștii din ambele tabere s-au Înduioșat. Așa cum masacrele din Bosnia și Kosovo au determinat intervenția străinilor, la fel ciclul fără capăt de atrocități și contraatrocități din Ulster nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nici pe departe cu bătrâna „Eire” din plăsmuirile naționaliste. Într-un Dublin Întinerit și absorbit de noua sa ipostază de escortă multiculturală și paradis fiscal al prosperității europene postnaționaliste, preocupările sectare ale IRA Provizorii păreau, ca și obsesiile imperialiste și unioniste ale Ordinului de Orania la Londra, relicve bizare dintr-o altă epocă. Dacă ne gândim la istoria anterioară a marilor state din vestul Europei, noua politică a particularismelor subnaționale poate părea o simplă revenire la matcă după secolul precedent, o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
A. N. Scriban, N. Voinov. În jurul revistei s-a concentrat acea parte a intelectualilor pentru care ideea de progres social rămânea încă o noțiune vagă și plină de riscuri. De aceea, există totuși aici, în raport cu restul presei politice și literare unioniste, o ușoară nuanță de conservatorism în planul atitudinii sociale, dar și în acela literar. Nu este vorba de un conservatorism asimilabil celui junimist, de mai târziu, ci de o oarecare inerție în acceptarea ideilor noi, de un regret nemărturisit, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287062_a_288391]
-
a urmări procesul cristalizării identității naționale în conștiința colectivă a unei comunități este necesară lărgirea evantaiului temporal fixat drept cadru de analiză. Rolul istoriografiei în concretizarea conștiinței etnice, și mai apoi a conștiinței naționale românești echipată cu o platformă politică unionistă, nu poate fi subliniat îndeajuns. V. Georgescu (1991), spre exemplu, afirmă convingător acest fapt: "Conștiința etnică, primul pas al românilor către conștiința națională, a apărut din descoperirea originilor lor și a unității de limbă și cultură" (p. 70). Iar această
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
românilor transilvăneni nu numai că își atinge maturitatea, dar va fi preluată în celelalte țări române, în care, primind alte prelucrări ideologice, va fi convertită în conștiință naționalistă. Pe agenda politică a acesteia se va înfiripa, după Revoluțiile pașoptiste, programul unionist. Germenii ideii naționale, după ce au încolțit în gândirea Școlii Ardelene, se prelungesc rizomatic pentru a rodi în principatele dunărene, ale căror intelighenții vor prelua sarcina devenirii naționale a românimii. Răzuind toate elementele de detaliu pentru a ajunge la scheletul schematic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
etnică atât de ferm conturată în conștiința colectivă a românilor nu era dublată și de un program politic de unire a tuturor românilor într-un singur stat național. Proiectul statului-națiune încă nu a fost "imaginat" politic. Absența unui asemenea proiect unionist din imaginarul politic al cărturarilor ardeleni este reflectată în modul în care au tratat fapta lui Mihai Viteazul din 1600. Propedeutic, se poate afirma cu titlu de cvasi-legitate sociologică faptul că orice regim naționalist își va recicla interpretativ trecutul astfel încât
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de Nicolae Mavrogheni (1788), Ion Cantacuzino (1790), Ștefan Crișan- Körösi (1807), acesta din urmă fiind acreditat cu meritul de a propune numele de Dacia pentru viitorul stat rezultat din unirea Moldovei și Țării Românești. Transilvania a fost aspirată în planurile unioniste începând cu 1802, când Naum Râmniceanu a avansat ideea Dacia redivivus, i.e., resuscitarea în actualitate a vechiului stat dacic. Programul de unire a celor trei principate românești a fost rezemat pe o nouă concepție a națiunii, înțeleasă în sensul modern
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de aproape între amândouă Prințipaturile" (art. 371-379). Doctrina naționalismului românesc își are astfel originea în prima jumătate a secolului a XIX-lea, moment în care idealul unirii tuturor românilor într-o singură formațiune politică începe gradual să se profileze, programul unionist căpătând accente sporite spre momentul revoluționar 1848. "Îngerul mântuirii" naționale, invocat în Proclamația de la Islaz din 1848, s-a întrupat în unirea Moldovei și Țării Românești din deceniul următor. Ulterior acestui moment al triumfului ideii naționale, nu mai rămânea decât
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]