1,675 matches
-
străbunii satului... Acolo‟i o lume, care a fost... În jur, țăcănit de lăcuste, păsări care zboară și cântă prin copaci, flori firave tremurânde fără vreo adiere, fluturi albi mângâindu-le... gâze...Viața pulsează aici, cu zgomot măsurat, ținând de urât celor morți. - Ah, aici! ..tresări Anuca. În fața crucii, pe mormânt, un buchețel de flori de câmp, proaspete, puse acolo de un ceas, cel mult două... Un liliac, ca acela din fața casei, străjuia la picioare. Ochii i se opriră pe buchețelul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de pe firele adormite ale imașului. Cărarea urca domol spre Sângeap și se afunda, întortocheată, în valea pârâuașului, care răcorea setea oilor, păscute de ciobanii locului. Băieții, călări, se întreceau și cântau din frunză, pentru a le mai trece pustiul de urât. Păsările susurau zgobii în întinderea neclintită a văzduhului, iarba foșnea alene, printre copitele cailor, iar pădurea chema viețuitoarele să-și primească tainul zilnic. Dintre râpele Podului de Lut, o închipuire de suflet omenesc se apropia de cei doi băieți: Ce
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cu lună plină. Venețianul a apărut ca de obicei la ferestre, era însă mult mai agitat ca alte seri, a vorbit fără șir, fără să asculte întrebările ce i se puneau, apoi, la un moment dat, a făcut gestul acela urât șocându-și spectatorii, și-a dat la o parte impermeabilul, purta același impermeabil și vară și iarnă, arătându-și în razele lunii pline bărbăția, gestul său a surprins-o și pe studenta de la Medicină, această istorie a continuat să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pus părul lung pe banca mea lumea toată s-a schimbat și a intrat și pentru mine în mersul ei firesc, statornicit de Dumnezeu încă din primele zile ale Genezei, când i-a dat bărbatului femeie să-i ție de urât și să-l piardă, călugării au mâncat deja și s-au retras în chiliile lor, fratele Rafael mă mai aștepta pe mine, spală vasele și pe-un colț de sobă a lăsat într-un castron mic și pentru mine fasolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
explică bătrânul, și urechile mari clăpăuge, Iau masca din cui și curiozitatea mă împinge s-o aduc peste chipul meu, dar bătrânul mă oprește îngrozit, să nu faci asta, nu-i voie de ce? întreb neștiutor, dar știu, fiindcă, măști de urât prinse-n cui pe perete, de moși și babe, de cuci și cucoaice, pe toate mi le descrie cu glas domol bătrânul, le știe pe fiecare în ce an i-au servit, cine le-a purtat și-mi mai spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
adus Joy. La auzul cheii în ușă, Lisa se ridică pe jumătate din pat. Din nou Kathy. Dar nu era Kathy, era Francine. —Bună, spuse Francine, aducându-și corpul rotofei în dormitor. Mama spune că trebuie să îți țin de urât. — Nu vreau să îmi ții companie, spuse Lisa, abia putându-se ridica de pe pernă. —Pot să probez asta? Francine pusese ochii pe un șal cu pene roz. — Nu. Ea l-a pus oricum pe ea și s-a admirat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și strălucitoare. Ca un felinar imens, își împrăștia peste tot pulberea de lumină argintie. Stele sclipitoare au început să apară pe cer. Apar, încet-încet, Carul Mic și Carul Mare. Luceafărul a apărut primul lângă lună pentru a-i ține de urât. — Lună, nu te plictisești să stai numai cu Luceafărul? — Ba da, spuse luna posomorâtă, Luceafărul e tăcut în ultima vreme, iar eu trebuie să stau singură, doar cu marea cea veșnic neliniștită. Poți să vorbești cu mine, dacă vrei. Eu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
ea să se strâmbe recunoscându-l. — Te știu! Ai fost aici și ieri! Ești cel care l-a bătut măr pe bătrân! — N-am timp de asta. Unde e? Își Încrucișă brațele și Îl privi din nou cât putea de urât. — Dacă nu pleci, chem paza. — Bravo. Atunci o să vedem ce te faci cu o acuzație de obstrucționare. Da? Logan trecu razant pe lângă ea, Îndreptândi-se către un șir de cabine cu perdelele date la o parte. O identifică pe aceea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
zdrobeam dur, speriat că nu pot fi brutal În absolut cântăream izbânda că am ieșit din sămânță Din atâtea-ncercări un zar norocos Culori nenumite curgeau din gesturi care parcă nu mai erau ale mele Măsurat și-n frumos cu urâtul, m-am umplut cu râia lui Iov. Brusc, m-am retras din mândrie, tat tvam asi Singur, dar altfel nu poți fi până-n moarte... 1.10.1960 Se clatină coloana ce mă susține drept, acum mai mult ca oricând (De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
viață și pe moarte. Nici n-ar fi posibil ca aceștia să fie posedați de furia armelor atât de lung timp, când este clar că ei mai mult huzuresc la corturi, certându-se aprig pentru femeile ce le țin de urât. Ei nu sunt altceva decât un fel de mercenari, Întreținând ideea de război prin armurile impunătoare și prin campamentul hărmăluitor specific acestei muște la fel de sâcâitoare ce se numește soldat. Musca de pe acoperiș are o culoare neagră-lucioasă și scoate un bâzâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Întindem, cât mai e timp, rufele spălate de murdărie la uscat. Și să ne Întindem mădularele chircite de atâta aglomerație. Și să ne iubim nu la repezeală, Înghesuiți Între patru pereți ai nu știu cărui amic binevoitor. De-aia suntem atât de urâți: suntem bolnavi. Prea puțin timp avem, prea puțin spațiu. Nu putem sparge nimic. Ne zbatem și urlăm. Ca animalele. Suntem niște animale. Vocea naratorului Se ridică din fotoliu, aprinse din nou țigara stinsă În timpul lecturii, rămase În așteptare, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
e vampiră. Și așa o veșnicie, iad nesfârșit Înțepător. Te mântuie pocăința și Într-o bună zi scapi. Mama se Întoarce acasă de la maternitate. Ai de acum un frățior, te bucuri de el cât e de frumos, cât este de urât, și nu mai ești obligat să mănânci iarba aia spurcată căreia Îi zice spanac. Trăiască Iosif Vissarionovici Stalin, marele geniu al omenirii muncitoare, conducătorul poporului sovietic care construiește comunismul, Învățătorul oamenilor muncii din Întreaga lume, eliberatorul și prietenul poporului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tu Îți iubești colegii, mai ales o parte a acestora. Îl iubești pe hipopotamul Juba pentru că este sobru și te lasă să lucrezi În laboratorul lui foto, Îl iubești pe Păsărică pentru că plecați Împreună la facultate și Îți ține de urât până la Operetă și la el acasă mănânci mereu cartofi prăjiți făcuți de bunica lui, Îl iubești pe Noni cu mustăți à la Stalin, barbă de țap ca a lui Voitec și păr vâlvoi à la Jimmy Hendrix, pentru că umblă Încălțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
din ziua aia nu mai vorbește cu ea niciodată, mănâncă tot singur la masă, lucră pământul singur pentru amândoi, iar Virica se-ntunecă tot mai mult și se face urâtă și se gheboșează, iar Bitancu Îi spune tot proasto și urâto, și, când n-o mai poate suferi, se pune pe tren și pleacă În lume. La Sibiu, zbârnâie soneria de la ușă Îndelung. „Mutăr ist niht țuhaus”. „Îi moșu’, mă copile, Îi moșu mă, Îi moșu, mă, Hanț, Îi moșu’, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și a Împlinirii ei. Niciodată nu fusese fericit la mare. Demult, primul lui contact cu marea a fost neprielnic, la Vasile Roaită era carantină și el trebuia să stea ascuns În curtea unei babe care le era gazdă, ținând de urât unei capre care se tot scărpina de gardul de lemn și rodea cu Înverșunare iarba uscată amestecată cu spini. Apoi, În vara aceea săracă, când intrase la facultate și a plecat doar cu banii de tren și cei de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
s-o țină peste noapte sub observație. După ce plecă, Ronnie se Întoarse către Ruby: —Du-te acum acasă și odihnește-te, spuse ea. Eu sunt În regulă. Nu, e devreme, mai stau cu tine un pic să-ți țin de urât. Se uitară la televizor Împreună În salonul lui Ronnie, dar durerile erau mari. Ronnie devenea din ce În ce mai Îngrijorată că intră de-adevăratelea În travaliu, chiar dacă moașa o tot asigură că nu era așa. Anxietatea ei era hrănită și de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
piept de școlăriță și picioare scurte, dar grațioase. Don Isidro s-a adresat primeia: După reputație, trebuie să fiți văduva de Muñagorri. — Ce gaffe! a chițcăit cealaltă. Vorbiți aiurea. Cum o să fie, când a venit doar ca să-mi ție de urât. Ea-i fräulein, Miss Bilham. Doamna de Muñagorri-s io. Parodi le-a oferit două băncuțe și a luat loc pe pat. Mariana a continuat molcom. — Ce dulce ogeac, și atât de deosibit de oroarea aia de living al cumnățichii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cuțitașu lu Pampa În cârcă. Bine că candidu vâna mâțe și n-a trebuit să vadă ceva așa oribil. Seara, a venit cu juma de duzină de cozi. Miss Bilham a adăugat: — A trebuit să le arunc În latrină, de urât ce puțeau. Și a pronunțat vorbele cu un glas aproape voluptuos. V În acea dimineață de septembrie, pe Anglada Îl lovise inspirația. Mintea-i lucidă intuia trecutul și viitorul; istoria futurismului și chipul În care unii hommes de lettres Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
oți vrea că la viitoru half-time mă pune să fac pă clasicu În Congres. La polo ie la fel: că doar cine are cei mai buni căluți? Cine ie crack la Turtugas? O las baltă, că să nu vă ia urâtu. Io nu trăncănesc așa, de-un pamplezir, ca Barcina, că iera să-mi fie cumnată, sau ca bărba-su, care să bagă-n vorbă, da n-a văzut câtu-i hău o minge dă football număru cinci. Vreau să vă faceți tihnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
domesticul cufăr și cutumiara cuartilla. Fără doar și poate că i-am făcut cu ou și cu oțet În forul meu interior. Dar de-acuma mi s-a risipit euforia: nu scap de nici o culoare de indivizii ăștia atât de urâți, care se bagă ca mărarul În ciorbă. Vă Întreb cu cea mai mare loialitate: considerați că sunt În primejdie? Presupunând că vei continua să turui până la Judecata de Apoi, da, a răspuns Parodi. De n-ai s-o lași mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ne plimbăm prin norii lungiți deavalma spre grotele sensului. Singurătatea ți-a urzit plânsul din templul nopților. Tu ești cel adevărat din măruntaiele lunii unde sunt sigură că n-am să te urăsc niciodată, oricât de crudă va fi existența. Urâtul va fi alungat dintre noi dintr-un moment în altul și-n fiece clipă vom zbura spre universul dorințelor unde viața s-a asociat în cete de îngeri ce au pleoape de stele. Cuprinde mi țipătul meu de plecare și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în ploile singure, până și acest refren al zilelor în care gustul aerului e ca o melodie uitată în dansurile norilor uciși. Credeam că viața îmi va îmbrăca o altă haină, cea a vecerniciei, când se desparte răul de bine, urâtul de frumos și toate mi s-au perindat prin sufletul meu. Esența întâmplărilor e ca un răcnet în această arenă de timp. Viața nu-i decât un zâmbet sincer și bine ascuns în tainele inimii. Nici un blestem nu-l poate
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
o politețe glacială. —A, mi-a răspuns el clătinând din cap și zâmbind ușor amuzat, de parcă nu putea să acorde prea mare încredere propriei imaginații care o luase razna. Am crezut că mama și surorile tale mi-au pregătit ceva urât la sosire. De pildă, să-mi toarne ulei încins în cap sau ceva în genul ăsta. James stătea acolo, privindu-mă direct în ochi, cu un zâmbet îngâmfat pe buze, acceptând ușurința cu care fusese lăsat să intre din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dar ia să vedem dacă sună interesant și stă-n picioare și-n realitate. Să-l luăm ca model pe cerșetorul de la colțul străzii, nu poate sta-n picioare și nu pare deloc un om adevărat. Cu tot eșecul lui urît mirositor. În schimb Beethoven, care pare să fi comis eroarea de a nu eșua niciodată În muzică, lasă o impresie contrară. La prima vedere, Gasset se află Într-o simplă frază. Dac-ar fi adăugat „din cînd În cînd” ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Cred că se simte singură acolo, sus, înțelegi? Și are o muncă foarte solicitantă. Noi amândoi ne străduim s-o mai distrăm. Știu că i-e groază când vine vara și noi nu mai suntem aici să-i ținem de urât. Deși să nu crezi că asta e pentru noi o povară, adăugă ea cu sinceritate. Ne înțelegem foarte bine cu ea și sunt și lucruri pe care le facem... oarecum dincolo de îndatoririle noastre... De pildă, trebuie să jucăm jocuri. — Jocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]