6,525 matches
-
mai multă liniște. Nu mai răgea de plictiseală toată ziua. Cățelul își căuta și el umbra pe unde putea. Era plictisit și uneori spre seară, când vedea că nu-i mai sosește stăpânul de la munca câmpului, începea din senin să urle de-a supărat toți vecinii. Chiar Săndica se hotărâse să-l ducă de acasă. Să-l dea vecinului care era cioban și să-l ia la stână. Nu se îndura însă, că l-a crescut de cățel. L-a găsit
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349194_a_350523]
-
făcut milă de el. Acum era bătrân, nici nu mai vedea bine, dar chiar dacă nu se mai speria nimeni de el, era un câine în curtea gospodarului. Așa a făcut și înainte ca bătrâna să facă comoția. Toată noaptea a urlat, de parcă urla la stele. Noaptea era întunecoasă, nu se vedea nici o stea pe cer și totuși Lăbuș urla parcă a pagubă. Oare să fi prevestit plecarea stăpânei sale din lumea drepților cum spunea singură? Gândurile lui Săndica se învălmășeau și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349194_a_350523]
-
de el. Acum era bătrân, nici nu mai vedea bine, dar chiar dacă nu se mai speria nimeni de el, era un câine în curtea gospodarului. Așa a făcut și înainte ca bătrâna să facă comoția. Toată noaptea a urlat, de parcă urla la stele. Noaptea era întunecoasă, nu se vedea nici o stea pe cer și totuși Lăbuș urla parcă a pagubă. Oare să fi prevestit plecarea stăpânei sale din lumea drepților cum spunea singură? Gândurile lui Săndica se învălmășeau și se întreba
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349194_a_350523]
-
nimeni de el, era un câine în curtea gospodarului. Așa a făcut și înainte ca bătrâna să facă comoția. Toată noaptea a urlat, de parcă urla la stele. Noaptea era întunecoasă, nu se vedea nici o stea pe cer și totuși Lăbuș urla parcă a pagubă. Oare să fi prevestit plecarea stăpânei sale din lumea drepților cum spunea singură? Gândurile lui Săndica se învălmășeau și se întreba mereu dacă să plece sau nu din localitate. Trebuia să vândă totul. Cui să-i vândă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349194_a_350523]
-
-o într-o aură argintiu-aurie. Din ungherele întunecate ale ulițelor, de la răscruci, din copaci și șure, din umbrele înfricoșătoare ale nopții și din cotloanele cele mai sumbre țâșnesc împielițați cu coadă, furci și coarne, țipă ca din gură de șarpe, urlă și chirăie de pârjolul și arșița Slavei Dumnezeiești care se pogoară asupra satului ca o pâclă fosforescentă. Și mai înverșunați de neputința lor, dracii se înfurie pe vrăjitoarea Buha care-i tot mână spre acea așezare de unde vine o vâlvătaie
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
pe mătura din colț îi lovește fără milă. Satana-șef, iritat la culme de obrăznicia cotoroanței, scoate pe gură o flacără care-i pârlește părul și fața, iar hainele ponosite de vreme se aprind. - Văleuuu! Unde-i găleata cu apă? - urlă disperată de durere și îngrozită de flăcările focului. Unul dintre diavoli prinde vânjos găleata cu apă și o varsă peste vrăjitoare. Satan suflă foc și din apa clocotită ies aburi. Buha urlă de durere și usturime, iar pieile i se
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
se aprind. - Văleuuu! Unde-i găleata cu apă? - urlă disperată de durere și îngrozită de flăcările focului. Unul dintre diavoli prinde vânjos găleata cu apă și o varsă peste vrăjitoare. Satan suflă foc și din apa clocotită ies aburi. Buha urlă de durere și usturime, iar pieile i se jupoaie de pe față, picioare și mâini. Un altul aruncă pe ea un pumn de sare și urlete îngrozitoare răzbat până la alaiul din curtea lui Valdescu, unde se ține procesiunea de exorcizare a
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
Deodată, din pricina aglomerației și învălmășelii, acoperișul sare în flăcări, pereții se huruie, iar mulțimea drăcească împreună cu baba sunt aruncați în curte. Prin flăcări dracii joacă și dansează în dezmăț și chiote de veselie. Un împielițat se apropie de Buha care urlă disperată de usturime. Cu ghearele lungi și ascuțite îi sfâșie zdrențele aprinse de foc și îi zgârie pieptul din care abia se prelinge un firicel firav de sânge. - Păcătoaso, nici sânge nu mai ai în tine! - se amuză necuratul. - Un
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
uneltei. - Strici piatra degeaba, se amuză câțiva împielițați. - Las-o pe mâna noastră c-o aranjăm pe placul tău, le țin isonul alții. Deranjată, fără nici un avertisment, moartea trage cu coasa prin ei. Dracilor le sar capetele, copitele și coarnele. Urlă, se zbat, dar pe rând brațele, picioarele și capetele revin la locul lor. De data aceasta se retrag sfioși din fața cele-i fără zâmbet care nu admite glume sau compromisuri. Vameșul de la granița celor două tărâmuri, al vieții și al
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
zici? - Eu știu? zice Mica, nici n-am cu ce să mă-mbrac... - Păi ce, io am? Și-așa n-aveam nimic de făcut mâine seară. Sau vrei să stai la Telejurnal!? zâmbește Ticu într-un fel... - Bilete la ce??? urlu eu, ca și când viața mea depindea de acest răspuns. Întotdeauna făceau așa: nu mă băgau în seamă. Vorbeau niște chestii de neînțeles și, fix când începeam și io să prind firul, nu mă mai ascultau defel. -Bilete de intrare... la ceeee
Șobolani de lux () [Corola-blog/BlogPost/338190_a_339519]
-
Acasa > Poezie > Cantec > CROCHIU Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1268 din 21 iunie 2014 Toate Articolele Autorului am desenat aura lunii cu fire de mătase fine urlau tenace haite crude se scuturau măceși în mine când vara doarme anxios miroase-a verde inhibat părul rebel arde un cer de vise sobre descălțat irișii stranii verzi enigme tiviți cu roșul gurii aspre reflectă fluvii de cuvinte lacrima ploii
CROCHIU de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357259_a_358588]
-
-Da-te jos să trec! mi-a spus țâfnos. M-am uitat la el cum se rățoia la mine și fără să-i răspund, când se aștepta cel mai puțin, i-am tras un pumn în nas. Gigi a început să urle și să mă înjure. Nu mă așteptam să țipe așa de tare și nici la sângele care îi curgea din nas. Speriat de poziția mea de atac, a laut-o la fugă înapoi acasă. Alergam în urma lui speriată. Din ce
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
tânguiască spre gaura aceea de tăcere. - Să știți că deranjați, zise mama. Dacă vreți să vă certați, vă rog să mergeți afară. - Știu, nu mai e nevoie să-mi spui! Mă car imediat și nu mai calc pe-aici niciodată! urlă femeia, de data aceasta către mama. - Nu vreau probleme cu poliția, dar va trebui să mă despăgubiți. Păi, ce mai e și asta? Haideți, vă rog frumos pe toți să vă liniștiți și să mergeți la culcare. Îmi cer scuze
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
înștiințare a detonării: cu cinci minute înainte - racheta de semnalizare; cu 10 secunde înainte - voce. Detonările vor avea loc în data de.... Am remarcat, de fiecare dată, vocea care anunța prin megafon: „La ora... începe operațiunea“. La un moment dat, urlă sirena. În momentul în care racheta țâșnește spre cer, lucrătorii părăsesc perimetrul demolării pentru a se adăposti. În final, se aude „Zece, nouă, opt... trei, doi, unu“. Este sâmbătă, ora 18,30. Senzațiile trăite din clipa în care licăresc luminile
Agenda2005-41-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284306_a_285635]
-
bandulieră. Ne zâmbea de fiecare dată când foloseam groapa”, își amintește doamna Condruț. „Îl porecliserăm Peppi, râdea în hohote și ne spunea doar: Davai, davai, dați-i mai repede! Într-una din zile cineva alerga bezmetic prin curtea lagărului. Omul urla îngrozit, iar în câteva clipe cei din barăci se adunară să vadă ce se întâmplase. În gardul de sârmă ghimpată, un om înțepenise cu mâinile larg desfăcute. „De parcă voia să îmbrățișeze libertatea de dincolo de gardul de sârmă”, îmi spune Aurelia
Agenda2005-25-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283844_a_285173]
-
îmi spune Aurelia Condruț. „De epuizat ce era, nu s-a mai putut desprinde din gardul de sârmă ghimpată și a înghețat în noaptea geroasă a stepei. Peppi ar fi vrut să-l scoată de acolo, dar comandantul lagărului a urlat la el: Nilzia, nilzia! , interzis, interzis. L-au lăsat așa înțepenit câteva zile la rând, să-i învețe minte pe amatorii de evadare. Să se știe: de aici nu se pleacă decât cu picioarele înainte. Mi-a rămas în memorie
Agenda2005-25-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283844_a_285173]
-
carismaticul Maxi Jazz, care, extrem de binevoitor, a ajutat și el la mutarea unei mese. Managerul hotelului a fost mai apoi eroul unei scene tragi-comice. Profund indignat de faptul că organizatorii nu i-au cerut aprobarea pentru redecorarea holului, acesta a urlat în gura mare că dacă în 30 de secunde nu se mută mesele înapoi, nu va mai avea loc nici o acțiune. „Clienții hotelului sunt mult mai importanți decât Faithless ăștia. Dacă nu mutați mesele la loc, nu mai facem nimic
Agenda2005-24-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283813_a_285142]
-
Ieșit-a un tablou - opera firii-n noapte. Izvorul clipelor de altădată Ajuns-a de demult un dor scăpat, Iar toată fericirea-ncununată Strânsă-i în vas de lut, un vas crăpat. Această lume e demult apusă, Nici lupii nu mai urlă în pustiu. Durerea ca o zdreanța e ajunsă, O, basm ferice, din tine ce să scriu? Rămas-a setea să-mi cutreiere ființa, Să fie hrană rodului din toamnă. Spre-nțelepciune-mi este năzuința ... Iubirea ... fericirea ... ce înseamnă? 20 martie
FINAL RETORIC de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384844_a_386173]
-
nou. Prețul, 250 $. Mă pusesem pe-un râs nebunesc. Tocmai coborâsem la stația de metrou de la Universitate, unde intră și ies pe minut sate întregi de zoriți călcându-se unii pe alții pe încălțări, nestrăbătuți de vreo mustrare de conștiință, urlând ca să se-audă ori ca să refuleze cine-știe-ce încărcătură cu adrenalină. Aglutinat de valul acestora, eu râdeam, râdeam, nu mă formalizam! Îmi dădeam cu presupusul despre anunț, c-ar fi o greșeală de tipar... c-ar fi o nebunie travestită-n
MOŞTENIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384880_a_386209]
-
din 24 februarie 2017. SINISTRĂ de Nicolaie DINCĂ Poate noaptea n-ar fi sumbră, Și nici teamă nu ți-ar face, Chiar de fulgeră sau tună, De n-ar colporta din umbră, Cu mintea să ți se joace, Câinii ce urlă la lună. Urletele lor în noapte- Rugăciuni la zeități, Lungi lugubre și fierbinți- Parcă sunt din Hades șoapte, Trimise prin vietăți Ca să te scoată din minți. Te gândești că te găsiră Toate relele din lume Și te temi să n-
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
în mintea ta; Citește mai mult SINISTRĂde Nicolaie DINCĂPoate noaptea n-ar fi sumbră,Și nici teamă nu ți-ar face,Chiar de fulgeră sau tună,De n-ar colporta din umbră,Cu mintea să ți se joace,Câinii ce urlă la lună.Urletele lor în noapte-Rugăciuni la zeități,Lungi lugubre și fierbinți-Parcă sunt din Hades șoapte,Trimise prin vietățiCa să te scoată din minți.Te gândești că te găsirăToate relele din lumeși te temi să n-o pățești,Când pe
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
frământă, Și pietre cad peste veșmânt și-n Dumnezeu patimi se-aruncă, Mor rude cu blestemu-n sânge, iubiri ce sau născut mor vii, Și teatrul n-a mai tras cortina pe scena dramei în pustii, Batrână oaste omenească în trupu-i urlă-n căi batute, Și orizonturi se despart iar sila zbuciumă-n redute, E arșiță în pragul lumii, vestigii-n gânduri de prăpăd, Doar Domnul osândit de vremuri ramâne-al cerului sobor, Tot ce e scris în adevăr în scripte barzii au
ECOURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384984_a_386313]
-
lucrurile se vor aranja, iar depresia lui Leopold va fi din ce în ce mai trecătoare... Numai că nu tocmai cum vrem noi s-au petrecut lucrurile. Probabil că dentiștii se pricep la măsele, dar nu și la psihologia canină. Dumnezeu știe de ce, acum urlă amândoi câinii, un fel de dialog la care unul se plânge, celălalt îi ține isonul, apoi latră amândoi, până ce toți câinii din cartier răspund în cor și în corpore. --------------------------------------- Dorel SCHOR Tel Aviv, Israel 21 aprilie 2016 Referință Bibliografică: Dorel
SCHIŢE UMORISTICE (74) – SUBIECT CANIN de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384987_a_386316]
-
speță, de o donație. Numai că nu s-a făcut conform procedurilor legale. Gestul de onoare al demisiei paralizează pe cei care sunt cu musca mult mai mare pe panama. Liberalul putea să procedeze la fel ca colegii (sic!). Să urle că nu e adevărat, să se roage de ceilalți șparlamentari, să se lase miruit ... Nimic din toate aceste trucuri ieftine. A procedat simplu, elegant, fără ezitări, retrăgându-se instantaneu de sub reflectoare. Gestul său dă un semnal clar reformării partidelor politice
TABLETA DE WEEKEND (150): SARE CAPACUL de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384988_a_386317]
-
le respect credința, Cu toate sărbătorile din gânduri O să-mi rămână întreagă toată ființa, Până mă voi duce-n patru scânduri Pe suflet nimeni n-o să-mi pună frâu Și pe lumina ce o port sub pleoape! Răbdare am, să urle în desfrâu, Când împăcarea e atât de-aproape... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Spovedanie... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1968, Anul VI, 21 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SPOVEDANIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385038_a_386367]