2,433 matches
-
casa din Danville și n-a mai reușit să-și aducă aminte cât de abruptă era linia orizontului la cascada Salmon. Singura legătură cu trecutul care nu s-a risipit au reprezentat-o coșmarurile lui Danny - mai întâi au fost urletele, apoi plânsetul, apoi insistențele aproape iritante că bărbatul era acolo, era chiar acolo, nu-l vezi ? Nu-i auzi pașii care scârțâie a ud pe covor ? Nu vezi bălțile unde a stat pe loc și apa i s-a scurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu avuseseră vreodată timp. Era povestea a doi proști. Jina a îndesat cartea în birou și și-a închipuit că gâtul lui Alice era în deschizătura sertarului pe care l-a închis cu năduf, imaginându-și că aude și un urlet din ăla, de-ți îngheață sângele în vine. Își dorea ca imaginația ei fertilă să fie de-ajuns ca s-o liniștească, își dorea ca răzbunarea și violența să reprezinte, într-adevăr, un remediu. S-a chinuit să lucreze, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pagina de web a unei firme de peisagistică a născocit un râu garnisit cu tot felul de plante care cresc pe marginea apei - trestii, sălcii, iriși galbeni și rugi de mure. Din cealaltă cameră, Jina a auzit exploziile regulate și urletele de coioți de pe Cartoon Network, distracția ocazională a lui Danny. Când băiatul se plictisea de desene animate, se apuca să se joace pe Nintendo. După ce-l făcea țăndări pe Death Star sau cobora cu snowboard-ul pe o pantă virtuală, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a evita bătăile. Dar cine și-ar fi putut închipui că și el era în stare să iște una ? Danny a aruncat Game Boy-ul în bărbia lui Charlie. Mișcarea i-a fost recompensată cu o bufnitură urâtă și c-un urlet emis de destinatar. Charlie a sărit un picioare. Pentru un băiat de unsprezece ani, era un adevărat uriaș, dar, în clipa aia, Danny nu mai știa ce era frica. Cascada nu prea mare peste care trecuseră i se urcase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mine, a spus Irene cu sinceritate. N-a contat cu câți bărbați m-am culcat, că eu tot nesigură m-am simțit. Naji a dat din cap, ceea ce pe Irene a speriat-o mai mult decât tăcerea lui sau decât urletele. Era ca și cum Naji era gata să abandoneze, să se distanțeze de ea, ca și cum s-ar fi împăcat cu ceea ce avea de făcut. Erai o americancă nebună, a zis el. Frumoasă, dar goală pe dinăuntru, da ? O păpușă de hârtie. Irene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Danny dispăruseră. Cei doi foloseau două bețe pe post de arme. Danny s-a repezit în față și și-a înfipt bățul-suliță într-un gâtlej imaginar. Apoi puștiul a ridicat pumnii în semn de victorie, iar Charlie a scos un urlet mai animalic decât al animalelor pe care se prefăceau că le vânau. Jina s-a prins cu mâinile de mânerele scaunului. Dintr-o dată a realizat ce norocoasă e, în realitate, mama unui puști care e preocupat numai de jocurile video
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
spus ea. Pe chipul lui Zach a apărut o expresie îngrozită, iar Jina a trebuit să se întoarcă, să închidă ochii strâns ca să nu-i mai vadă fața în oglinda propriei ei dorințe. Amândoi meritau asta. Tremurul era, de fapt, urletul trupului ei. Tremurul ăla era tot ceea ce mai rămăsese din tinerețea ei. Nu poți să-mi spui că am un fiu și-apoi să te aștepți să stau departe de el, a protestat Zach. Nu poți să-mi faci una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu ochii pe tavanul la care priveam nopțile, împreună cu tine, copile, când jocul durerii se mai domolea iar tu, bulgăre de aur, râdeai păcălindu-mi inima să nu se mai zbată. câtă frică, Doamne, am învățat să domolesc... cât din urletul fiarei am învățat să ascund, sub măștile atât de prost construite încât, copilul cu ochii din cărbunele iubirii mă citea ca pe o filă banală a singurătății asumate... Anișoara IORDACHE semn de trecere bănuieli: mă așteaptă printre crizanteme? pânze de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pregătit temele. Dar elevii sunt iertători, aplaudă plângându-le din ochi boabe de piper, rămase printre gene. De atâta plâns, somnul vieții se apropie de ziua eternității. Mamă! În curând cui o să-i mai spun: MAMĂ! Fără provocări Plânsul estompează urletul care se zbate să rupă zăgazurile sufletului încorsetat de nemulțumirile unei existențe citită pe dos. Îmi pun ochelarii cu cele mai mari dioptrii pentru a înțelege mesajele, săgeți înfipte în toate mădularele de unde sângele nu mai vrea să țâșnească. Refuz
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
zâmislesc sămânța care va rodi în palme oare cum am fi cunoscut iubirea dacă rămâneam orbi în grădina raiului Atingere singurătatea se macină în mine încetul cu încetul iluziile se prefac în pulbere de neființă e târziu să mai ascult urletul vântului la fereastra dinspre ieri lespede grea uitarea nu mă chema în iernile de altădată taci inimă de femeie ascultă e noapte și visurile au adormit în brațele obosite de prea multă toamnă gem de muguri în căutarea albului inima
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în spatele cantinei și luă o gură bună din sticla cu lichior pe care, tocmai voise să o sacrifice de capul țiganului. Creața, care fusese martoră la grozăvie luă și ea o înghițitură. Doar Sorina se abținu. Din curte se auzea urletul pedagogului: Gata... dați-i drumul în club! Nu s-a întâmplat nimic... În club toată lumea! Eu mă duc, zise Creața. Unde? o întrebă mirată Sorina. În club... Sunt fată cuminte și ascultătoare Râsul ei năstrușnic îi trăda gândul ce i
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mai bine și îmi doream să văd cum se poate trăi și altfel. Poate că nu făcusem mișcarea cea mai inteligentă dispărând fără urmă de acasă, dar mă săturasem de scandaluri interminabile, de vânătăi care nu mai treceau niciodată, de urlete și de plânsul înăbușit al mamei. Hărmălaia câinilor rămăsese în urmă, spre sat și se auzea acum ca un ecou de care mă îndepărteam tot mai mult. Intrasem în pădure și gândurile mele o luaseră razna de frica necunoscutului cu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de box, foarte înalt. Pe ring, Ceaușescu, Ceaușeasca, microfoane și un alt activist în spatele lor. Ceaușescu uruia ceva, îi auzeam ca de obicei vocea în difuzoare, fără să-l pot urmări. La un moment dat, mulțimea a început să urle: urlet contra urlet. Activistul l-a împins pe Ceaușescu de pe ring. El a căzut foarte jos, la picioarele mulțimii și s-a transformat într-un morman de mațe. Când mă întorceam prin aceeași livadă, merii erau colorați în culorile lor naturale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
foarte înalt. Pe ring, Ceaușescu, Ceaușeasca, microfoane și un alt activist în spatele lor. Ceaușescu uruia ceva, îi auzeam ca de obicei vocea în difuzoare, fără să-l pot urmări. La un moment dat, mulțimea a început să urle: urlet contra urlet. Activistul l-a împins pe Ceaușescu de pe ring. El a căzut foarte jos, la picioarele mulțimii și s-a transformat într-un morman de mațe. Când mă întorceam prin aceeași livadă, merii erau colorați în culorile lor naturale. Al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Apoi am auzit alte împușcături, și-atunci brusc am realizat că, de fapt, se trage în noi și m-am ridicat și-am fugit spre salcâmii de la marginea trotuarului. Era un haos cumplit, un clocot difuz de tropăit de bocanci, urlete și miros de pulbere arsă. Am scăpat printr-un gang care ieșea afară din piață. Totul se golise. Am plecat spre profesorul Radu; acasă, în garsoniera pe care o închiriasem, nu mai era chip să mă duc. Voiam să dorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
De pe podeț totuși mai întrebă o dată: —Bine, da’ de ce țipă așa?... Poate că trebuie doctor... Nu trebuie nimic! nu trebuie nimic!... țipă cu spaimă, cu ochii învăpăiați, Rifca. Lumea din uliță se împrăștiase încet-încet. Femeile vegheau tulburate la căpătâiul bolnavei. Urletele răgușite, urletele sălbatice care nu mai aveau nimic omenesc umpleau odaia, și zbaterile necontenite ale cărnii arse de focul dinlăuntru nu mai conteneau. Toată noaptea s-a cutremurat Haia, izbită, frământată, mușcată cu cruzime de otravă. Și prin gura arsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
totuși mai întrebă o dată: —Bine, da’ de ce țipă așa?... Poate că trebuie doctor... Nu trebuie nimic! nu trebuie nimic!... țipă cu spaimă, cu ochii învăpăiați, Rifca. Lumea din uliță se împrăștiase încet-încet. Femeile vegheau tulburate la căpătâiul bolnavei. Urletele răgușite, urletele sălbatice care nu mai aveau nimic omenesc umpleau odaia, și zbaterile necontenite ale cărnii arse de focul dinlăuntru nu mai conteneau. Toată noaptea s-a cutremurat Haia, izbită, frământată, mușcată cu cruzime de otravă. Și prin gura arsă ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
omăt aspru. - Toate se petrecuseră într-o clipă, și vitele mugeau prin împrejurimi. - Căzut în brânci, Niță Lepădatu nu mai avu când să se ridice; acoperișul de paie căzu greu peste el. Se simți pierdut; numai o clipă mai auzi urletul cânelui; chemările-i înăbușite se stânseră în sunetele vijeliei. Dar Faliboga se întorcea la bordei pe Alba lui; și auzi prin noaptea viforoasă mugetele vitelor, cutremurul șopronului și urletul străpungător. Se abătu repede din drum și strigă cu glasu-i răgușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
greu peste el. Se simți pierdut; numai o clipă mai auzi urletul cânelui; chemările-i înăbușite se stânseră în sunetele vijeliei. Dar Faliboga se întorcea la bordei pe Alba lui; și auzi prin noaptea viforoasă mugetele vitelor, cutremurul șopronului și urletul străpungător. Se abătu repede din drum și strigă cu glasu-i răgușit: — Măi Lepădatu, măi! unde ești? ce este? Descălecă și se năpusti prin viscol. Pipăi cu mânile și cu picioarele - căci vârtejurile de omăt îl orbeau. Apoi se opri: auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
toporul, pe care-l ținea înălțat cu dreapta. Da’ haideți, măi oameni, odată! urmă el întorcându-se spre șuri. Atunci femeia, cuprinzând strâns furca cu trei coarne, i-o izbi și i-o împlântă adânc între coaste. Alexa slobozi un urlet dureros: —Văleu! și căzu în brânci, apoi se izbi cu fruntea și cu barba de pământ. Ca prinsă de friguri Cristina apucă scara ș-o rezemă iar în gura podului. Costandin pădurarul se lăsă alunecuș pe ea, apoi se mistui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dong! Ce fac acolo? Operație de amigdalită după metoda fetelor vesele? Mama țâșni de pe canapea și încercă să-i smulgă binoclul lui Helen. S-au luptat ca doi copii până când au dat peste mâna mea, cea cu unghiile lipsă, iar urletul meu de durere le-a reamintit bunele maniere. Capitolul 2tc " Capitolul 2" După ce m-a spălat, mama mi-a scos bandajele de pe față, cum făcea în fiecare zi, iar apoi m-a înfășurat într-o pătură. Am stat în mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mirosul și mai că mi s-a părut că îi aud respirația. Așa că, atunci când am deschis ochii și am văzut că nu eram în pat și că locul unde ar fi trebuit să fie Aidan era pustiu, am scos un urlet. Părea un sunet scos de o fiară. Ghemuindu-mă în mine, l-am strâns pe Dogly la piept și am început să mă leagăn, încercând să-mi alin durerea. Când asta s-a dovedit zadarnic, am dat drumul la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
energie! Pe la unu dimineața, contracțiile erau la interval de șapte minute. Intru să fac o baie, a zis Jacqui. S-ar putea să calmeze durerea. Am stat cu ea în baie și i-am pus niște muzică de relaxare. — Oprește urletele alea de balene, a zis Jacqui. Cântă-mi un cântec mai bine. Ce fel de cântec? —Despre cât de cretin e Joey. M-am gândit puțin. Atâta timp cât nu te deranjează că nu rimează. —Deloc. —Joey, Joey e o labă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe un drum deja plin de noroi. Brusc, la câțiva pași de noi, niște copii și niște bătrâni se prăbușiră, iar mulțimea, călcându-i în picioare, își pierdu cumpătul. Era în continuare la fel de întuneric. Țipetele de spaimă se amestecau cu urletele de durere. Am alunecat la rându-mi, iar mâna mea dădu drumul mâinii fratelui meu pentru a încerca să se agațe de poalele unei rochii ude, apoi de o alta, fără a putea cu adevărat să se prindă de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sunt ai tăi? Ea se rezemă de un zid, clătinându-se pe picioare, și îngăimă un „nu“, acoperit imediat de un „da“. La auzul acestor cuvinte, Juan țâșni spre mine și mă apucă de un braț. Cum aș putea uita urletul pe care l-a scos atunci maică-mea? S-a aruncat asupra soldatului, zgâriindu-l, lovindu-l, în timp ce eu mă zbăteam la rându-mi cât puteam de tare. Dar tânărul nu s-a lăsat înșelat. S-a scuturat ușor, dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]