6,013 matches
-
au fost cucerite Byzantion și Chrysopolis. Apoi, goții au pătruns prin Bosfor în Marea Marmara, unde au luptat cu flota romană. Ei au atacat Efesul, pe coasta Asiei Mici, Cyzicul, au ajuns în Hellespont, și apoi unindu-și forțele pe uscat și pe mare, asociați cu herulii, au asediat Thessalonic. La apropierea armatei lui Gallienus, ei au renunțat și s-au retras. După plecarea lui Galienus, luptele dintre goți și romani au reînceput cu rezultate indecise, cu victorii și înfrângeri. Flota
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
puternic lovit, fiind pustiit și ars. Întreaga Grecie este invadată de goți, prădată și pustiită. Orașele Argos și Sparta au fost distruse, iar insulele Creta, Rhodos și Cipru sunt prădate. În absența împăratului și a trupelor romane, o armată de uscat alcătuită din goți și heruli a pornit spre sud și a prădat Macedonia, Thessalia și Beoția, a înaintat până la Dyrrhachium, pe coasta Adriaticii, pe care l-au cucerit. Armata romană condusă de împăratul Claudius II angajează o bătălie hotărâtoare cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lupte victorioase cu goții în regiunea Dunării de Jos, în urma cărora își ia titlul de "Gothicus Maximus". O nouă expediție a "sciților" (goți și heruli) are loc în 276, din zona Mării de Azov, ei pornesc pe mare și pe uscat de-a lungul coastei estice a Mării Negre și, traversând Pontul, ei ajung până în Cappadocia, Galatia și Cilicia. Împărații Tacitus, Florianus și Probus au continuat luptele cu goții, ultimul se afla, în 278, în zona Dunării de Jos, luptând cu ei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fostului limes transalutanus, condiție impusă de romani, în 338, de a nu pătrunde pe teritoriul fostei provincii, așa se explică poate și pătrunderea mai târzie și limitată în Transilvania. În perioada tetrarhiei (285-305), goții au reluat atacurile împotriva Imperiului pe uscat, dar sunt înfrânți sistematic. În aceeași vreme, carpii își intensifică din nou atacurile (acțiunile) împotriva romanilor, uneori împreună cu goții și sarmații, dar și ei sunt înfrânți și colonizați în parte pe teritoriul roman. Secolul IV aduce chiar din primii ani
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
organizat jafuri de-a lungul zidurilor lungi ale Constantinopolului. Ultima acțiune militară a avarilor împotriva Imperiului a avut loc în vara anului 626, când împreună cu perșii și sprijiniți de slavi și gepizi, avarii au asediat Constantinopolul pe mare și pe uscat. Dar eșecul înregistrat atunci sub zidurile orașului a marcat începutul declinului puterii avare, datorită și revoltei slavilor și altor popoare supuse, ascensiunii francilor în Apus și apariției proto-bulgarilor în sudul Dunării, în secolul al VII-lea. Avarii au reușit să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sud a găsit acolo amintiri romanice. Ei locuiau acolo în corturi, în acel Bugeac, de unde "ies și spurcă regiunile vecine Dunării", cum se exprimă cronicarii bizantini. S-au ivit neînțelegeri cu bizantinii-flota imperială i-a atacat deasupra Deltei și de pe uscat, prin Sciția Mică. Însă bulgarii, deși asediați de bizantini, au reușit să treacă Dunărea pe la Noviodunum (Isaccea) și au înaintat prădând până în sudul Dobrogei, în apropiere de vechiul Odessos (Varna), unde se afla o așezare de slavi. Este vorba despre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
frontiera de nord-vest, unde după distrugerea ultimelor rămășițe ale avarilor, în 803, și-a întins stăpânirea până la Dunărea mijlocie, la hotarele francilor. Dar întărirea bulgarilor provoca neliniște la Bizanț deoarece ei stăpâneau acum o parte din vechea cale comercială de uscat, care lega apusul de răsăritul Europei, prin Belgrad, Niș, Sofia, Constantinopol. Astfel, în 807, împăratul Nicephor a organizat o expediție împotriva statului bulgar și, în 809, armata lui Krum a asediat și dărâmat Serdica (Sofia), care apoi va fi ocupată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de tot felul, inclusiv români. Noua alianță bulgaro-rusă a provocat neliniște la Bizanț, iar noul împărat Ioan Tzimiskes (969-976) a adus trupe numeroase, de elită, din provinciile asiatice și a înființat o nouă forță de șoc, "nemuritorii". Importante forțe de uscat și navale operau la sud de Haemus și în zona Dunării, unde se afla flota de război sub comanda marelui drongar Leon. După victoria de la Arcadiopolis și după ce Tzimiskes și-a consolidat puterea la Constantinopol, trupele bizantine au trecut Munții
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au cerut ocrotire. După mai bine de trei secole de absență din zonă, Imperiul revenea la Dunăre, așteptat și primit de romanicii de-aici (românii). După această victorie, a urmat un asediu lung de trei luni, pe apă și pe uscat, al marii cetăți de la Dorostolon, în care se retrăseseră forțele ruse. Aici s-au dat șase bătălii navale și terestre, iar rușii au angajat lupte sângeroase cu bizantinii. În cele din urmă, la sfârșitul lui iulie 971, Sviatoslav, încercuit, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a reușit să navigheze pe Dunăre până la Marea Neagră, iar un secol mai târziu, mărfuri din sudul Germaniei au fost vândute în Bulgaria și Țara Românească. Dar, trebuie precizat, drumurile de negoț ale Transilvaniei spre sud și est se făceau pe uscat. Drumurile comerciale n-au dus la întemeierea orașelor și nici la închegarea statelor, însă au contribuit la împlantarea de-a lungul lor a unor centre de schimb, care au devenit ulterior orașe. Cel mai vechi drum de negoț (vad comercial
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bizantină, or, Varna a fost pierdută de bizantini în 1201, împreună cu Dârstor. În aceste condiții, Asăneștii au urmărit extinderea statului lor spre regiunile apusene ale Peninsulei Balcanice, în Macedonia. Prin recucerirea acestor regiuni, răsculații urmăreau să rupă orice legătură pe uscat între bizantini și aliații lor, ungurii. Bizantinii au încercat să ocupe regiunile balcano-dunărene, pentru consolidarea frontierei lor nordice, dar armata imperială era tot mai slăbită, prost aprovizionată, iar soldele nu mai erau plătite regulat. Noul comandant al armatei bizantine, Constantin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ale acesteia asupra economiei țărilor române au fost îndelungate. Circulația monetară se intensifică, dar circulația internă a suferit-cât privește schimbul extern de mărfuri, acesta se făcea cu centrul Europei, sudul Dunării și cu popoarele din Răsărit-mongolii. Căile de comunicație pe uscat și pe apă s-au dezvoltat la rândul lor. Structurile sociale în perioada menționată au o caracteristică precisă: consolidarea relațiilor feudale. A continuat procesul de destrămare a unității obștilor sătești tradiționale, prin încălcarea lor de marii stăpâni de pământ, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unde se află azi Vâlcovul, cuvânt ce înseamnă, în limba slavonă, același lucru, "lup". Însă portul frecventat de genovezi se afla mai sus pe Dunăre, Chilia Nouă, la nord de fluviu, iar nu Chilia Veche, de unde nu pornesc căi pe uscat. Chilia-Lycostomo este amintită ca centru de afaceri genovez la un secol după înființarea primelor colonii-într-o plângere din 1360, este amintit Lycostomo ca unul din porturile în care genovezii nu îngăduiau negustorilor venețieni să pătrundă. În 1381, Lycostomo se afla în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În partea de sus a Dunării, negustorii italieni n-au întemeiat alte colonii (porturi), ele nu apar în actele Genovei și Veneției. Pe de altă parte, de la centrele comerțului genovez de la Marea Neagră, Caffa, Cetatea Albă, Chilia, se deschid căi pe uscat pentru negustori, dintre care cel mai important era drumul tătăresc, de la gura Nistrului până la Liov, înlocuit la sfârșitul secolului al XIV-lea, de "drumul moldovenesc", Cetatea Albă-Suceava-Liov. Prima mențiune a drumului comercial respectiv datează din 1382, după întemeierea statului. Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
demersul său, va primi suma de două milioane de coroane din partea celui mai creștin rege, în cursul următoarelor șase luni. Dată declarației publice rămâne la alegerea să. Cei doi regi vor declara război Provinciilor Unite. Regele Franței îi va ataca pe uscat și va primi ajutorul a 6000 de soldați englezi. Regele Angliei va trimite 50 de nave de război, iar regele Franței 30; cele două flote se vor afla sub comanda ducelui de York. Maiestatea să Britanică va fi mulțumit să
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
a toanelor Cerului, fiind e numită în limba chineză tien-qi, ce înseamnă „Temperamentul Cerului” sau, pur și simplu, „Energia celestă”, în funcție de nuanța dorită. „Pământul” se referă la lumea materială a solului și a apei, a munților și a râurilor, a uscatului și a oceanelor, a plantelor și a animalelor, care constituie contextul concret al vieții umane materiale. Este sursa forțelor naturale și a elementelor și energiilor fundamentale care alcătuiesc și reglează corpurile noastre fizice și „fac ca lumea noastră să se
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
ale spiritului de funcțiile fizice ale corpului. În același timp, qi gong creează conștiința acută a interacțiunii dintre lumea internă a sângelui și respirației, a oaselor și mușchilor, a gândurilor și sentimentelor din interiorul sistemului uman și lumea externă de uscat și ape, cer și pământ, planete și stele care-l înconjură. Și în acest caz, qi are rolul de intermediar funcțional între cele două lumi, unind energiile microcosmului uman cu forțele macrocosmului universal. Qi gong oferă, astfel, pentru fiecare individ
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
ca țintă regiuni mult mai îndepărtate, din adâncul țării, unde asaltul lor trebuia să semene cu un cutremur de pământ. Numai pe la trei și jumătate dimineața au început nemții să bombardeze linia de frontieră, netezind calea pentru armata lor de uscat. Iar adolescenta aceea somnoroasă, mama mea, fascinată de straniile constelații mult prea ordonate, se afla, de fapt, într-o paranteză fulgurantă între război și pace. Era deja aproape imposibil să părăsești casa. Pământul se legăna, țiglele, șir după șir, alunecau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și a început să sară dintr-o barcă în alta. Mai erau un debarcader părăsit, câteva pasarele pe pontoane, care ne fugeau suplu de sub picioare. De altfel, urmându-l pe Pașka, nu mi-am dat seama în ce moment lăsasem uscatul pomenindu-ne pe insula plutitoare de ambarcațiuni părăsite. M-am agățat de o balustradă ruptă, am sărit pe un fel de luntre, am încălecat peste marginea ei, am lunecat pe lemnul umed al unei plute... În cele din urmă ne-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
întîi pe locuitorii din Pireu, drept care aceștia susțineau că peloponezienii aruncaseră otravă în fântânele de apă de ploaie, căci fântâne cu izvor nu erau încă pe atunci acolo. Pe urmă pătrunse însă și în orașul care e mai încolo, pe uscat, și acum oamenii mureau mai des. Judece acum fiecine, doftor sau ne-doftor de ar fi, după părerea sa, care să fi fost pricina boalei acesteia și cari ar fi cauzele îndestul de influente pentru a produce o schimbare atât
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
prădalnice. În anul 1200 românii, uniți cu cumanii, irupseră în Thracia, pustiiră cea mai frumoasă parte a țării și se-ntoarseră acasă cu mult plean, fără să fi fost atinși măcar. În această incursiuue amenințaseră până și capitala împărătească despre uscat, dar căutară să se lase de alte atacuri în urma ajutoarelor pe cari rușii din Halici și Kiev le deteră romeilor, înrudiți prin lege, atât de buna lor voie, precum și după îndemnul păstorilor lor bisericești. Rușii, zeloși în pravoslavie, o luase
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cumanii sau puțin după aceasta se-ntrecură în opera devastării și latinii, cari aveau mânie atât asupra romeilor, pentru că s-au fost răsculat, cât și contra cumanilor, pentru că suferiseră o înfrîngere din partea lor. Și pustiirea nu se mărginea numai pe uscat, ci latinii coperiră și marea c-o nenumărată mulțime de bărci și corăbioare, cari nelinișteau și întrerupeau negoțul pe mare și pe lângă țărmuri al grecilor. Puind temei pe vorba adrianopolitanilor, Ioannițiu ceru intrare în orașul lor, pe care-l smulsese
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
distrugere a dușmanilor uniți, precum tot ele nu ispitiseră nici pofta de cucerire a latinilor. Acești oameni ai Apusului, cutremurîndu-se de atâtea neizbânzi, se concentrară acuma la Constantinopol ca la cel din urmă adăpost de refugiu, reparară zidurile cetății despre uscat, se așteptară la o lungă împresurare, îngrijiră s-adune provizii îndeajuns și îngăduiră romeilor locuitori în oraș să se retragă în libertate de cu vremea. Căci începuseră a roi numeroase cete de călăreți romîno-cumani împrejurul mândrei rezidențe a împăraților, se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și regele românilor și al bulgarilor, Ioan Asan. Cu o putere de o sută de mii de oameni și o flotă de trei sute de catarge, amândoi aliații porniră asupra Constantinopolei, luară Kallipolis, trecând pe sub sabie pre locuitori, împresurară capitala despre uscat și despre mare, și o îndesuiră cu atât mai rău cu cât întreaga ostășime de luptă a latinilor se mărginea la abia o sută șasezeci de cavaleri proprii și la o neconsiderabilă grămăgioară de scutieri și arcași. Capitala era deja
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în partea asiatică a împărăției și, după ce i se acordă aceasta, el oferi împăratului domnia peste orașul Mesembria, care avea a se incorpora cu împărăția romeică, ca un fel de preț de răscumpărare. Primindu-i-se oferta, el purcese pe uscat peste Em la împăratul Teodor, care pe atunci petrecea la Niceea, găsi acolo o primire ospitalieră și i se acordă avizarea unui loc de salășuire și mai multe moșii roditoare, pentru traiul lui, lângă râul Skamander în apropiere de Troia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]