2,329 matches
-
intersectează și compun geometria statului politic modern, a arhitectonicii puterii, a relațiilor sociale și economice din cadrul unei societăți și pe parcursul fluctuabil al unor generații. Cele trei ideologii compun umanismul modern cu toate avatarurile lui! Dacă ar fi să comparăm bineînțeles, utopic acest umanism modern cu cel antic, vom fi surpriși să constatăm cât de puțină libertate are individul modern, devenit element și funcție pentru o mașină statală totalitară și impersonală. Fenomenul îndoctrinării nu se poate forma decât printr-o inoculare, fără
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
-lea. Utopia unui stat comunist, a acelui stat care ar împărți cetățenilor săi, care, de altfel, îl fac posibil, toată averea de care dispune în mod egal fiecărei familii, este născută din realitatea istorică a anilor 1780-1850. Nu este deloc utopic, nu este deloc ceva sortit eșecului să împarți fiecărei familii averea unui stat. Ceea ce este utopic, negativ re-prezintă mai degrabă proasta întrebuințare a acestei idei, dată pe mâna unor intelocrați, corupți de către o putere politică, întotdeauna interesată să corupă și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
îl fac posibil, toată averea de care dispune în mod egal fiecărei familii, este născută din realitatea istorică a anilor 1780-1850. Nu este deloc utopic, nu este deloc ceva sortit eșecului să împarți fiecărei familii averea unui stat. Ceea ce este utopic, negativ re-prezintă mai degrabă proasta întrebuințare a acestei idei, dată pe mâna unor intelocrați, corupți de către o putere politică, întotdeauna interesată să corupă și, implicit, să-și subordoneze umanul. În această "elită" (politicieni și intelocrați) vedem și Auschwitz-ul, și Gulagul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a acestor fapte infame în limbaj, în discursul cotidian. Negativizarea istoriei e produsă de interpretări, de instrumentalizări ideologic-lingvistice. Istoria, pentru că se ocupă de un acțional al omului, are în ea relații de putere, astfel că nu este deloc întâmplătoare încercarea utopică și niciodată pe deplin reușită a regimurilor politice de a-și subordona istoria scrisă prin control instituțional, prin decizii arbitrare, abuzive și prin monopolizarea mijloacelor de exprimare în masă. Utopia oricărui regim politic ar fi controlul absolut al istoriei. Romanul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
care le-ar putea suporta o acțiune umană, pe care oamenii, prin activitatea lor, le impun la un moment dat al istoriei. A acționa fără a lua în calcul o serie de condiții reale și istorice este și un imbold utopic al intelectualului modern. Discursul istoriografic ar fi bine să înțeleagă tot ceea ce comportă substanță istorică pentru că înțelegerea în sine, ideea de înțelegere, nu se poate realiza unilateral pe baza unor metode și modele de cercetare, furnizate de științe. În acest
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
dinamica internă este cea care o subminează 2. Burghezul care activează în economie este în opoziție cu burghezul cetățean. Nu era greu, în aceste condiții, să apară o critică la adresa societății moderne. Primii socialiști sînt dominați în parte de ideile utopice, în parte de ideile Revoluției franceze. Saint-Simon a fost adeptul unei istorii care prezintă lungi perioade organice, în care tehnologia și ordinea socială coexistă în mod armonios și perioade de criză caracterizate prin dezechilibru între cele două. În aceste perioade
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Geneva" pare a fi în măsură să organizeze în mod pașnic Europa, la ora cînd anumite tratative întrețin speranța că o soluție ar putea fi găsită în problema reparațiilor, în timp ce, pe Bătrînul Continent, tensiunile sînt diminuate, propunerile ISM, oricît de utopice și de generoase ar fi, nu par prea îndepărtate de forțele politice cărora li se adresează. Contrar Uniunii Sovietice și Kominternului, obsedate începînd din vara lui 1928 de "amenințarea" unei invazii străine din patria socialismului, care nu are nici un fundament
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de năucitoare buletine meteo, ci mai ales de știri și mesaje privind chestiuni capitale, în ciuda unor erori de redactare sau rânduri sărite (aluzie la editarea fracturată de versuri, stenograme și onomatopee din ultimele culegeri). Depresivul ce-și exibă marca ratării, utopicul, abulicul era de fapt un anarhist dornic să schimbe viața lumii precum Rimbaud: străin de toate, a fost poetul cel mai interesat de social, deși "atât de robit percepției unor esențe pur ontice, pur existențiale și pur metafizice". Ignorând premeditat
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
să facă parte din aparatul de stat și de partid (ca Mihai Ralea, Mihail Sadoveanu sau Virgil Teodorescu), și fără să trâmbițeze farmecul realismului socialist ca G. Călinescu, să se amăgească, adică "să pună de acord umanismul său structural (și utopic)" cu megafonata, mimetica grijă față de om a ideologiei dominante. Victimă a mistificării politrucilor, dar și a propriei slăbiciuni, Tudor Vianu reprezenta pentru generația lui Gelu Ionescu, în ciuda îndureratei sale măști aulice, normalitatea, autoritatea intelectuală, valoarea trecutului ca ultimă speranță în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
S-ar spune că "visul citadin" al romanului românesc din prima jumătate a secolului al XX-lea nu poate fi despărțit de o înclinație similară a protagoniștilor lumii de invenție. Aspirînd la "Cetatea vie", personajele aștern asupra orașului o aură utopică, îndeajuns de puternică pentru a arăta preponderent, în reversul ei, natura ruinantă, dezastrul moral. Atrase spre ritmurile și latențele lui, ele compun o suită a pionieratului citadin, reflectînd în variate postùri întîlnirea, pe diferite trepte ale aclimatizării, cu locul visat
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Fred, străină, pragmatică, inutil dramatică. Nimeni nu-și poate explica cum o femeie atât de "ștearsă" a devenit femeia divină pentru G.D. Ladima. Jocul ielelor Jocul ielelor este o dramă de conștiință care are ca punct de plecare unele concepții utopice nerealiste. Este o dramă de conștiință, referitoare la conceptele de justiție și iubire privite în mod absolut; o dramă ilustrată de antinomiile dintre condițiile realității concrete și principiile absolute. Mai întâi o contradicție între conceptul de justiție absolută și cel
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
re pentru că idealizea ză viața în comun și calitățile soției sau ale so țu lui pentru a justifica alegerea acesteia sau acestu ia ca cli ro nom. Mo de lul de viață comună propus de Bi se rică este unul utopic, plecând de la exemplul oferit de Hris tos sau de cupluri bi bli ce ce le bre și fi reș te că nu are de-a face cu realitatea. După consumarea căsătoriei și re cunoaște rea cinstei aduse, femeia intră într-
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
gândirii", el avea în minte desigur și exigența armonizării tradițiilor locale cu imperativele lumii din afară. Trăim un moment când acest raport se află în plină reevaluare și noi echilibre se caută din mers într-o lume bulversată de experiențe utopice și de voluntarisme absurde. Mai mult ca oricând, nevoia de ordine în gândire, de estimare corectă a realității, de organizare cumpănită a energiilor a devenit o urgență și ea nu poate primi răspunsuri acceptabile decât prin dialog și exercițiu democratic
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
revoluția industrială. Câteva decenii mai târziu, D. Halévy constată o cadență tot mai rapidă a timpului, stimulată în orice registru al realității umane. Războaie la scară mondială, prăbușiri de imperii, mutații spectaculoase în sfera economiei, dictaturi și sisteme concentraționare, experimente utopice de neimaginat până în veacul nostru punctează dramatic traseul unei istorii cu puls tot mai nervos și mai febril. Evoluții extraordinare s-au putut constata pretutindeni, mai ales în ultimele decenii, vestind parcă un sfârșit de epocă, inexorabil. "Orice adevăr are
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de tot felul, cooperative, bănci populare etc., menite a-i strânge laolaltă pe săteni, fie aceștia țărani, pedagogi, preoți, pentru a le proteja interesele și a stimula accelerarea dezvoltării sociale. Înapoi la Haret nu e deci o invitație retrogradă sau utopică, ci una capabilă a sprijini efortul de limpezire a clipei de față. Cronica, XXV, 38 (21 septembrie 1990), p. 1, 2 STÂLPII SOCIETĂȚII Dacă reluăm aici un titlu binecunoscut, fără a se ignora conotația ironică, este pentru că el ne apare
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
materiale. Mai există, desigur, o șansă: minunea! Dar cine a crezut că abolirea unei dictaturi anacronice și sufocante determină prin ea însăși, peste noapte, minunea "schimbării la față" s-a înșelat. Deziluzia avea să fie la fel de mare ca și propensiunea utopică. De unde lunga serie de lamentații pe care presa ni le servește de la începutul acestui an cu o stăruință demnă de un program pozitiv. Cum de s-a ajuns la impasul prin care trecem nu e greu de explicat. Mai greu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
acum și ceea ce se întâmpla în societatea noastră cu două secole în urmă. Disperarea se înstăpânise și atunci peste suflete, orizontul părea definitiv închis, inerția aproape deplină. Era nevoie de multă forță sufletească, dacă nu și de o mare propensiune utopică, pentru a închipui o ieșire din letargie. Cum să se înfrângă exasperantul imobilism? Lancea lui Horea a fost una dintre soluții: protestul radical și fără întoarcere contra opresiunii. Luminarea sistematică a poporului prin școală și biserică definea o altă linie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
franceză, lumea a trăit sub obsesia ideologicului. Se risipesc acum, sub ochii noștri, reverberațiile unei obsesii. Mulți cred a sesiza fapt imposibil chiar moartea oricărei ideologii. O atmosferă de crepuscul, impregnată cu amintiri dureroase, de melancolie, însă și de propensiuni utopice, plutește azi peste lume. Istoricii o alimentează cu mijloacele lor, tot mai conștienți că în efortul actual spre o mai deplină claritate a discursului despre om ei aduc nu doar necesare limpeziri, ci și penumbra noilor, inerentelor mituri. Societatea e
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
înălța noul edificiu statal, garant indispensabil al dezvoltării în direcția dorită. Nimeni n-a definit mai bine această direcție decât M. Kogălniceanu, atunci când reclama, la 1857, să se refuze atât "zidul chinezesc" al conservatorismului cât și republica socială a spiritelor utopice, pentru a se construi o societate pluralistă, întemeiată pe libertatea de conștiință, egalitatea înaintea legii, respectul individului și al proprietății etc. S-a ajuns astfel la adoptarea principiului unirii, ca exigență supremă și imediată, alături de cel al autonomiei depline, al
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
nu ezită să compare momentul postpașoptist din secolul XIX cu momentul '68 din secolul nostru, când intelectualii francezi s-au văzut ispitiți concomitent spre extremele cardinale reprezentate de America și Rusia. Se ia în calcul și o a treia soluție, utopică, bascularea spre noua lume în emergență, a cărei notă distinctivă ar fi o modernitate aparent străină de ideologiile trecutului. În fond, ca și acum un secol și jumătate, această lume franceză își căuta identitatea și manifesta aceeași tendință de balans
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
copilărie, tipizarea mea fundamentală, în ipostaza feminină. Otilia este oglindă mea de argint." (G. Călinescu) " Destinul ei este de a rămâne în ambiguitate, în eternul feminin și în clipa, între da și nu, între solar și mister, între real și utopic."(Constantin Ciopraga) FELIX SIMA " Felix caută să se explice pe sine și trăiește chinul nehotărârii în alegere." (Nicolae Manolescu) "Felix e pus să aleagă între măștile iubirii și geloziei, ale rapacității sau generozității." (Nicolae Manolescu) ABORDARE INTERDISCIPLINARA DOSARUL CINEMATOGRAFIC FIȘA
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
pas spre acest ideal îl constituie distrugerea centrelor urbane coloniale din multe orașe sud-americane și remodelarea lor după modelul parizian. În Parisul secolului al XIX-lea, pasajele subterane au fost primele forme de lux industrial, primele scheme ale unui urbanism utopic, cărora mai tarziu Cortázar le reda grandoarea inițială, utopii ale unei epoci care își visa viitorul. Suprarealismul, prima filosofie a șocului metropolei, a descifrat caracterul arhaic al modernității, care se identifică cu orașul și cu schimbarea că regula permanentă, stabilind
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și nici nu se resemnează, desi descrie o lume a disperării, pe care, însă, nu o finalizează brusc precum Dostoievski și nici nu o decodează într-o resemnare violență, precum o face Malraux cu eroii săi. Se adresează unor spectatori utopici ai suferinței melancolice și solitudinii sale. Nicole Parfait îl numește "un disperat metafizic", care "nu este vinovat de crimă lui inaptitudinea pentru viață în raport cu legile eterne -, pentru că nu există astfel de legi. În schimb, este totalmente responsabil, pentru că rațiunea nu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
propriii noștri fii, să ne deschidă spre o viață care să-i includă și pe ei!"90 Revendicând visul și pasiunea, după ce a fost martorul unui secol convulsionat și crud, Sábato crede că "dacă s-ar fi dat crezare acelor utopici ai anarhismului, lumea ar fi astăzi altceva: încă am mai avea ființe umane, si nu roboți. Este greu, foarte greu să ne întoarcem în trecut, însă nu e imposibil, dacă se revoltă tinerii și nebunii ca mine"91. În ciuda viziunii
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Sábato ia literatura în serios; că și Schelling, vede în arta calea cea mai bună de acces la înțelegerea absolutului, care este lumea. Pentru el scrisul nu este o joacă, nu are nimic superficial, consideră literatura un "obiect grav, salvator, utopic, transcendent"109. Această obsesie este un afront la adresa iresponsabilității, a frivolității. Abordând literatura în acest fel, Sábato deranjează, pentru că suferă și lasă să se vadă acest lucru, Sábato "se lasă în voia pasiunii, iar pesimismul sau este însuși cântecul idealistului
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]