2,196 matches
-
pensia proprie a văduvei, nu poate depăși plafoanele lunare, în raport cu numarul beneficiarilor de sprijin, arătate în tabelul următor: ... Membru corespondent 4.000 5.000 6.000 (3) Academia Română poate actualiza aceste plafoane, cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale. ... (4) Văduvele beneficiază de prevederile alin. (2), daca durată căsătoriei a fost de cel putin 15 ani. ... Articolul 2 Urmașii membrilor Academiei Române cărora li se acorda sprijin material, în condițiile prevăzute de prezență hotărîre, beneficiază de toate drepturile la asistență medicală gratuită
HOTĂRÎRE nr. 1105 din 16 octombrie 1990 privind stabilirea condiţiilor de acordare a sprijinului material pentru urmaşii membrilor Academiei Române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107322_a_108651]
-
cer, cîte ceva de casă, cîte ceva Mureș, ceva stenic în paloarea monocromia fenomenului silvic, Deda-Bistra Wittgenstein 7, să se tacă! munți împăduriți, păduri muntoase, reîmpăduriri Deda, spre Reghin, omul are 60 de ani, patru copii, unul i-a murit, văduv, o singură nepoată, am fost orfan, înfiat de țărani din Movilița, județul Vrancea, am plîns pînă m-au dat la școală! la pensie de la mina de cupru de la Bălan, în toamna asta trebuie să-l dea afară de acolo pe băiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de dimensiuni istorice, pe care o conferea domniei sale evenimentul de la Crăciunul anului 800? Visase el, într-adevăr, ramificarea cea mai completă a lumii romane, punînd alături, în persoana sa, cele două coroane a Orientului și a Occidentului? E posibil ca, văduv a patra oară, Carol să fi nutrit speranța de a se căsători cu Împărăteasa Irina, trimițind, pentru aceasta, soli la Constantinopol. Dacă așa au stat lucrurile, proiectul n-a avut timp să se realizeze, Nikc-phoros detronînd-o pe Împărăteasă și uzurpînd
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
în ruptul capului. La început maică-sa a rugat-o frumos, apoi a luat-o de cozile ei imense și a zgîlțîit-o bine. Omoară-mă, mămuță, mă arunc în fîntînă... Lacrimile au pus stăpînire pe casa bietei Anghelina, femeie singură, văduvă de război, înecată în sărăcie. Ileana a crescut ca o floare de mac printre buruieni și avea un corp strașnic de bine plămădit, că noi, băietanii, ne înghesuiam să-i facem curte. Cînd plînsetele în casa Anghelinei erau în toi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
schituri și mănăstiri din nordul Moldovei, adunarea de fonduri și punându-și în slujba acestui ideal veniturile și timpul. Terenul pe care a început ridicarea bisericii a fost donat de Pintilii Ion, invalid de război și sora lui Vâjian Profira, văduvă de război și rănită în aceleași împrejurări în care a murit și tata. Greutatea mai mare a fost în găsirea unei persoane care să îndeplinească funcția de preot, ce ar fi trebuit în mod normal să fie numit de autoritățile
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
al Zentei și al Albaniei a rămas Gheorghe, fiul lui Strașimir, numit și Strascino Balsichio. Pentru a se apăra de turci s-a înrudit cu regele Lazăr al sârbilor, luând în căsătorie pe fiica acestuia, Despina, rămasă de puțină vreme văduvă după Sas, voievodul Moldovei (!). Aceasta i-a dăruit trei fii: Goiko, Ioan (Ivaniș) și Balsa. În anul 1386, fiind atacat de o numeroasă armată otomană, Gheorghe a pierdut treptat Dolcigno, Castoria, parte din Epir și Croja, rămânând doar cu Scutarii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
murit. Soțul nemîngîiat a umblat încolo și-ncoace căutînd un sculptor care să știe să reproducă trăsăturile defunctei. Nici unul nu era în stare. În același sat locuia însă și un sculptor foarte vestit. L-a întîlnit într o zi pe văduv și i-a zis : „Mergi din sat în sat și nu găsești pe nimeni care să facă o reprezentare a soției tale, nu-i așa ? Am văzut-o deseori pe cînd vă plimbați împreună. Nu i-am studiat niciodată chipul
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
vreodată vorbind, dar soțul ei știa din visele lui atît că ea i se adresa, cît și ce îi spunea. Indienii tsimshian (cărora indienii tlingit, admiratori ai talentelor lor artistice, le făceau adesea comenzi) istorisesc altfel povestea statuii din lemn. Văduvul sculptează cu mîna lui o statuie a răpo satei. Se poartă cu ea ca și cum ar fi vie, se preface că discută cu dînsa, inventînd întrebările și răspunsurile. Într-o zi, două surori se strecoară în cabană și se ascund ; ele
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
să pufnească în rîs, iar bărbatul le descoperă și le poftește la cină. Sora cea mică mănîncă cu măsură, cea mare se îndoapă ; mai tîrziu, în timpul somnului, o apucă durerea de burtă și face pe ea. Sora cea mică și văduvul iau hotărîrea să se căsătorească, făcînd în schimb niște angajamente reciproce : el va arde statuia și va trece sub tăcere rușinea surorii celei mari, iar ea nu va spune nimănui „ce făcea el cu statuia de lemn”. Paralelismul dintre abuzul
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
drept scop să ateste legătura dintre ordinea socială și ordinea supranaturală, nu ar fi fost admisibil ca un particular să pretindă să se joace cu ea în folosul său personal. Pentru opinia publică, repre zentată de cele două surori, purtarea văduvului putea să pară scandaloasă sau, în cel mai bun caz, ridicolă. Mitul tlingit propune o concepție diferită asupra operei de artă. Compor tamentul văduvului nu șochează opinia publică : lumea se înghesuie la el acasă ca să admire capodopera. Însă statuia este
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
cu ea în folosul său personal. Pentru opinia publică, repre zentată de cele două surori, purtarea văduvului putea să pară scandaloasă sau, în cel mai bun caz, ridicolă. Mitul tlingit propune o concepție diferită asupra operei de artă. Compor tamentul văduvului nu șochează opinia publică : lumea se înghesuie la el acasă ca să admire capodopera. Însă statuia este în acest caz opera unui mare artist și (în ciuda acestui fapt sau datorită lui) rămîne la jumătatea drumului dintre viață și artă. Vegetalul nu
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
greu afectate nu se număra decît o femeie la doi sau trei, uneori chiar patru bărbați. Apărută, se pare, la începutul secolului XX, maladia kuru a avut așadar și consecințe sociologice : scăderea poligamiei, proporție crescută de bărbați celibatari și de văduvi capi de familie, o mai mare libertate a femeilor în alegerea unui partener de viață. Dar, dacă maladia kuru este de origine infecțioasă, mai era nevoie să se găsească și vectorul sau vectorii virusului, precum și motivul distribuției lui anormale pe
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
de frica partizanilor și am pornit și noi în bejenie,cum i-am văzut pe altii înainte, convoaiele erau formate din căruțe trase de vaci, caii fiind luați de armata rusă, iar în ele sub un “poclid din țoluri” numai văduve, bătrâni și mulți copii, căci bărbații adevărați erau încă pe front. Aceste cohorte ale disperării au ajuns până în zona Botoșani sau Dorohoi, iar cei care au putu munci au devenit hargati pentru a putea supraviețui, căci toată averea a rămas
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
două, dar unde or evada? Căci lumea voastră e croită prea dur pentru ele. - Nu știu unde, dar o fac totuși cu succes. Dovadă că „pisicile“ bipede supraviețuiesc „motanilor“ bipezi. Și te parafrazez: s’au văzut plângând - eventual - mai multe văduve decât văduvi. Și, iartă-mă Moti, suntem mai dihai: noi satisfacem nevoia de antinomie, condiția vieții, Între noi, nu Între noi și restul lumii ca voi, patrupezilor. Măcar o dată să mă sui și eu pe soclu. - Miau Las’ că mai vine o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
atragerea atenției - starea civilă trebuie subliniată și prin apelativul pe care femeia Îl acceptă, fiind scuzabilă exagerarea babei-cloanța de mai Înainte, „iertată“ cum zice poporul, adică exclusă de la reproducere, de hăt-hăt. Și mai e ceva: N’am prea auzit de văduvi. E drept, tagma lui Cristi „dă colțul“ mai repede decât tagma „pisicii“ lui dar, atâția, puțini, cât sunt, Își țin gura. Pe când văduvele Îmi fac o concurență cumplită cu negrul lor, și pe stradă nu doar prin „plantațiile“ acelea de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
într-o manieră tradiționalistă, simplistă. Obișnuiam să-i spun adesea „Tibetul înțelepciunii noastre” și mai mereu avea câte o soluție la problemele noastre. Spre deosebire de Maia Alexandrina, bunica din partea mamei, ale cărei principii de viață erau dominant conservatoare, bunica din partea tatălui, văduvă de ceferist, era suficient de liberală, în formularea și respectarea perceptelor de viață, avea o anume eleganță în ținută, în gestică, nu purta capul acoperit, și părul lung pieptănat insistent în fiecare dimineață, era prins într-un coc circular, montat
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
împlinit. Singura care a reușit să adune în spatele atâtor momente de așteptare emoțiile, bucuriile, neajunsurile și speranțele, a fost mama, deoarece tata a plecat mult prea devreme „în lumea fără de dor”, la nici patruzeci și cinci de ani, mama rămânând văduvă la patruzeci și trei de ani, cu doi copii mari, eu studentă și fratele meu la liceul de marină. Prin natura structurii mele sufletești, a ceea ce Doamne-Doamne mi-a picurat în alveolele țesutului meu genetic, dar și comportamental, eu sunt
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
a numărat ca un foarte silitor elev, Matei Purcariu al Țâmforii din Oprea Cârțișoara, născut în 1836, având ca părinți pe Ioan și Floarea, căsătorit la rândul său, conform poziției numărul 5 din 26 aprilie 1887 al registrului parohial, cu văduva Manea Salomia în vârstă de 48 de ani din Streza Cârțișoara. Din documentele de care dispunem, rezultă că el mai fusese căsătorit cu Rafira, cu care a avut un fiu, pe Ion, care îl va moșteni întrucâtva, pentru că și acesta
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Institutului Anglo-Francez. Cu banii agonisiți a revenit în sat și a cumpărat pământ de la groful care-și lichida moșia, după desființarea iobăgiei. La numai 16 ani, mama se mărită cu David Grovu (deai lui Onu lui Nicâ), dar rămăne curând văduvă de război, cu un copil, frate-meu, viitorul preot Gheorghe Grovu, pentru că soțul ei David moare urmare rănilor porimite în primul război mondial. Se recăsătorește cu Ioan Grovu, cu care ne are pe noi, pe mine și pe fratele meu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
să ne refugiem la Dumbrăveni unde părinții sau angajat în aceleași condiții la Liceul Timotei Cipariu. Curând tata va fi concentrat, de unde se întoarce foate bolnav, lăsându-ne pe noi trei frații orfanii, iar pe mama, pentru a doua oară văduvă. Gheorghe, fratele mai mare a urmat Academia Teologică din Sibiu, la absolvire a fost repartizat la Sfântul Gheorghe, de unde la cedarea Ardealului a fost expulzat, angajat la Brașov, unde a păstorit până la sfârșitul zilelor sale. Eu am urmat liceul până în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
croitorul Ion Cristea, iar din Oprea Cârțișoara era Ion Groapă, acum profesor în Sâmbăta de Sus. Tot originari din Cârțișoara proveneau frații Remus Budac, și Elisabeta Budac, el profesor de limba română și filosofie în Cârța ea învățătoare la Porumbac, văduvă a preotului Gheorghe Malene, ucis de soldați din armata roșie, la Brașov în 1946. Atunci când bărbații din ceată i-au spus acesteia că ar fi bine să-și vadă de treabă, să se izoleze ca să fie ferită de riscuri, ea
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
constant: foarte bine am făcut 11. Revenind la bisericuța de la Ipotești, o însemnare din 1 ianuarie 1852 vorbește despre osăbite stări de locuitori aflători în acest sat nesupusă la nici un fel de dări și havalale, de câțiva bătrâni nevolnici și văduve, de preotul Vasili Hudișteanu, dascălii Toader sin Diaconu precum și de Gheorghe sin preotul Ghirghi, la "biserica Sf. Voievozi"12. Transcrisă pentru Vistierie, în 1852 așadar, condica aceasta este importantă fiindcă demonstrează, fără putință de tăgadă, că satul vechi s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fosta lui moșie? Parcă nu stătea în firea bătrânului. Și cu toate astea, iată ce se scrie în Registrul stărei civile pentru morți, din 1884, ianuarie, 9: act de moarte al D-lui Gheorghe Eminovici în etate de 72 ani văduv mort eri la unsprezece din noapte în casa sa din cotuna Ipotești, comuna Cucorăni, religia ortodoxă, profesia arendași de moșie din cotuna și comuna menționată mai sus59. Și pe actul de deces al lui Nicu stă scris tot arendaș de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mereu neîndestulați. De multe ori am auzit bătrâni suferinzi cerând: Doamne, ia-mă, să scap de dureri sau să scape ei de mine! Cu durere mă întorc la asemenea întâmplări care au însemnat suferințe. Bunicuța mea de la tată a rămas văduvă cred că de la războiul din 1877, tot cu cinci băieți și două fete. Toți copii sărăcuți ca și noi, dar bunicuța s-a chinuit singurică și i-a crescut. Și au fost copii buni - doi dintre ei, unchiul Naie era
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
pe front, concentrați din februarie 1939 printre care și soțul meu. După un timp, deși eram gravidă cu băiatul, i-am spus bietului tată că plec să-mi fac un alt rost în viață. Dânsul, deși la 52 de ani văduv, n-a vrut să se recăsătorească. A iubit-o tare mult pe măicuța, era frumoasă, o femeie înaltă, deșteaptă, harnică. Ne-a spus la toți că el nu poate vedea o altă femeie în locul bunei mele mame, și repeta că
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]