2,974 matches
-
-l amintesc. Am aflat că numai ideile nu sunt copleșite de Voință - forța cosmică, Voința, care pune totul În mișcare. O putere orbitoare. Furia creativă Înnăscută a lumii. Ce vedem noi sunt doar manifestările ei. Ca În filosofia hindusă - Maya, vălul aparențelor care atârnă peste toată experiența umană. Da, și dacă ne gândim bine, după cum spune Schopenhauer, locul unde se află Voința În oameni este... — Unde este? — Organele sexului sunt locul unde se află Voința. Hoțul din hol era de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
gândim bine, după cum spune Schopenhauer, locul unde se află Voința În oameni este... — Unde este? — Organele sexului sunt locul unde se află Voința. Hoțul din hol era de acord. Și-a scos instrumentul Voinței. A dat la o parte nu vălul Mayei, ci unul din vălurile dinainte și i-a arătat lui Sammler garanția lui metafizică. — Și ați fost prieten cu faimosul H.G. Wells - asta măcar e adevărat, nu? Nu vreau să pretind că am fost prieten cu un om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
locul unde se află Voința În oameni este... — Unde este? — Organele sexului sunt locul unde se află Voința. Hoțul din hol era de acord. Și-a scos instrumentul Voinței. A dat la o parte nu vălul Mayei, ci unul din vălurile dinainte și i-a arătat lui Sammler garanția lui metafizică. — Și ați fost prieten cu faimosul H.G. Wells - asta măcar e adevărat, nu? Nu vreau să pretind că am fost prieten cu un om care nu mai este În viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și de urină. Jazz oriental transmis din difuzoare șerpuind ca dizenteria prin măruntaie. O muzică atât de ucigător de comică. Femei, doar femei mai În vârstă, făceau piața; sau plecau spre piață; nu se putea găsi mare lucru de cumpărat. Vălurile negre erau transparente. Vedeai fețele cu osatură grea bărbătoase dedesubt - nasuri mari, gurile severe proiectate peste dinți ca piatra. Nu exista nimic care să te Întârzie prea mult În Gaza. Autobuzul se oprise pentru Sammler și tânărul părinte Newell În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Irene. Acum, în pădure, Naji a rărit pasul, iar Irene s-a împiedicat în spinarea lui. „Am văzut flăcările Iadului”, a spus Mohamed în hadith, „și majoritatea celor care ard în ele sunt femei”. Femeile musulmane își ascund frumusețea sub văluri și-și pleacă privirile. Par ținute la locul lor, dar, sub vălul de pe fața mamei lui, întotdeauna existase un zâmbet atoateștiutor și doi ochi negri care vedeau orice. Ce-i ? l-a întrebat Irene. Ai ceva de zis ? Lui Naji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
împiedicat în spinarea lui. „Am văzut flăcările Iadului”, a spus Mohamed în hadith, „și majoritatea celor care ard în ele sunt femei”. Femeile musulmane își ascund frumusețea sub văluri și-și pleacă privirile. Par ținute la locul lor, dar, sub vălul de pe fața mamei lui, întotdeauna existase un zâmbet atoateștiutor și doi ochi negri care vedeau orice. Ce-i ? l-a întrebat Irene. Ai ceva de zis ? Lui Naji i s-a părut că vorbea de ore întregi. De zile întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și-au ales cauza Și au luptat pentru ea Cu săbii luminoase Ochiul învățat la priveliști esențiale Instituie cenzura de noapte Lună plină coace toate închipuirile Sporind până la crăpatul bobului Misterul spectacolului În orașul cu tăceri înterzise Averea altor vieți Vălul cu miros de briantină Nu-mi lasă chipul Ajuns la maturitatea sacrificiului Să-și înstrăineze alba floare Nu-i dă permis de mărturisire și de expresie Între ridurile eretice Am ostenit în strigarea de sfântă nădejde Cei ce au uneltit
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
al șaselea poetului Kobayaschi Issa aripile întinse ale cocorilor nu tulbură orizontul. gândurile sărăciei la rădăcina lăcomiei, nu scutură nucii. venind din a toamnei copilărie, sub o stea rătăcitoare, se naște poetul. aidoma unei cadâne, fântâna privirea-și ascunde sub vălul de sălcii. galeată nu-i: printre fluierăturile mierle-i uitată. miresme de pepene galben adumbresc sălașele somnului. deja ninge în dormitorul copiilor? luna mirată trage cu ochiul: aș merge și eu la zbenguială, mă zgârâie cam tare acest tradafir din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
canal. Să presupunem că EL s-a oprit chiar aici... Nu, nu e bine. Era Încă dis-de-dimineață cînd EL a trecut pe aici pentru ultima oară... Luminile de pe străzi se stinseseră și insectele se scufundaseră În iarbă. La ora aceea, vălul de Întuneric ce se Întindea ca asupra unui abis mărginit de linia formată de bolta cerească Începea să se destrame: orașul de pe dealul alb se trezea la viață. Am vaga impresie că era o dimineață frumoasă, senină, cu o briză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
e bărbat sau femeie. Lăsînd la o parte urma lăsată de barbă, trăsăturile lui, și În special buzele, erau foarte feminine. Nici nasului n-aveai ce să-i reproșezi. Doar ochii Îi erau neobișnuit de Întunecați, acoperiți parcă de un văl, și păreau periculoși, gata-gata să ia foc ca benzina. Cu toate acestea, mușchii arătau fragili... Nu-ți venea să crezi că are autoritate, că inspiră tinerilor o teamă excesivă. Era cu siguranță un tigru În piele de vulpe. Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
povestea traiului meu în comun, în septembrie 2002, cu două femei ieșite abia de nouă luni din regimul taliban. Ambele au făcut parte din rețeaua clandestină de alfabetizare a tinerelor din Kabul și se aflau la prima lor ieșire de sub „văluri”. Ele m-au făcut să înțeleg mai bine că „răul” comunist est-european a fost „soft” în comparație cu cel taliban. Relația mea cu Vestul este cea de traducătoare între două lumi și două istorii. Cronica unei singurătăți alese este jurnalul meu american
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în holul Hotelului Cosmos, seara era plin de lume. Până și șeicii arabi, băieții cu petrodolarii la teșcherea, își scoteau cele patru neveste la preumblare și le fâțâiau de colo-colo să le vadă lumea calitatea diamantelor cu care erau tivite vălurile de pe față. La noi în grup se dăduse plecarea. În sfârșit, toate achizițiile celor zece zile de orgasm comercial au trebuit să devină publice. Lângă canapelele îngropate din hol, alături de mesele transparente și în lumina strălucitoare a cristalelor geometrice, râdeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mari. Doar acolo se simt la adăpost. Gineceul tuturor spațiilor și timpurilor. Walizada se radicalizase: - Bărbații nu pun mâna pe nimic în casă, nici măcar nu ne văd: se adună și fac noi reguli pentru femei. Nici acum nu ieșim fără văl pe stradă, fiindcă ne pierdem reputația, și familia se rușinează. Dacă au venit „eliberatorii”, bărbaților noștri nu le-a scos nimeni din cap ideea că suntem slugi plecate și demne de dispreț. O femeie de-a lor fără văl este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fără văl pe stradă, fiindcă ne pierdem reputația, și familia se rușinează. Dacă au venit „eliberatorii”, bărbaților noștri nu le-a scos nimeni din cap ideea că suntem slugi plecate și demne de dispreț. O femeie de-a lor fără văl este tratată mult mai rău ca o curviștină de duzină de la noi, o curviștină care se exhibă la prețuri mici. Nici ele nu mai știu pe ce lume trăiesc. Le-a sucit istoria în atâtea direcții. Comuniștii le-au trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
au trimis la școală, mujahedinii au bombardat-o, talibanii le-au interzis-o. Comuniștii le-au dat slujbe, mujahedinii le-au speriat de gloanțe să stea acasă, talibanii le-au trimis să nu se mai vadă la față, nici la văl în public. Apăreți, dispăreți, acoperiți-vă, descoperiți-vă. Învățați, uitați. Învățați-i pe alții, nu îi învățați, că vă omorâm. Walizada are 31 de ani: a avut parte de un timp de pace, dar a avut probleme de familie, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de săraci. Tatăl ei era mic întreprinzător. Studiile superioare erau numai pentru băieți înstăriți. 1977 a însemnat sfârșitul regatului. Prima femeie care a mers la un serviciu era din casa regală, dar ea făcuse studii în Vest. Și-a dat vălul jos, a pretins serviciu și a început să lucreze. Ea a devenit o mare militantă pentru drepturile femeilor la educație și locuri de muncă. Jowida are 33 de ani. Îmi povestește, separat și în secret față de colega ei, chiar dacă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în Partidul Comunist ca să ai o slujbă și să ai educație superioară. Ea a mers la liceu și la facultate. Pe vremurile comuniste (in the communist times, cu vorbele ei) au fost multe facilități în educație. Puține femei mai aveau văl, iar acelea, ca și ale noastre cu năframă sau broboadă, erau needucate, de la țară și fără serviciu. Ea și-a făcut toată școala în regimul comunist. Războiul mujahedinilor începuse deja, dar luptele se dădeau mai ales în provincii. Ei voiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
schimbau mâna și falca), pur și simplu uitându-se, de fapt holbându-se la noi. Nici măcar nu beau nimic în afară de sucuri, căci religia le interzice. Femeile mai erau pe străzi (de-abia începeau să-și ia distanță față de comunism), aveau văl, dar nu pe față. La moschee am știut că trebuie să îmi acopăr capul, dar nu și brațele. M-au dat afară (dar m-au dat afară și în anul 2000 la Mănăstirea Prislop fiindcă eram în pantaloni). Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
este medic și cercetătoare în microbiologie. O personalitate a domeniului ei în țara ei (Macedonia), așa ca noi toate „localistele” aflate la marginile construcției europene, dar cu acces să vedem cum merge Uniunea în sistemul de referință al domeniului nostru. Vălului. Nici la noi nu a fost foarte diferit, de aproape un secol mai devreme. Femeile care au devenit militante pentru drepturile femeilor erau din familii sus-puse, înstărite, adesea nobiliare (vezi, de pildă, Alexandrina Cantacuzino). În timp ce țeseam forma finală a acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
stărui și, pretextând, mi se adresă în auzul mesenilor: - Dați-mi vă rog, puțin, solnița, dacă nu vă supărați. - Cu plăcere, doamnă! răspunsei; întinsei solnița și privirea mea reuși să întâlnească, neutră, ochii ei cu lame de răutate ascunsă sub văluri părând copilărești. Apoi îmi vorbi mai departe, și toate se rotiră, ceasurile înaintară se trecură mesele pe lângă pereți, câteva fotolii, spații pentru dans și hore, lumini în parte stinse pentru mari penumbre, apoi iar aprinse toate, confeti, panglici de hârtii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
încet. Fața străinului, împietrită de moarte, era galbenă și părea stăpânită de liniștea unui somn adânc. Lampa sfârâia încet, deasupra. Mortul zăcea pe lăvicerul înflorit al patului; în odaie se lăsase o liniște grea și o taină necunoscută întindea un văl de jale peste mort și peste cei vii. Alăturea, în crâșmă, vuietele conteniseră; rar dacă tresărea câte-un glas domol, ca de departe. Popa făcu semn primarelui, cu capul, spre ușă. Ieșiră amândoi, în vârful picioarelor. În crâșmă, Petrache sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
plecam în tăcere, luam paserea sângerată, o aninam în lațurile torbei, apoi porneam tăcut înainte. Câteodată, un iepure roșcat izbucnea dintr-o tufă întunecoasă, trecea ca o nălucă prin pâlcuri de strujeni uscați care pârâiau, și dintrodată se prăpădea sub vălul de ceață. De la o vreme a început a mă cerca foamea. Mă opream în tăcerea pușcelor și ascultam; voiam să aud vreo trâmbițare de cucoș sau vreun lătrat de câne. Dar păream pierdut în mijlocul unei singurătăți, nici cel mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lângă un pâlc de mesteceni pletoși, o movilă plină de bălării și ierburi uscate. Aici a fost hanul Boului, odată... zisei eu. Boierul Dumitrașcu își opri calul, se uită la pâlcul de copaci, la șesul drept care se pierdea scurt în vălul de ceață, la movila singuratică, și zise încet, dând din cap: Da, aici a fost... Apoi oftă lung, își puse calul în trap liniștit și ne cufundarăm în pâclele tăcute, ne depărtarăm de hanul Boului, prin melancolia toamnei. Povestiri, 1904
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de amar și de disperare, amintirile acestea căzuseră cu mângâieri line peste inima chinuită. Se ruga multă vreme; din sufletul ei izvora tălmăcirea tuturor năcazurilor și a râvnilor ei; buzele murmurau încet, și ochii priveau neclintiți, mari, înecați într-un văl de suferință, de iertare și de nădejde. Și târziu, în așternut, ghemuindu-se, după ce stânsese lampa, asculta cum trec pe-afară învăluirile, suspinele și glasurile nelămurite ale vântului de început de toamnă; privea un timp la sâmburele de lumină al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
putem s-o facem acum. —Grozav! Putem să începem? Sigur. Dar trebuie să înțelegi că dezlegarea unui blestem așa de puternic ca acesta o să te coste. —Oh? Cât? —O mie de dolari. O mie de dolari? Asta mi-a smuls vălul de pe ochi și m-a readus la realitate. Femeia asta era o impostoare. Ce știa ea să facă de o mie de dolari? — Trebuie s-o faci, Anna. Viața ta o să meargă din rău în mai rău dacă nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]