3,233 matches
-
pietrișul de lângă terasament era o distanță mai mare de un metru. Rugase pe cineva să-i țină valiza, Își aruncase jacheta și coborâse și ea ținându-se cu mâinile de scară. Apoi trenul pornise imediat și cel căruia Îi lăsase valiza se văzuse obligat s-o arunce pur și simplu. Nu avea nimic fragil În valiză, dar se simțise Într-un fel jignită, mai degrabă de Întreg contextul decât de gestul, În fond cinstit, al omului care o ajutase. Văzuse apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-i țină valiza, Își aruncase jacheta și coborâse și ea ținându-se cu mâinile de scară. Apoi trenul pornise imediat și cel căruia Îi lăsase valiza se văzuse obligat s-o arunce pur și simplu. Nu avea nimic fragil În valiză, dar se simțise Într-un fel jignită, mai degrabă de Întreg contextul decât de gestul, În fond cinstit, al omului care o ajutase. Văzuse apoi că se află pe rampa de mărfuri a unei gări micuțe și că În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
focul sub plită, o tratase apoi pe tânăra Învățătoare cu o vișinată făcută de el și-i povestise câteva dintre isprăvile lui de când era vânător. Ana se apucase de curățenie și de aranjatul camerei În care urma să locuiască, desfăcuse valiza și-și răspândise lucrurile prin Încăpere. Soarele care apăruse Între timp printre nori ardea cu putere făcând să strălucească iarba din curte și frunzele arborilor, avertitând că ploaia ar putea Începe din nou până seara. Era o vreme În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dacă o mai văd vreodată că se apropie de televizorul meu cu sticla aia de Lysol, o să-și caute o nouă slujbă“. Penelope zâmbise cu indulgență, ca și cum ar fi spus: „Băieții tot băieți rămân“. Acum Împacheta hainele lui Avery În valizele Louis Vuitton pe care părinții lui le cumpăraseră pentru excursia la Paris de după logodnă și În același timp se plângea de petrecerea ce urma să aibă loc În cinstea lor În seara aceea. Nu m-am interesat de ce nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de Vest. Asta trebuia să fie, plus faptul că Penelope ar fi făcut orice ca să evite să-și petreacă Ziua Recunoștinței cu părinții ei sau ai lui Avery. Mama Penelopei Își mobilizase propriul personal casnic ca să le preia cutiile și valizele și să le trimită Înainte, iar Avery și Pen aveau să plece de pe JFK doar cu gențile de mână și propriile lor persoane. Michael voia să-i conducă, dar eu nici măcar nu intram În discuție. Singurul mesaj era de la Kelly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
departe de privirea publicului, bine? Una peste alta, fusese o dimineață deosebit de groaznică, dar din fericire aveam o nouă problemă care să-mi abată atenția de la casetă: Louis Vuitton. Grămezi de Louis Vuitton. Cărucioare pline - de fapt, mai multe cufere, valize pe roți, cutii, genți, saci de mână și poșete care afișau literele L și V Încrucișate, de parcă cineva ar fi vandalizat magazinul firmei din Milano sau magazinul-mamut de pe Fifth Avenue. Se pare că toată lumea din avion primise Înștiințarea că Louis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cinci, prevăzută pentru plecare - toată lumea fiind la bord, În afară de una dintre invitatele de ultima clipă, o mondenă, și „invitatul“ ei, care sunaseră să spună că se blocaseră În trafic la Lincoln Tunnel - când apăru prima criză. Erau atât de multe valize Încât hamalii n-au reușit să le urce pe toate În avion. —Am atins capacitatea maximă a avionului, Îmi spuse unul dintre ei. De obicei, Gulfstream Five poate suporta șase bagaje de mărime medie sau patru bagaje mari de persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de Cristal. Patru zile, douăsprezece ținute și două schimbări posibile de pantofi pe ținută. N-am cum să renunț la nimic. —Vreau ca absolut toate cutiile mele să ajungă În avion, anunță Alessandra. Dacă mi-am amintit să-mi aduc valize goale pentru toate chestiile pe care o să le cumpăr, atunci pot și ei măcar să se descurce să le ducă acolo. Mama ei era celebră pentru pasiunea cu care făcea cumpărături, o femeie cu proasta reputație că arunca anual milioane pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
poala lui Davide, concentrându-se intens pe conectarea iPod-ului ei la boxele sistemului stereo din cabină. Foarte bine. Dacă nimănui nu-i păsa, atunci n-o să-mi pese nici mie. În plus, atâta timp cât nu lăsau În urmă singura mea valiză, o Samsonite argintie, chiar nu era problema mea. Am acceptat un pahar de apă minerală de la o stewardesă a cărei siluetă perfectă era pusă și mai bine În evidență de uniforma ei marinărească și l-am ascultat pe unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
al gropii. Și tatăl martirului, vine îndată la capătul fiului său. Un hohot de plâns îi îneacă glasul. Alte hohote îi întovărășesc durerea. Toată lumea era o lacrimă, un suspin... Cum de mai pot plânge acești oameni?... De unde mai au puterea? Valiza Căpitanului Iată, acum, s-a dat de o valiză... O valiză? Ce căuta?... Au aruncat-o în groapa comună. Au aruncat și bagajele ce și le luaseră în buna credință că se făcea cu ei doar o transferare de la o
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
fiului său. Un hohot de plâns îi îneacă glasul. Alte hohote îi întovărășesc durerea. Toată lumea era o lacrimă, un suspin... Cum de mai pot plânge acești oameni?... De unde mai au puterea? Valiza Căpitanului Iată, acum, s-a dat de o valiză... O valiză? Ce căuta?... Au aruncat-o în groapa comună. Au aruncat și bagajele ce și le luaseră în buna credință că se făcea cu ei doar o transferare de la o închisoare la alta. Le lăsaseră convingerea că nu vor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Un hohot de plâns îi îneacă glasul. Alte hohote îi întovărășesc durerea. Toată lumea era o lacrimă, un suspin... Cum de mai pot plânge acești oameni?... De unde mai au puterea? Valiza Căpitanului Iată, acum, s-a dat de o valiză... O valiză? Ce căuta?... Au aruncat-o în groapa comună. Au aruncat și bagajele ce și le luaseră în buna credință că se făcea cu ei doar o transferare de la o închisoare la alta. Le lăsaseră convingerea că nu vor avea nimic
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și le luaseră în buna credință că se făcea cu ei doar o transferare de la o închisoare la alta. Le lăsaseră convingerea că nu vor avea nimic de suferit pe drum. Drumul Tâncăbeștilor. Drumul din urmă. Aruncaseră călăii și lucrurile. Valiza a fost scoasă și deschisă. Înăuntru, rufărie... Batiste, o cămașă de noapte lucrată cu arnici verde și albastru... o pereche de papuci... ciorapi... o cutie de biscuiți... Un cearceaf, o cană, o perie de dinți și pastă... Sunt ale lui
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
rufărie... Batiste, o cămașă de noapte lucrată cu arnici verde și albastru... o pereche de papuci... ciorapi... o cutie de biscuiți... Un cearceaf, o cană, o perie de dinți și pastă... Sunt ale lui Corneliu, recunoaște îndată d-na Codreanu, valiza soțului său. Vinul tonic pentru trupul ce ducea de atâta vreme duritatea regimului negru... Și o biblie. S-a aprins de jur împrejur tămâia... Fumul urcă spre cer, cu sufletul celor pe care-i străjuiește. Primii martiri scoși: Ion Caratănase
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și Todiriță au întins hârtiile cerute. Moș Pavel, oprit cu sania mai departe, urmărea ce se petrece la poarta cazărmii. În câteva clipe, a sosit ofițerul de serviciu. A luat documentele, le-a studiat în fugă și a întrebat: ― Aveți valize? Unde sunt? ― Sunt în sania de colo - a răspuns Dumitru - luând poziția de drepți. ― Mergeți și vi le luați, fuga, marș! Au alergat la sanie. S-au oprit în fața lui moș Pavel și l-au îmbrățișat pe bătrân. ― Rămâi sănătos
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
rostit cu glas tremurat Todiriță. S-au dus la cal și, mângâindu-i botul întins către ei, l-au sfătuit și încurajat: ― Să fii cuminte, murgule, și să-l asculți pe tata Pavel, că noi ne întoarcem degrabă... Au luat valizele de sub țolul de pe sanie și, fără să mai scoată vreun cuvânt, au pornit cu pas grăbit spre poarta cazărmii. De acolo și-au aruncat o privire scurtă spre bătrân. Moș Pavel mângâia calul pe frunte, privind în urma lor. Acest gest
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
plită, l-a întrebat pe bătrân: ― Oari ci or fi făcut băiețî ciia? ― Da’ cini știi? Dacî o intrat pi poarta cazărmii, bun intrați îs. De-amu’ cini știi când i-om mai vide? Numa’ război sî nu fii... Cu valizele în mâini, Dumitru și Todiriță au intrat cu inimă grea pe poarta cazărmii. Se gândeau ce poate să-i aștepte dincolo de poartă, dar mai mult la ce or face cei de acasă fără ajutorul lor... Ofițerul de serviciu le-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dar mai mult la ce or face cei de acasă fără ajutorul lor... Ofițerul de serviciu le-a studiat documentele. ― Sergent, i-ai în primire și prezintă-i la cancelarie domnului căpitan - i s-a adresat ofițerul sergentului de serviciu. ― Valiza în mână și, în șir indian, după mine, marș! - a comandat sergentul, cu un zâmbet abia vizibil. ― Dumitre, treci tu în față - i-a șoptit Todiriță. ― De când nu ați mai mers încolonați, fraților? - i-a întrebat sergentul, alăturându-se lui
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și poate om avea noroc... ― Om vedea. Să nu zicem hop până n-om sări - a răspuns sergentul, cu aer preocupat. Când au ajuns în fața intrării unde era biroul de primire a celor chemați în concentrare, sergentul a comandat: ― Stai! Valiza jos. Aranjați-vă ținuta. După mine, marș! Cei doi au executat ordinele sergentului ca și cum atunci ar fi ieșit de pe poarta cazărmii după ani buni de cătănie. ― În fața domnului căpitan să vă comportați ca adevărați bărbați care au făcut armata - i-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
au fost nevoiți să înoate prin troienele așezate de-a curmezișul. Din vagoane se auzea vorbă puțină, semn că abia începeau să sosească cei chemați în concentrare. Chiar în timp ce urcau pe scara vagonului, au văzut un grup de bărbați cu valize îndreptându-se spre locul unde se afla locotenentul... Vagonul patru era gol. ― Dumitre, hai se ne așezăm într un colț de unde să nu ne scoale nimeni. S-au învârtit în fel și chip, dar numai nu se puteau hotărî în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în fel și chip, dar numai nu se puteau hotărî în care loc să se așeze. ― Ne foim ca baba n Rai. Uite colo. Este și geam, să vezi pe unde treci - a propus Dumitru cu glas hotărât. Au urcat valizele pe poliță, și-au scos de mâncare, sticla cu rachiu și s-au așezat cu un oftat prelung. Merindea și-au așezat-o pe câte un șervet frumos împăturit, pus la îndemână de gospodine. ― Să trăiești, vere - a vorbit Dumitru
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dăm motive locotenentului să înceapă a înjura cum l-am auzit înainte de plecare. Întâi a coborât Dumitru și, așezându-se pe un loc potrivit, a strigat: ― Băieți, în coloană, câte patru, adunarea! În timp ce executau ordinul cu mișcări precipitate, împiedecându-se în valize sau desagi, unul a apreciat: ― Să știi, domnule sergent, că trebușoara asta începe să-mi placă, fiindcă îmi aduce aminte de tinerețe. Un râs potolit a cuprins formația. De la geamurile vagoanelor din urma garniturii se ițeau capetele altor concentrați, care
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sară pingelele! - a venit cu vorbă de încurajare țârcovnicul. Sergentul de serviciu care conducea formația privea la dânșii și zâmbea înțelegător. Nu erau primii pe care îi primea. În fața unei clădiri lungi cât o lume, a rostit calm: ― Am ajuns. Valizele și desagii la doi pași, în spatele dumneavoastră . După ce s-au executat, au revenit în formație fără tragere de inimă. Dumitru rememora fiecare locușor pe care îl vedea. În scurtă vreme, a apărut un plutonier major. „Majurul” - în limbajul cazon. Se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
s-a întrebat Todiriță. S-a apropiat cu băgare de seamă de ușa camerei în care dormeau ei când el era acasă. A ascultat cu atenție. Din interior se auzeau șușoteli, urmate de icnete și ofuri ale muierii... A lăsat valiza jos și, scuipându-și în palme, a deschis ușa, ca un fachir... Ceea ce avea în fața ochilor era imaginea care l-a chinuit tot timpul cât a fost concentrat... În clipa următoare, o lovitură de ciomag dată cu amândouă mâinile de-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vreun alt favor. Atunci Mal s-a întors acasă, unde l-a găsit pe Stefan dormind. Dinspre băiat venea mirosul vechiului sedativ european al lui Celeste - șnaps și lapte cald. Mal îl sărută pe puști pe obraz, apoi, cu o valiză plină de haine și cu dosarele lui Lesnick după el, se mută la un motel de pe Olympic, colț cu Normandie, aranjă cu o polițistă pe care o cunoștea să verifice o dată pe zi cum îi merge băiatului, adormi cu ajutorul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]