34,286 matches
-
într-un loc sensibil. Și-a revenit imediat și a ieșit din cameră. M-am luat după ea. Doamna Miyagi era în camera alăturată, așezată pe jos pe o rogojină, ocupată să aranjeze flori și crengi de toamnă într-un vas. Avansând ca un somnabul, am ajuns fără să-mi dau seama lângă ea, ghemuită la picioarele mele și m-am oprit la timp ca să n-o calc și să nu răstorn crengile, lovindu-le cu picioarele. Plecarea lui Makiko trezise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mine o agitație care nu-i scăpase, probabil, doamnei Miyagi, dat fiind că pașii mei neatenți mă purtaseră astfel până lângă ea. Oricum, fără a ridica privirea, doamna m-a amenințat cu floarea de camelie pe care o așeza în vas, de parcă ar fi vrut să mă lovească, sau să respingă partea din mine aplecată asupra ei, sau chiar să mă îmboldească cu o biciuire-mângâiere jucăușă, provocatoare. Mi-am lăsat mâinile în jos, încercând să feresc aranjamentul frunzelor și al florilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Te duce în sala aparatelor. — V-o prezint pe programatoarea noastră, Sheila. În fața ta, într-un halat alb cu nasturi închiși până la gât, o vezi pe Corinna-Gertrude-Alfonsina, care supraveghează o serie de mobile metalice netede, asemănătoare unei mașini de spălat vasele. Acestea sunt unitățile de memorie care au înmagazinat tot textul cărții În jurul unei gropi goale. Terminalul e partea care tipărește, după cum vedeți, reproducând romanul cuvânt cu cuvânt, de la început până la sfârșit, spune ofițerul. O hârtie lungă se derulează de pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
venea să scot portofelul înainte de-a mă strecura între ele. M-au legănat câteodată reverii cu multe cadâne făcându-mi vânt cu evantaiuri multicolore, parcă din pene de struț și cozi de pasărea-paradisului, jucând cu tipsii pe creștete, purtând vase cu uleiuri camforate, cu pumnii plini de petale, răcorindu-mă cu bucățele de gheață plimbate peste bicepși și coapse și topite-n buric. Când mă trezeam, vedeam că iar atârn pe marginea patului... iar mă lovisem la fluierul piciorului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
filmul cănii care trece prin aer, cu tot cu cafea, pentru a se face pulbere de capul cititoarei mele fidele. Sau podeaua care se crapă s-o înghită și mâna mea se lungește, se lungește, se lungește și îi îndeasă cârpa de vase în gură, restabilind liniștea. Pe urmă, cu mișcări lente, chiar grațioase, oalele și cărțile zburând prin aer, acoperind-o, până nu-i mai rămâne la vedere decât panglica din păr. N-ar prinde rău și-un stol de păsări înfometate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
niciodată cu adevărat cum se numea, unde se născuse ori cine Îi fuseseră părinții. Primele sale amintiri erau legate de mare și de o balenieră jegoasă care naufragiase În Insulele Canare prin anii ’30, iar cînd se Îmbarcase din nou pe vas, la multă vreme după aceea, nu fusese În stare să spună cine era sau de unde apăruse, motiv pentru care capriciosul său căpitan Îi schimbase numele inițial de Jack sau de John În absurda poreclă de „roșcovanul Oberlus“. Crescuse fără grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cașaloților. Viața de pescar de balene era dură, căci fiecărui ceas de primejdie și entuziasm Îi urmau deseori săptămîni de plictisitoare așteptare, cînd trebuia să Îndure călduri sufocante, calm fără nici o adiere pe mare, furtuni Îngrozitoare și insuportabila duhoare de pe vas, care Îi pătrundea În sînge, i se impregna În piele și făcea ca, odată ajuns pe uscat, nici măcar cele mai respingătoare și mai mizerabile prostituate să nu vrea să aibă de-a face cu el. Monstruos, diform, zdrențăros și duhnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prilejul să constate, În trecere, că María Alejandra Încărcase În cală toate fructele și verdețurile lui, iar echipajul se distrase distrugîndu-i copacii și smulgînd din rădăcini lăstarii de viță-de-vie. Nu mai rămăseseră, În cea mai Încăpătoare dintre peșterile sale, nici un vas Întreg, nici un scaun care să poată fi folosit, iar comoara lui cea mai de preț, chihlimbarul obținut după ani de recoltă răbdătoare pe țărmul mării, dispăruse cu totul. Văzînd că pînă și mizerabila lui saltea fusese sfîșiată cu cuțitul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-i șiretenie dacă năzuia să găsească o formulă prin care să-i Înfrunte Într-o zi pe restul oamenilor. Timpul trecu. Văzu două vapoare, baleniere probabil, care treceau În larg și un al treilea, care după toate probabilitățile era un vas ușor de pirați ce ancorase În golf pentru a depozita iguanele și broaștele-țestoase uriașe În fostele lui peșteri, acum pustii. Oberlus Își căută refugiu În adîncul pădurii de cactuși, dar Își dădu curînd seama că aceasta nu mai era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o jumătate de oră, aproape o sută, le acoperiră din nou cu nisip, Îngăduind astfel jeraticului să isprăvească munca Începută de flăcări. Debarcă și căpitanul, un grăsan cu Înfățișare de om lacom și hîtru, trase de trei ori clopotul de pe vas, iar pasagerii și marinarii se așezară În jurul unei mese butucănoase, pentru a mînca langustele scoase din foc chiar În fața lor, iar mai apoi, generoase porții de carne suculentă de broască-țestoasă, prăjită pe jar. Noaptea se așternea cu repeziciune pe insulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lîngă una din bărci. Mesenii se priviră, stingheri și stînjeniți, iar În cele din urmă mama fetei se ridică la rîndu-i În picioare și comentă: - Poate că are dreptate și ar fi mai bine ca noi, femeile, să dormim pe vas. O să fim mai În largul nostru, iar cavalerii se vor simți și ei mai bine singuri. Îl consultă din priviri pe soțul ei, acesta făcu un gest de Încuviințare și pe dată cinci marinari se grăbiră să lanseze la apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care o vorbea - ce anume se petrecuse de fapt, pentru că tocmai reușise să răstoarne, cu chiu, cu vai, o broască-țestoasă foarte grea și se pregătea să pornească În căutarea colegilor lui, spre a le cere ajutorul să o aburce pe vas, cînd simțise o lovitură puternică În cap, totul se Întunecase În jurul lui, iar cînd Își recăpătase cunoștința se trezise Înlănțuit, alături de un metis aflat În aceeași situație ca și el, dinaintea ființei celei mai oribile și mai Înspăimîntătoare pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și cum se Înecau ceilalți tovarăși de drum, reușiră În sfîrșit să deschidă ochii, descoperiră Îngroziți că fuseseră legați strașnic de mîini și se aflau În puterea celei mai abominabile și mai respingătoare ființe omenești. Unul dintre ei, majordom pe vas, nu a avut nici măcar prilejul să priceapă ce anume i se Întîmplase, pentru că și-a dat duhul chiar acolo, din pricina pierderii de sînge, dar ceilalți doi rămași În viață fură conduși cu forța la loc sigur. Mai tîrziu, Oberlus plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
decît micul cufăr plin ochi de perle și dubloni grei de aur pe care Îl descoperi Încastrat Într-un perete despărțitor, aflat Îndărătul unei hărți a Franței. Le porunci „sclavilor” săi să care sacii cu ceai, mătăsurile și ustensilele de pe vas Într-una din peșterile mari din vale, iar În zilele următoare Îi obligă să desfacă bucată cu bucată rămășițele navei distruse, aducînd pe uscat bucățile care i-ar fi putut fi de folos și Îngăduind mării să ducă restul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
enorme limbi de foc și bucăți incandescente de jeratic ce păreau să pîrlească stelele din Înălțimi. Pămîntul se cutremură Încă o dată sub picioarele lui și Înțelese, ascultînd o bubuitură Îndepărtată, asemănătoare cu zgomotul pe care-l scot o mie de vase de război care trag deodată cu toate tunurile, că unul dintre nenumărații vulcani din arhipelag intrase În erupție. În noaptea aceea Își Închipui că toate rudele lui din iad veniseră să-l viziteze, fiindcă apa și focul, marea și lava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
María Alejandra, iar farurile ei timide Începură să strălucească la bord, reflectîndu-și sclipirile tremurătoare În apele liniștite. Din liniștea serii ajunseră pînă la el glasuri, rîsete și zăngănit de farfurii și tacîmuri, umbrele omenești se micșorară pe pereții despărțitori de pe vas, iar un mus urină cu zgomot de pe punte. Timpul trecu, cina luă sfîrșit, cineva cîntă la prova, prost acompaniat de o lăută veche, și, după puțină vreme, atmosfera fu cît se poate de liniștită la bord, În timp ce luminile se stingeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Furios și batjocorit, ca și cum ar fi nutrit convingerea că Îi ghiciseră intențiile, lansînd barca la apă pentru a rîde de el, făcîndu-l să nădăjduiască zadarnic că aveau să cadă În capcana pe care le-o Întinsese. Urmau să coboare de pe vas la lumina zilei, și Încă toți deodată, protejîndu-se unii pe alții, pentru a-l hăitui pe insulă, urmărindu-l cu intenția de a-l pedepsi din nou. Erau aceiași oameni, cu același căpitan și același negru și același subofițer mărunțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
al lui pentru ca pînă și catargul central să tremure, dar și ultima tîrÎtură de femeie din cea mai jegoasă tavernă se juca cu el cum te joci cu o păpușă de cîlți destrămată, iar cînd o aducea pe vreuna pe vas, Îmbarcînd-o Într-una din acele nesfîrșite călătorii, petrecea mai multă vreme Închis În cabina lui tăvălindu-se cu țiitoarea decît se străduia să stabilească direcția În care trebuiau să meargă pentru a da peste marile familii de balene. El, Oberlus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În urma altei nave care urma direcția corectă. Astfel, se trezeau eșuînd brusc pe o plajă sau lovindu-se de basfond, fiind atacați imediat de pirați, care-i asaltau, Îi Înjughiau și Îi prădau, În numai cîteva ore, de Încărcătura de pe vas. - Ce șiretenie! admise Oberlus. - Ba ce lașitate! răspunse celălalt. Cea mai lașă formă de hoție pe care-a inventat-o omul... Scufundă vapoarele și Îneacă echipajul pentru o mînă de boarfe Îmbibate de apă... Cea mai mare parte din mărfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe care le dorea cu adevărat: cititul, Învățatul și observarea pînă și a ultimului detaliu din ceea ce-l Înconjura. Vapoarele care au ancorat pe insulă lunile următoare, un velier de cabotaj după toate aparențele pilotat de pirați și un impunător vas de război cu peste șaizeci de tunuri, nu i-au oferit nici o șansă să pună mîna pe noi prizonieri, oblingîndu-l, dimpotrivă, să se ascundă și să-i ascundă și pe oamenii lui cîtă vreme rămaseră În apele „sale”. Ambele nave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cei mai Înalți cactuși - la șase metri distanță, dar În care apărură, În sfîrșit, la distanță, luminile care semnalau prezența unui vapor. Le studie o bună bucată de vreme cu ajutorul lunetei celei grele, Încercînd să-și facă o idee despre vasul căruia Îi aparțineau, și puse apoi În practică explicațiile căpitanului spaniol, aprinzînd două felinare rudimentare pe care le agăță la capetele unei nuiele lungi. Se plimbă mai tîrziu pe coasta dinspre apus, clătinînd pe umeri nuiaua, alternativ, În așa fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
putea fi adevărat conform logicii, iar ea așteptă, cu ochii larg deschiși, uitîndu-se la tavanul peșterii, ca și cum ar fi fost Încredințată că absurdul coșmar urma să se destrame și avea să se trezească din nou așezată În patul ei de pe vas sau În casa din Quito. Dar nu s-a Întîmplat așa. Insistent, tavanul aspru și Înnegrit al peșterii se Încăpățîna să rămînă deasupra capului ei, În fața ochilor ei, iar obiectele i se Înfățișau tot mai clar, Într-o lumină suavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
peșteră, cu excepția punctului celui mai depărtat, unde zări trei mari cufere din lemn și o laviță grosolană. Din stalactite picura o apă foarte curată, care era strînsă Într-un recipient ingenios, făcut din carapace mari de broască-țestoasă, legate pe principiul vaselor comunicante, din care bău, spălîndu-se apoi din belșug și străduindu-se să-și stăpînească durerea. După aceea, se așeză din nou pe marginea patului și se uită În jur, În timp ce se gîndea la camera ei. Cine era „chestia” aia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ochii ațintiți Niña Carmen, care stătea pe pat, mută și impasibilă, cu mîinile suav așezate pe pîntecele umflat. În cele din urmă, după o liniște grea care ajunsese aproape apăsătoare, ea arăta spre tavan și Întrebă: — Cine sînt? — Englezi... Un vas de război englezesc. În ultima vreme sînt peste tot... — Mulți? — Cred că vreo sută... Dar n-or să ne găsească. — Englezii sînt Încăpățînați. Oberlus ridică din umeri și făcu un gest prin care Îi arătă ce se afla În jurul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nervii - strînse suportul de argint pentru șervețele În mîna lui uriașă, Îndoindu-l de parcă ar fi fost din carton. Cerule! Niciodată nu m-am simțit atît de frustrat... O sută de bărbați, patruzeci de tunuri, unul dintre cele mai bune vase de război din flota noastră și nu am fost În stare să isprăvim cu lighioana asta... Majordom! mîrÎi el. Toarnă-mi rom! Vreau să mă-mbăt În noaptea asta, chiar dacă e Împotriva tuturor ordonanțelor. Și să nu mă trezească nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]