128,121 matches
-
solzi de aur, Și cînd nici nu te-aștepți răsar moi zîne Ce-ademenesc ciobanii de la stîne Ca să le dea plăceri anume numai lor, Înghesuindu-le în scorburi cu pridvor; Iar bravi pitici fac tumbe înțelepte Și umplu cu năzbîtii vechi iatace În care gingașe și cam buimace Prințesele încep să se deștepte, Bolborosind dulci rugăciuni și aspre șoapte În timp ce-și spală degetele-n lapte...
Poveștile n-au cum să se termine… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7289_a_8614]
-
Vasile Igna I. (Selva caducifolia) Vederea aceea îi făcea plăcere. Sau frică. Nimeni nu știa care e granița dintre ele, nimeni nu aducea ochiul până în apropierea ei să pătrundă în mijlocul cărnii, a fibrelor ce alcătuiau țesătura ei misterioasă. Din zilele vechi veneau colinde cu vorbele părăginite, roase de uitare, Trei Magi bărboși, cu toiege din femur de capră și sumane mițoase. Ei soseau din pustiul în care tocmai plecaseră asinul și părinții fără prihană. Vin, vor veni și iarna vor trece
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
Emil Brumaru Pădurile sunt pline de dughene Vin zîne ca să-și cumpere mătasă, Vopseli albastre pentru grele gene, Sticloanțe cu țuici vechi sau cu melasă; Balaurii se tîrguiesc întruna Pentru un solz mai aurit, vreun ochi de sticlă Ce bagă spaima-n orice furnică, Umbrele de purtat cînd bate luna Prea tare, să-i ferească de blesteme Din moși strămoși purtate ca
Pădurile sînt pline de dughene... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7472_a_8797]
-
Emil Brumaru Duminica-i cu mandarine moi pe tavă, În lucruri nu mai este nici o grabă, Cuierul flutură ca pe un steag capotul, Mînerele-n sertare-și bagă botul Și-amușină, despăturind cearceafuri, Peste dulapuri cad încet-încet vechi prafuri... Ființele își lenevesc plăcerea De-a stoarce miezuri ce-și preling lin mierea Pe buzele lor coapte a dezmățuri Scăpate într-o doară din dulci hățuri, Cînd sînii și cu coapsele, de-a valma, Sînt rotunjite de serafi cu
Duminica-i cu mandarine... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7450_a_8775]
-
-a ne-mbiba cu frăgezimi și franjuri De-azur căzut c-un soare-n raze moi Peste mari nuferi, producînd deranjuri Brotacilor obsceni și delicați, Îmbrobonați în oakuri de chemare A tot ce are iz și fluturare De limbi de vechi balauri înfocați În truda de-a-i iubi pîn'la durere În nemilos de tandra-mperechere!
Ne mai uităm uimiți la curcubeie... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7426_a_8751]
-
anul Se duce și anul acesta ca un cavaler teuton după prăduirea unui ținut inocent se duce și ducerea anului și rămâi cu pustiul dezarticulat, de parcă ai ține un copil mort în brațe Plină de fast, ultima zi a anului vechi sângeră în foaia de calendar atinge ca un crivăț obrajii de regi, de fecioare, de târfe, stinge apoi clipirea somnoroasă a câtorva stele pe cer Stau de vorbă cu mine la pagina abia deschisă pe ecranul de monitor răvășit de
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
suferință poți îndura înainte să te decizi? Cea mai frumoasă moarte vine în zori, după multe nopți albe în care oroarea s-a cernut în noi ca făina la moară. Aerul e bâhlit de atâta suferință și de la bocancii tăi vechi lăsați pe pervaz. În bocancii ăștia ai traversat mlaștini și dune, iar acum îi ții lângă pat ca să nu uiți prin ce ai trecut și visezi că într-o dimineață te vei scula, îi vei încălța și vei fi din
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
ăștia ai traversat mlaștini și dune, iar acum îi ții lângă pat ca să nu uiți prin ce ai trecut și visezi că într-o dimineață te vei scula, îi vei încălța și vei fi din nou slobod. Iubesc bocancii tăi vechi de dezertor pentru că vor fi ultimul lucru pe care îl vei vedea înainte să închizi ochii. Iubesc pielea lor roasă, șireturile rupte și tălpile ferfenițite pentru că sunt o parte din tine, sunt o parte din respirația ta întretăiată și din
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
supraviețuiesc postoperatoriu până la 5 ani; cele mai multe complicații iau cu asalt organele filtru; prezentul este o durere continuu sporită, pe care nici Dante nu a imaginat-o în lumea sa de dincolo de poartă: Lasciate ogni speranza, voi, ch'entrate. Cum din vechile cetăți au rămas doar câteva pietre măcinate și tot mai albite de vreme, așa din noi, câteva frânturi de oase, care țin pământul să nu cadă în haos. O operație radicală, ca un sacrificiu pentru un zeu gelos pe veșmântul
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
idee. A coborât din nou în stradă, iar în lumina de aprilie i s-a părut că el însuși ar putea să-i dea o valoare blocului săpunos, lângă care nu văzuse încă pe nimeni oprindu-se. Și-a luat vechiul șablon de plastic și-un marker mov, iar în mai puțin de un sfert de ceas a acoperit cu litere mici obrazul făinos al monumentului. Mai întâi a scris titlul: Aici zace comoara Principelui Ghica." Apoi, ceva mai mic, a
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
Emil Brumaru Felii de pîine unse cu magiun, Vagoane vechi trase pe linia moartă, Îngeri strigîndu-mă cu vocea spartă, Pe stradă, cînd mă duc sfios la școală Spre-o profă de română ideală, Care predă "adverbu'"-n pielea goală? Chipiul cefere, frageda haltă Răsfrîntă-n zori în cea mai pură baltă
Ce-o să-mi aducă oare Moș Crăciun? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7754_a_9079]
-
zi încep să-i fiarbă, Și aburii lovesc în fluturi mari Și-i amețesc și-i prind în moi spirale Prelinse-n jos spre frunzele de-arțar Lin putrezind în clipele domoale De toamnă părăsită prin păduri, Unde balaurii cei vechi se peticesc Cu solzi de-argint și zînele fac tumbe Fiindcă nu știu cu tălpile să umble Ca oamenii pe globul pămîntesc; Iar Dumnezeu le iartă și le lasă Să își arate șoldurile mătăsoase...
E-ndrăgostită roua de-un ciuperc rotund... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7518_a_8843]
-
-mbrace numai în veșminte Ce-arată multe și ascund puține Din farmecele tale fără minte, Picioarele-n cizmoance lungi să-ți țină, Și-o bluză pe sîni mici avînd drept pază Să poți urca prin turnuri de castele Pe coridoare vechi ce delirează În mari portrete revărsînd dantele Și blănuri moi, cînd doamnele din ele Coboară să plutească pe podele..
Dragostea-și are grijile-i mărunte... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7730_a_9055]
-
cu gură de iască, îmi sărută buzele cu iz de căpșună fragedă, se gudură pe lângă mine, se face praf pe oglinzile venețiene, îmi gustă beregata, îmi mănâncă merișorul, îmi bea neființa, mireasă, poemul zornăie bănuți de argint dintr-o salbă veche, strigă la pereți, face sluji, despletește feșnicele și bea din pocale o licoare aurie până când întunericul devine fosforescent și se scurge prin crăpături, se evaporă în camera vecină unde bate un orologiu, zi și noapte o mână scârțâie rotind neîncetat
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
tăcerea răsăriteană a cedrului din Liban mereu cercetat de mirese dar și de cei ce vor tocmi Crucea acest ghimpe de foc, acum în marele și Sfânt Post picură sânge. Anatolia, Bucovina, Transilvania, Moldova în voi răsună cântări bizantine mai vechi decât Bach Și timpul domol pe dealurile voastre scrie. Vecernii-magnolii scuturate în sufletul pribeag Și băiatul care sărută orice lingură căzută pe jos Și își închină seara perna Și ziua farfuria cu mâncare El care odinioară purta haine scumpe Acum
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
cele din urmă să rămân secretar pentru un nou termen (adică să nu mai pot scrie), iar lucrul acesta îi oferise ocazia lui G. Markov, președintele US, să raporteze "acolo sus lui Brejnev" că "a reușit să păstreze toate cadrele vechi, așa că situația este stabilă". Nu voi profita de ocazie ca să remarc, malițios, că stabilitatea nu este o obsesie tocmai nouă, mă întorc mai degrabă cu gândul la vremurile acelea, când o călătorie în străinătate propusă provinciei merita să fie luată
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
albe-ar aluneca atunci pe bordura scării în spirală ca fulgii din poveștile copilăriei în poala morții și s-ar topi torcând molcom sub mâinile ei prelungi până în umbra nostalgiilor care încă ne mai veghează la masa rotundă din centrul vechi al orașului cufundați în briza densă a celuilalt ca-ntr-un graal pentru câte vieți? o musculiță de oțet abia născută și deja bătrână în cerul filigranat al memoriei tale ca-n hainele cele noi ale împăratului și cum a
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
mă sugrumă afară - început călduț de noapte fără sfârșit aceasta e pajiștea mea de sute de ori pe zi o străbat în gând dezlegată de sforile imaginii tale nescufundate încă în umbra proaspătă ce s-a ivit alături parcă din vechi ezitări și rugăciuni potrivite - neapărat într-o zi cu soare... marioneta rămâne un pumn de câlți morții nu sunt decât niște păpuși: sufletul și voința lor în noi se luptă cu cearcănele cât ștreangul nu privi înapoi înspre mine aripile
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
lăcașul sacru zace-n paragină: fiind tot atât de viu ca cel mai mare poet român biserica pe care Ștefan a fost în stare să o mute într-o singură noapte, cale de verste din ochiul, tot mai asemănător multora, al hoardelor ( Vechea biserică de lemn, unică prin splendoarea ei sacră a fost denumită de Eminescu Ierusalimul nostru...) * și dacă tratăm lumea din jur drept reală, nu e oare pentru că visăm fără a ști măcar? a murmurat el, doamne, să te plasezi în
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
iau pe aici să vezi ce-o să-ți placă! Întinerești cu 20 de ani, te rog să mă crezi. Iar în sud, în Midi, cum spun ei, e ceva fabulos. Și Coasta de Azur și orașele și vinurile și casele vechi cu parfum de din alte vremuri, ce să-ți spun că și rugbiștii lor parcă sunt mai stilați decît ai noștri. Am luat și eu pasiunea asta a lui Romero pentru rugby. Să vezi ce-am pățit la Monte Carlo
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
place orișiunde, pentru că se bucură de orice clipă. Stai că-ți povestesc, ce mai, a fost o nebunie. Să mori de rîs nu alta. Plecasem cu MD la galeria de artă a unui domn bine, prieten cu soțul ei.Un vechi prieten și partener de plictiseală.Aici cînd e să se plictisească lumea, chiar că-ți vine să-ți ei lumea în cap, e mai rău ca în orașele noastre de provincie duminica după amiaza. Cum ziceam, să mergem la Monte
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
Emil Brumaru Duminica, te strînge blînd la pieptul Lui plin de fulgi, îmbrățișînd-te de-a dreptul, Îngerul Mare, c-o tăbliță-nscrisă Cu cele mai frumoase și vechi vise Ce ți se-ndeplinesc, trăite-aievea, Din zori de ziuă, cînd începe veghea... Femeia ta frumoasă te așteaptă Să-i speli în ceaiuri verzi făptura coaptă, Fără rușine, -ntîrzîind pe-alocuri, În gălăgii suave și în jocuri Cu stropi grei
Duminica, te strînge blînd la pieptul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7930_a_9255]
-
în timp ce-l descriu. Trecutul prin procură Într-o zi, să-mi mai treacă de urât, ce mi-am zis? ia să traduc eu Manuscrisul din insula Elephantina (un anunț de logodnă, cum bine știe Magnificența Voastră, de altfel cel mai vechi vestigiu al scrisului uman, până la proba contrarie). zis și făcut. pe urmă, fără să o lălăi prea mult, am trimis prin e-mail câte o copie prietenilor mei, unor apropiați și cunoscuți. nu mică mi-a fost mirarea când, de peste tot
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
Paul Diaconescu Îngerii Crama lui Bernard n-are nimic din imaginea închipuită în copilărie: o pivniță adâncă, întunecoasă și rece, în care, sub bolți de piatră veche, se odihnesc mari butoaie strânse în cercuri de fier ruginit. În crama lui, la fel ca în toate cavele din sat, intri direct din stradă printr-o poartă mare, fără să cobori nici măcar o treaptă. Doar un singur butoi de
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
s-au cunoscut. O, nu! Nu sunt niște "preafericiți", seninătatea lor nu e beatitudinea desprinsă de lume a eremiților. I-am văzut bând, sărutându-se, dansând. Castitatea lor e naturală, inocența lor nu e ridicolă, deși viața lor amintește de vechi și frumoase povești edenice. Povești care, iată!, pot coexista cu lolitele, madonnele și pamelele vremilor noastre. Dragii mei prieteni ironici, blazați și cinici, vă invit ca, măcar o dată, să ne abținem de la orice comentarii! Foarfeca - Să nu lași foarfeca deschisă
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]