2,286 matches
-
murind singur. Cu feciorii nu se răspundea, neputând să le sufere nevestele ; pe babă o băgase demult în pământ iar deatunci nici un suflet nu s-a mai aciuat pe lângă el. La căpătâiul moșneagului zăcea o cană jegoasă, de la o vecină care, fără învoirea lui, dusese și răspuns la feciori că bătrânul e pe moarte. Fire tare, moșul încă nu-i ceruse lângă el. Se vedea că odaia e de văduvoi : aerul închis, mirosind a bătrân, geamurile cu păianjeni, podmolul cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pentru plecarea păsărilor, dar nenea a liniștit-o, „le-a căzut cuibul și nu puteau sta în el, că ar fi fost mâncate de pisicile care mișunau prin grădină sau de șarpele de casă, care a fost văzut în grădina vecinei.” Într-o vreme li s-a părut că zăresc un pițigoi identic pe un alt gard. Fetele, ulterior, au descoperit și „chiriașii” gălăgioși, mutați într-un măr nu departe de zmeuriș. Puiul deja zbura vesel și el, în apropierea noului
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
-i spună ceva. De cumpărat nimeni nu a cumpărat niciun tablou, deși nu erau scumpe. După trei zile nereușite, fata așa de tare s-a supărat că nu mai vroia să stea lângă tablouri și a rugat o femeie, o vecină din sat, să aibă grijă de ele. - Bine maică, du-te liniștită acasă, am eu grijă de ele, și așa nu prea trece nimeni prin fața lor să le admire, deși cât mă pricep eu, sunt tare frumoase. Fata plecă acasă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
a uitat după niște mătăsuri pentru o rochie de bal, dar când a zărit picturile, a lăsat mătăsurile baltă și s-a dus să admire imaginile pictate. - Vai, dar cine a știut să picteze așa de frumos? - întreba tocmai pe vecina fetei, care era în apropiere, impresionată de entuziasmul reginei. Trebuia să vină chiar regina ca să recunoască valoarea adevărată a picturilor săracei fete. - Cine a desenat aceste tablouri ? - O fată simplă, cu cosițe ca spicul de grâu, regina mea, dar dacă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
să vină negreșit la balul de duminică, va fi invitatul meu de onoare. Regina și-a chemat valetul să așeze tablourile în caleașcă să le ducă la palat și să le arate soțului său. Mare a fost mirarea fetei când vecina i-a relatat întâmplările din târg. A cuprins-o bucuria că totuși, tablourile sale sunt reușite, regina care avea cultură și simțul frumosului, le-a putut aprecia. Sufletul i s-a umplut de fericire, nu mai era supărată ca înainte
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ce sfârșit doriți acestei povești și să presupunem că așa se termină povestea, cum vreți voi. În grădina lui Verde Împărat Când a plouat prima oară, planta cea mică și-a scos capul din pământ, tremurând în vânt, dar văzând vecinele, a prins curaj și de atunci le admiră și numără câte brațe întind și suprapun, și câte frunze așează pe rămurele să pară cât mai bogate. Ardeiul, ascuns în pământul care-i dă vigoare, este mai timid, nu se avântă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
franjurile ei lungi, măsuțele de mahon și abajururile de creton. Văpaia smulge tapetul În fâșii; și asta nu se Întâmplă numai În acest apartament, ci și În alte zece sau cincisprezece, apoi În douăzeci sau douăzeci și cinci, fiecare casă aprinzându-și vecina, până când străzi Întregi ajung să ardă. Mirosul lucrurilor care ard, deși nu-s menite să ardă, adie peste oraș: cremă de ghete, otravă de șobolani, pastă de dinți, corzi de pian, centuri de hernie, leagăne de copil, haltere. Și păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cîțiva pași și a dat peste camera mortuară. Atunci a scos un șirag de mătănii din buzunarul șorțului și a Început să murmure. Și-a făcut cruce cu apă sfințită și a plecat. Ea a deschis defilarea. Le-a spus vecinelor. Apoi vecinele au venit și ele, singure sau cîte două. — Bărbați nu? — CÎțiva, măcelarul, un dulgher care locuiește la capătul străzii, oameni din cartier. De ce n-ar fi fost comisă crima de cineva din cartier? Căutau peste tot, Încercau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
și a dat peste camera mortuară. Atunci a scos un șirag de mătănii din buzunarul șorțului și a Început să murmure. Și-a făcut cruce cu apă sfințită și a plecat. Ea a deschis defilarea. Le-a spus vecinelor. Apoi vecinele au venit și ele, singure sau cîte două. — Bărbați nu? — CÎțiva, măcelarul, un dulgher care locuiește la capătul străzii, oameni din cartier. De ce n-ar fi fost comisă crima de cineva din cartier? Căutau peste tot, Încercau să reconstituie existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
sărăcie și beție de la Café des Amateurs și curvele de la Bal Musette, deasupra căruia locuiau ei. Administratoarea care se ținea cu un jandarm din Garde Republicaine și casca lui cu coadă de cal trona pe un scaun din ghereta ei. Vecina de vizavi, al cărei soț era ciclist, și cum s-a bucurat În dimineața aia la cramă, când a deschis L’ Auto și a văzut că soțul ei s-a clasat al treilea În Paris-Tours, prima sa cursă importantă. Roșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să te temi că ai s-o spargi. Iar când treaba în bucătărie e mai grea, iar Sorina nu are cum s-o ajute pe mama, fetița se duce până la Alimentara din colț și cumpără te-miri-ce sau merge la nu știu ce vecină din bloc și împrumută ceva anume, de care mămica are, atunci, mare nevoie. Într-o zi însă... Mama avea o mulțime de treburi și cum știa că Sorinei îi place s-o ajute, a chemat-o și i-a spus
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
fi de vreo trebuință. Cât e ziulica de mare, Sorina stă pe lângă bunica; o ajută, după puteri și pricepere, la pregătitul bucatelor, sau merg împreună să hrănească purceii, rațele sau găinile. Acum, bunica stă de vorbă la gard cu o vecină. Fetiței i-a venit o idee: ce-ar fi să-i facă ea o bucurie, o surpriză? A auzit că bunica are de gând să pregătească ceva tare bun și vrea să i vină-n ajutor. Ia o oală, pune
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
printre stivele de castraveți și ceapă, cînd șoferul descurcăreț care practică vechea haiducie în variantă legumicolă, inițiindu-i și pe proaspeții studenți în arta supraviețuirii onorabile, secretara de partid cu probleme de semantică, George, scăpat ca prin minune de insistențele vecinei de călătorie ... și galeria prinde consistență, „amenințînd” cu o expansiune în volume previzibile. Povestirile lui Gheorghe Bălăceanu dospesc într-un ambalaj de bonomie din care lipsesc aproape cu desăvîrșire încrîncenarea, ranchiuna, răutatea prost mascată. De aceea, privindu-te pe dinăuntru
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
ca să i se puie sub saltea pantalonii pentru dungă. În pantalonii ireproșabili l-au dus la cimitir și din Câmpiile Elizee trebuie să se fi privit încîntat. Ce rost are moartea să vie la astfel de oameni? La Ivonne Segal, vecina mea din târgul X, a intrat moartea la fel. Ovreica purta vreo 50 de ani, dar era încă frumoasă, elegantă, zdravănă. Bărbatul său, avocatul Segal, avea ochii subțiați și buzele lungite de satisfacția de a avea o astfel de nevastă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
spune cu o nespusă dragoste: Are mămica o bucățică de pisică!" Și mă întreb: "Poate să fie Ioana rea vreodată?" Cum azi a fost o zi plictisitoare, i-am sugerat Ioanei: "Ce-ar fi să facem o vizită Lidiei?" (O vecină mereu invizibilă.) - Știi bine că s-a eschivat să ne invite! - Avea o scuză plauzibilă: scutura casa. Acum este totul aranjat, după spusele lui madame Pitpalac. În definitiv, o putem lua pe Lidia la plimbare, dacă îi face plăcere. - Ce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și în așa fel ca să întoarcă mintea tinerimii de la "adevăratele" probleme ale vieții și societății. De amor nici vorbă nu mai era. În acest timp nu mai existau fete nici chiar pentru mine. Numai unul, Moscu, era amorezat de o vecină, Afrodita Haritachi, al cărei nume azi îmi pare așa de poetic, căci îmi aduce aminte mahalaua noastră, malul Bârladului, serile de iarnă cenușii, când ea venea de la școală etc. Noi toată vremea discutam și puneam omenirea la cale. Citeam ca
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fetițele Își pierdeau vremea cu păpuși alintându-le În brațe, cei doi-trei băieți se jucau În cimitir de-a partizanii. Într-un fel, Mașa avu ceva mai mult noroc decât alte fete ce se născuseră În același an cu ea. Vecina lor de peste drum adusese pe lume un flăcău, Gligori, care, chiar dacă părea un pic cam pirpiriu și mergea un pic șontâc, avea fire veselă și o fantezie ieșită din comun. De altfel, și preotul Fadei pusese ochii pe băiat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
precum Își Închipuia și că, pesemne, bunul Dumnezeu Îi dăduse o pedeapsă mai ușoară la bătrânețe, dedublându-i sufletul, pentru a-și ispăși pedeapsa În timpul vieții, și nu după ce-și va da obștescul sfârșit... „Ce mai pedeapsă, bodogăni Evlampia, vecina sa de peste drum. Auzi, să stai la un restaurant de lux, Înconjurată de bărbați, să bei șampanie și să tragi ca un turc din narghilea... O astfel de pedeapsă aș vrea și eu...“ „Vorbești cu păcat, o dojeni Tatiana. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
șampanie și să tragi ca un turc din narghilea... O astfel de pedeapsă aș vrea și eu...“ „Vorbești cu păcat, o dojeni Tatiana. Ești femeie bătrână și te gândești la prostii...“ „Parcă dumneata nu te gândești, replică plină de năduf vecina, luându-și cârja și Îndepărtându-se de gard. Cine visează cai verzi pe pereți, eu sau dumneata? În locul dumitale n-aș vorbi...“ După această scurtă altercație, bătrâna trase concluzia că lumea se-nrăise și că nu trebuia să-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
crezuse că motanul Își lepădase la oraș, odată cu coada sa stufoasă, vechile năravuri Însușite pe ulițele satului, dar s-a Înșelat amarnic. Fiind hămesit de foame și pornit să se răzbune pe toată lumea, Adamul berc dădu iarăși iama În curtea vecinei Anastasia, Înjumătățindu-i În decurs de o zi puii de la cele două cloști. Astfel că Nicanor a primit din nou Însărcinarea să-l facă dispărut. De data aceasta, tatăl Mașei Înhămă caii la căruță, dar Îl loc să meargă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și o expedia acasă, nu Înainte Însă de a-i trage un ultim frecuș cu măturicea Încinsă și a vărsa peste capul dogorind de căldură o găletușă de apă rece, amestecată cu bulgări de zăpadă. În baie rămâneau femeile, Fevronia, vecinele și babulea Tatiana, care, la cei optzeci și doi de ani ai săi, nu se sfia să iasă din baie acoperită doar cu o pătură, ca să nu-i vadă nimeni goliciunea, pentru a coborî Într-o copcă făcută parcă anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să și-o închipuie pe Alice așezată la calculator, scriind pe taste cuvintele pe care ea, Jina, abia le terminase de rostit, cuvintele care o sufocaseră și din cauza cărora toate patru plânseseră. Chiar dacă acum cele mai intime acte sau dorința vecinei de a-și găsi un soț deveniseră subiecte pentru televiziune, în viața reală, aproape întotdeauna, oamenii erau mult mai corecți decât se credea. Devotamentul se dovedea mai puternic decât avariția. Jina era aproape sigură de asta. A luat o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
femeia de lângă el în așa fel încât nici ei să nu-i mai pese de asta ? Ar fi trebuit să se pregătească să plece la serviciu, dar Mike a rămas la fereastră privind-o pe femeia cu tomberonul din fața casei. Vecina se îndrepta în goană către mașină. I-a făcut cu mâna cuiva, de la o fereastră, iar Mike s-a întrebat câți copii avea femeia aia, dacă angajase o bonă sau era nevoită să-și lase copiii singuri în casă în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
făcut treabă bună cu cazul Yousef. Am avut destul cât să i-l trimitem lui Jacoby. Ți-am trimis pe mail itinerariile de la LAX. Se pare că săptămâna asta n-o să se circule prea mult. Mika s-a uitat cum vecina cu gunoiul a plecat cu mașina. Foarte bine, a răspuns el. Se poate ca Jina să afle chestii interesante săptămâna asta. Să vedem ce iese și din treaba asta. Mike se îndrepta către frigider; s-a oprit în loc. Poftim ? Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
făcut semnul crucii la urmă și așteptam să taie mămăliga cu sfoara. -Azi nu suntem singuri la masă, mi-a zis ea zâmbind cu o mândrie suspectă... -Dar cine mai vine? am întrebat oarecum mirat, gândindu-mă la o anume vecină care-i mai călca pragul și-i călea nervii cu gura ei spartă. -Ai să vezi, parcă spunea ridicând din sprâncene. Din bucătărie venea un miros ca de ars. O fi afumat mămăliga, mă gândeam, dar e bună la foame
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]