1,900 matches
-
Hammadi, în Egipt, în anul 1945. Maria din Magdala a fost și este celebrată în liturghii, în ziua ei de pomenire (22 iulie), în predicile și comentariile Părinților Bisericii. La Aix în Provence și la Vézelay au fost și sunt venerate moaștele ei, i s-au ridicat multe lăcașuri de cult. Se spune că provenea din părinții de neam bogat și nobil, Cyrus și Euchoria, ce locuiau într-un orășel (după unii, într-un castel) din Galileea-Magdala. A fost cea mai
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
care-i inițiau pe viitorii soți și pe concubine în arta amorului se numeau harimtu. În imperiile akkadian, babilonian și egiptean, zeița fertilității Qadesh era slujită de preotese cu practici sexuale multiple, qateshtu. Tot la egiptenii arabi, ghazye erau prostituate venerate; ele proveneau dintre tinerele educate în temple ce erau revendicate de demnitari ca soții. În templele indiene și nepaleze, zeitățile erau omagiate de baiadere, dansatoare, și de preotese, devadasi, considerate soții ale zeilor. În asemenea medii sacre se practicau deflorări
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
avea cunoștințe din domeniile literaturii și științelor. Inteligentă și cultă, ea a câștigat aderența și simpatia poporului egiptean, contrar ostilității de a fi acceptată o femeie pe tron și, în plus, macedoneană grecoaică, pentru că și-a însușit perfect limba, a venerat zeitățile egiptene, s-a considerat și a convins că este întruparea zeiței Isis, a construit impunătorul templu Dendara. Deosebit de inteligentă, cu intuiții politice și mai cu seamă cu ambiția de a-și dobândi și menține tronul, Cleopatra s-a folosit
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
inserează perfect mediului fanariot decadent și care ne interesează este Chera Duduca (chera = stăpână), amanta sau țiitoarea lui Andronache Tuzluc. Postelnicul se aruncase cu frenezie în brațele desfrânării, dar față de Duduca avea un sentiment puternic și posesiv de dragoste. Această Veneră orientală, cum o numește autorul, ieșită din rămășițele spulberate ale populației grecești din Fanar, este o frumusețe perfectă ce se remarcă prin inteligență și prin gusturi rafinate. Îi place luxul și se menține în atenția celor din jur prin extravaganțe
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
se întrec în atragerea lor pentru a cumpăra diferite lucruri. Piața de desfacere vrea copii, are nevoie de ei, iar aceștia sunt flatați de invitație și bucuroși să o onoreze. Idolatrizează personajele de la televizor, așa cum generațiile anterioare erau învățate să venereze sfinții ai căror nume le purtau și sunt capabili să facă legătura dintre numele unui produs de firmă și statusul social aferent la o vârstă foarte fragedă. Este doar un exemplu al modului în care capitalismul aduce cu el democratizarea
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
de oameni, se desfac sub privirile noastre într o amplă „corolă de lumini a lumii”. Dacă e să luăm și altfel, se poate afirma că autorul face încă o declarație de dragoste orașului în care trăiește și pe care îl venerează în chip admirabil, prin cuvânt și culoare puse în imagine artisitcă. Citindu-i cartea, nu poți să nu i te alături și să nu tânjești să faci și tu gesturi asemănătoare. Evident, fiecare după posibilitățile și mijloacele sale. În orice
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
speranțele ei. La terminarea războiului acei bravi luptători care au avut norocul să nu fie răpuși în lupte au venit la casele lor, la familiile care îi așteptau cu drag. Aceștia sunt veteranii de război de astăzi, pe care îi venerăm noi și organele de stat, pentru care am obținut titlul onorific și de merit de veteran de război. Ne gândim cu pietate la cei căzuți eroic la datorie, la aceia care au fost cei mai buni dintre noi, care și-
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
culturile pe picior de egalitate pentru a combate mai bine spiritul timpului și principiul politic al suveranității naționale. În fond, el este primul propagandist al "relativismului cultural" de astăzi, adică de refuz al oricărei valori de anvergură universală. Aproape că venerează dreptul tuturor popoarelor de a se dezlănțui fără rezerve. Destinat unui mare viitor în perspectiva naționalismului romantic și apoi al extremei drepte antidemocratice, Volksgeist-ul, spiritul poporului, constituie în ochii săi singura valoare imperativă. Interesant este faptul că această filantropie populistă
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
monstruozitate el afirmă chiar că dragostea nu poate avea altă justificare decît aceea de a furniza luptători patriei. Și el va cădea în primele lupte din 1914, transformîndu-se astfel în martir al naționalismului sacralizat al Marelui Război și în model venerat de multe generații de ofițeri ce se aflau în căutarea unui ideal marțial. Cu totul altfel stau lucrurile în noul Imperiu german care va consolida un naționalism de stat menit să unifice granițele supușilor săi pînă atunci divizați politic, făcînd
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
nord, poate din fugarii de la Hacilar și Cătai Hiiyiik. Complexul religios de la Teii Halaf nu diferă prea mult de culturile care ne-au reținut până în prezent. Morții erau îngropați însoțiți de ofrande, printre care figurine din lut. Taurul sălbatic era venerat ca epifanie a fertilității masculine. Imagini de tauri, bucranuri [motive ornamentale figurând capete de taur descărnate - nota trad.], capete de berbeci și securea dublă aveau, desigur, un rol cultual, în legătură cu zeul furtunii, atât de important în toate religiile Orientului Apropiat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ea - își pierd treptat supremația în cult. Credincioșii se adresează mai degrabă lui Marduk sau divinităților astrale, Iștar și, mai ales, Șamaș. Cu timpul, acesta din urmă va deveni zeul universal prin excelență. Un imn proclamă că zeul solar este venerat pretutindeni, chiar și la străini; Șamaș apără dreptatea, el pedepsește pe răufăcător și răsplătește pe cel drept 27. Caracterul "numinos" al zeilor se accentuează: ei inspiră teama sacră, 23 Instituții noi (ca armata regulată și birocrația) sunt atestate pentru întâia
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
viclenie care nu e scutită de o anume ambiguitate. Baal este singurul zeu care, deși se numără printre fiii lui El (întrucât acesta era tatăl tuturor zeilor), este numit "fiul lui Dagon". Acest zeu, al cărui nume înseamnă "sămânță', era venerat în al treilea mileniu în regiunile Eufratului înalt și Mijlociu 26. Totuși, Dagon nu joacă nici un rol în textele mitologice ale Ugaritului, unde Baal este principalul protagonist. Numele comun baal ("Stăpân") a devenit numele său personal. El are, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mitului ugaritic ține de faptul că Baal, tânăr zeu al furtunii și fecundității, și recent șef al panteonului, descinde în Infern și piere precum Tammuz și ceilalți zei ai vegetației. Nici un alt "Baal-Hadad" nu cunoaște un destin similar; nici Adad venerat în Mesopotamia, nici hurritul Teșub. (Dar, la o dată târzie, Marduk "dispărea" el însuși, anual, "închis într-un Munte".) Ghicim în acest descensus ad inferos voința de a-1 încărca pe Baal de prestigii multiple și complementare: învingător al "haosului" acvatic
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu baal chiar în familii reputate pentru credința lor iahvistă. Faimosul Ghedeon se numește și el Ierubbaal, "Baal luptă" (Judecători, 6: 32). Ceea ce presupune că cuvântul baal, " Domnul", era înțeles ca un epitet al lui Iahve, sau că Baal era venerat alături de Iahve 34. La început, Baal a trebuit să fie acceptat ca "zeu al spaimei", specialist, prin excelență, al fecundității. Abia mai târziu, cultul său a fost execrat și a devenit dovada exemplară a apostaziei. A fost adoptat în mare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
însemne "Cerul" sau "ziua". Vocabula indicând personificarea sacralității uraniene a sfârșit prin a desemna un fenomen natural. Este vorba de un proces destul de frecvent în evoluția zeilor celești: ei pălesc în fața altor zeități și devin dii oțioși. Doar în măsura în care este venerat ca Zeu Suveran, reușește un zeu celest să-și păstreze prestigiul inițial 20. Totuși, poeții vedici își amintesc încă de "Cerul care știe totul" (Atharva Veda, I, 32,4) și îl invocă pe "Cerul Părinte", Dyauspitar (ibid., VI, 4, 3
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
numeroase împreunări cu alte zeițe, majoritatea de structură chtoniană (Dia, Europa, Seinele etc.). Aceste legături reflectă hierogamiile zeului furtunii cu divinitățile Pământului. Semnificația acestor multiple căsătorii și aventuri erotice este totodată religioasă și politică. Atingându-se de zeițele locale preelenice, venerate din vremi imemoriale, Zeus le înlocuiește și, făcând aceasta, el începe procesul de simbioză și de unificare care îi va da religiei grecești caracterul ei atât de specific. Triumful lui Zeus și al olympienilor nu s-a tradus prin dispariția
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pp. 208 sq. 29 Cf. referințele în H. J. Rose, Handbook, p. 131, n. 59. Olympienii și eroii maternă era reprezentată plastic și într-un chip atât de grotesc încât cercetătorii ezită să recunoască acolo o divinitate grecească. Artemis era venerată de către femei ca Locheia, zeița nașterilor. Ea era, de asemenea, kuroârophos, "dădacă" și instructoare a tinerilor, în unele din ritualurile sale atestate în epoca istorică se poate descifra moștenirea ceremoniilor inițiatice feminine a societăților egcene din mileniul al II-lea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și cultele publice, fără să se opună instituțiilor religioase tradiționale ale cetății. Principala contribuție a Eleusisului era de ordin soteriologic și de aceea Misterele au fost repede însușite și patronate de către statul atenian. Demeter era cea mai populară dintre zeițele venerate în toate regiunile și coloniile grecești. Ea era și cea mai veche: morfologic, ea le continua pe Marile Zeițe din neolitic. Antichitatea mai cunoștea și alte Mistere ale lui Demeter, cele mai ilustre fiind cele din Andania și Lykosura. Să
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe cel păcătos, înainte chiar de pedeapsa hotărâtă de tine, înțeleptule? Căci după cum se știe, în aceasta constă prefacerea existenței" (Y., 48: 2). Transfigurarea existenței este lucrul așteptat de Zarathustra -: "Dă-mi acest semn: transformarea totală a existenței acesteia. Pentru ca venerându-te și lăudându-te să acced la bucuria cea mare!" (Y., 34: 6). "Fă-ne să-1 cunoaștem pe mântuitorul care va vindeca existența!", strigă el (F., 44: 16). El insistă: "Cu focul tău arzător și metalul topit, dă semn sufletelor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Zarathustra a jucat într-adevăr un rol în acest proces. Dar promovarea lui Ahurâ Măzdă într-un rang foarte înalt nu este opera sa. Considerat Zeu Suprem, sau pur și simplu Mare Zeu printre alți zei mari, Ahură Măzdă era venerat în țările iraniene înainte de Zarathustra. În inscripțiile regilor ahemenizi îl regăsim sub acest nume. De ani de zile, o controversă pasionată îi opune pe savanți pe tema zoroastrismului lui Darius și a urmașilor lor. Împotriva zoroastrismului Marilor Regi se invocă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prielnic, binefăcătorul, eternul, făcut din lumină" (Yasna, 37: 4). Vohu Manah, care-1 inspira pe Zarathustra în imnurile găthă, e împins pe un loc subordonat. Și mai suprinzător: se vorbește de "soțiile bune" ale lui Ahură (Ahurănî), care sunt Apele: "Le venerăm pe Ahurănî, Apele" (Yasna, 38: 3)43. Haoma capătă un loc important în cult: "îl adorăm pe gloriosul Haoma de aur, îî adorăm pe strălucitorul Haoma care face să prospere viața, îl venerăm pe Haoma de care fuge moartea" (Yasna
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lui Ahură (Ahurănî), care sunt Apele: "Le venerăm pe Ahurănî, Apele" (Yasna, 38: 3)43. Haoma capătă un loc important în cult: "îl adorăm pe gloriosul Haoma de aur, îî adorăm pe strălucitorul Haoma care face să prospere viața, îl venerăm pe Haoma de care fuge moartea" (Yasna, 42: 5). Numeroși autori interpretau această exaltare a Haomei ca o dovadă a sincretismului, posterior morții lui Zarathustra, dintre mesajul Profetului și religia tradițională. Totuși, dacă e adevărat că Zarathustra accepta în fond
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Vin, dedicat lui yazata Tistrya (personificarea stelei Sirius), Tistrya se plânge că n-a reușit să-1 învingă pe demonul Apaosa - care închidea Apele și amenința să ruineze întreaga Creațiune - pentru că oamenii îl ignorau în riturile lor. Atunci Ahură Mâzdă îl venerează pe Tistrya, oferindu-i un sacrificiu (yasna); drept urmare, acesta iese învingător din lupta împotriva acelui da&va și asigură belșugul pământului. Ahurâ Măzdă sacrifică și lui Anăhita și o roagă "să-i acorde această favoare: să-1 pot face pe piosul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
omenirea și animalele ar fi dispărut și lumea materială ar fi căzut sub împărăția Minciunii (Yt., 13: 12). Zaehner 47 vede în aceste texte o contrazicere a doctrinei lui Zarathustra, și anume autoumilirea lui Ahură Măzdă, care nu numai că venerează ființe subordonate, dar le și cere ajutorul, într-adevăr, importanța decisivă acordată ajutorului Fravasilor reamintește un anumit tip de deus otiosus, când Creatorul pare să sufere de o "oboseală mentală", care-1 obligă să facă apel la anumite animale și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
adevăr, importanța decisivă acordată ajutorului Fravasilor reamintește un anumit tip de deus otiosus, când Creatorul pare să sufere de o "oboseală mentală", care-1 obligă să facă apel la anumite animale și chiar la adversarul său48. Dar faptul că Ahură Măzdă venerează (yaz-) cutare ori cutare zeu oferindu-i sacrificii (yasna) nu implică în mod necesar că se plasează pe o poziție de subordonare. Yast subliniază puterea creatoare a riturilor și a liturghiei, prezentându-1 pe Ahură Măzdă în funcția sa sacerdotală 49
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]