1,883 matches
-
Și de leac să fii."371 Înlănțuirea enunțurilor gnomice cu structurile imperative, completate de planurile comparative, prezintă scenariul magic al descătușării umanului din mrejele maleficiului: "Soare apune, / șerpe răpune. Cum apusul soarelui / ia puterea șerpelui, / așa descântecul meu / să ia veninul cel rău. / Eși, venin, din mână / și din talpă, / din palmă / și din pulpă, / din oscior / și din picior, / să rămână Vasile curat / și luminat / ca-n ziua maica ce-a fapt, / ca steaua din cer, / ca roua de pe pământ
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fii."371 Înlănțuirea enunțurilor gnomice cu structurile imperative, completate de planurile comparative, prezintă scenariul magic al descătușării umanului din mrejele maleficiului: "Soare apune, / șerpe răpune. Cum apusul soarelui / ia puterea șerpelui, / așa descântecul meu / să ia veninul cel rău. / Eși, venin, din mână / și din talpă, / din palmă / și din pulpă, / din oscior / și din picior, / să rămână Vasile curat / și luminat / ca-n ziua maica ce-a fapt, / ca steaua din cer, / ca roua de pe pământ. / De la mine descântecul, / de la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în pictura peisajului și în sugerarea i edenului, a tăcerii și a liniștii: "Un verde gras ca pasta se întindea pe dealuri,/ Fluid precum o apă se liniștea pe foi./ Departe, ca o pâclă se subția-n albastru,/ Aproape ca veninul în ierburile moi." Uneori, este vlahuțiană în meditația asupra iubirii sau a timpului: Este-ntr-un sat ardelean o fântână,/ ca toate fântânile, cu lanț și cu ciutură./ O, cât aș vrea, prin ani ce se scutură/ veșnică tinerețea-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
încît se aprinde acesta într-însul, se zice că se poate scoate de la moarte dacă i se scurge în gură baligă de cal. Să nu bea doi inși apă deodată, că cel dintîi bea apă și cel din urmă bea venin. Acela-i om băutor cui i-a băut dracul la cumătrie. Cînd îți ghiorăie gîtul e semn de băutură. Oamenii gîtoși (cu mărul lui Adam dezvoltat) sînt de nea mul lor bețivi. Ca să dezbari pe un om de beție, să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
apoi se vindecă. Dacă helgea mușcă vreo vită, apoi e bine a spăla o piele de helge și a spăla rana cu acea apă. Cînd te-a mușcat cîrcăiacul, să te strîngi bine mai în susul mușcăturii, ca să nu se împrăștie veninul în tot trupul, și să te legene patruzeci de inși cu cîte-o mînă în o pătură - ori de nu, apoi douăzeci de inși cu amîndouă mînile, că te ușurezi. Cînd te-a mușcat șerpele, să-ți strîngi pielea pe dedesubtul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cuibul găinilor, să înfigi o secere în fața coșărei, cu vîrful în afară, că nu va mai da coțofana pe acolo. Cînd pui țarcă împușcată în gard, caii nu se îmbolnăvesc. Țarca, dacă o frigi și o mănînci, curăță stomacul de venin, și-i bun de leac pentru cei oftigoși. Țest A treia marți după Paști e „Răpotinul țestelor“, și atunci se fac țestele. Țăstul spart să nu-l arunci în drum sau în gunoaie, că faci buboaie. Țăstele făcute la Ropotin
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
scoată pe lumea ailaltă din ră zboi. Cînd se gătește pînza, e bine a o scoate îndată din spată, că la din contra, murind țesătoarea, rămîne cu gura deschisă. Cînd o pînză se isprăvește de țesut, cei care sufăr de venin* să stea lîngă ea cînd se taie, și femeia care țese să zică: „Nu tai pînza, ci veninul lui cutare.“ Dacă s-a sfîrșit pînza de țesut și se taie ea de pe stative, apoi își acopăr toate femeile află toare
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
spată, că la din contra, murind țesătoarea, rămîne cu gura deschisă. Cînd o pînză se isprăvește de țesut, cei care sufăr de venin* să stea lîngă ea cînd se taie, și femeia care țese să zică: „Nu tai pînza, ci veninul lui cutare.“ Dacă s-a sfîrșit pînza de țesut și se taie ea de pe stative, apoi își acopăr toate femeile află toare în casă capul cu basmale, crezînd că la din contra, li s-ar tăia părul. Cînd o femeie
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
altoi uncrop - apă clocotită undrea - andrea urioc - uruioc, partea nețesută de la capătul urzelii urît (de) - care stîrnește ură ursa (a) - a ursi ușor - tocul ușii V vac - veac vătăjel - flăcău cu un anumit rol la nuntă vătămătură - hernie văzdoagă - plantă venin - dischinezie biliară vidmă - nălucă vigaj - urmă viță - rădăcina bubei; șuviță; sfoară vînt - guturai vîntoaică - duh rău care dezlănțuie furtuni vîrtelniță - depănătoare voloc - plasă de pescuit volvoră - volbură vrană - partea morii prin care curge făina vrau - vraf; arie cu snopi Z
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
le-au strîmtat mințile. ” II. ,, Fericirile au sperat Și ce-au sperat n-au aflat. Zbuciumați În sus și-n jos Dar fără nici un folos. ” III. ,, Singuri izolați de lume Nu au gîndurile cui spune Nuna-n sufletele lor Apasă venin cu spor. ” IV. ,, Pentru o viață lăudată Și cu minciuni brodată Au lăsat masă și casă Și o casă prea frumoasă. ” Dispariția mînăstirii și acoperirea ruinelor ei cu pămîntul tăcerii, iar amintirea cu timpul uitării, arată că toate În viață
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
cu grupuri de cuvinte expresive: comparația "ca un ciorchin de negi", enumerația "bube, mucigaiuri și noroi", din care să rezulte "frumuseți și prețuri noi", "slova de foc" și "slova făurită". Această artă poetică apare ca o nouă estetică, făcută din "veninuri", "înjurături"; veninul s-a preschimbat în miere, iar poezia a devenit un cântec pur. Așadar, poetul lasă posterității prin testament, o carte, lucru de preț, durabil, sinteza atâtor generații, "sudoarea sutelor de ani", primul hrisov al strămoșilor "robi" care și-
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de cuvinte expresive: comparația "ca un ciorchin de negi", enumerația "bube, mucigaiuri și noroi", din care să rezulte "frumuseți și prețuri noi", "slova de foc" și "slova făurită". Această artă poetică apare ca o nouă estetică, făcută din "veninuri", "înjurături"; veninul s-a preschimbat în miere, iar poezia a devenit un cântec pur. Așadar, poetul lasă posterității prin testament, o carte, lucru de preț, durabil, sinteza atâtor generații, "sudoarea sutelor de ani", primul hrisov al strămoșilor "robi" care și-au "vărsat
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
modernă (rimă pereche, dar și ritm neregulat). Metafora "cuvinte potrivite" este mereu "șlefuită" de poetul care înfățișează cartea ca pe o imagine a spiritului unui popor, dar și ca afirmare a individualității prin creație. Elementele acestui crez artistic sunt răzvrătirea, veninul, durerea, care intră în componența unui "act oficial" prin care poetul lasă urmașilor moștenirea literară. În Testament, Arghezi consideră poezia o domniță răsfățată, plină de sensibilitate spirituală. "Întinsă leneșă pe canapea/ Domnița suferă în cartea mea". În concepția lui Arghezi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
-n climat boreal, visează soarele (simbolul spiritului) și are sufletul-fântână ("oglindă" care reflectă lumina). El este regele ciupercilor. Dimineața, soarele îl surprinde și efectele sunt devastatoare: Și sucul dulce înăcrește/ Ascunsa-i inimă plesnește:/ Spre zece vii peceți de semn/ Venin și roșu untdelemn/ Mustesc din funduri de blestem". Inima criptogamei se hipertrofiază și explodează, nu mai este regele ciupercilor, ci un nebun, o ciupercă veninoasă în compania laurului și a măselariței. Întâlnirea dintre protagoniști a avut loc noaptea, în absența
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
obsesive gânduri de sinucidere". Goethe spune că proastă dispoziție e un fel de lene. Cioran se lamentează de frecvențe episoade de proasta dispoziție, de melancolie, spune că "sentimentul vieții îmi distruge viață"33. Sentimentul de lehamite îl face să arunce venin oricărei observații pe care o face. Lumea din jurul lui este ținta ochiului sau critic, a spiritului sau veșnic nemulțumit, a dispoziției sale acide de a cârcoti și a înțepă tot ce nu intră în tiparele sale. El este convins de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a cedat ispitei de a spune ce gândește. O dată impulsul satisfăcut, la ce bun să lași altora ceea ce nici tu nu ești convins că e bine spus? Trist cu metoda ", așa îl vede Marin Sorescu pe Cioran, pe absorbitorul de venin de "pre toată floarea otrăvita, ce parcă ar umblă la butoniera, în loc de floare, cu o funie de spânzurătoare", desi recunoaște că pesimismul lui Cioran este unul tonic, este ca un șarpe care sâsâie, dar nu musca. Cioran este un "Iov
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
carte a lui Cioran, își schimbă brusc hotărârea, pentru ca, paradoxal, citindu-l pe Cioran, omul se relaxează, în egoismul lui funciar, spunându-și: "iată, există cineva și mai trist decât mine" și, oricum, mai trist de atât nu se poate. Veninul pe care-l aruncă în lume le ușurează, atât autorului, cât și cititorului, tocmai viață pe marginea abisului, căci Cioran nu numai că trăiește la marginea propriei sale prăpastii, dar se uită în jos, spre altă și mai adâncă. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
atunci când publici ceva scris de tine, acest lucru trece în afara ta, nu îți mai aparține."97 La Cioran, aceste mici doze de otravă pe care și le administrează profilactic el însuși își fac efectul, dar, în același timp, picăturile de venin nu se infiltrează și în cititor? Nu-i cultivă și lui îndoială? Își este tămăduitor, dar pentru cititori? "Am primit în viața mea multe scrisori, oamenii au simțit o eliberare. Când mi-am publicat cărțile, mi-a fost teamă, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
membrana deschisă la culoare a gâtului; unghiul de aproximativ treizeci de grade pe care corpul îl formează cu solul și care dă impresia că e pe cale să lanseze un proiectil, că gura aceea are să se deschidă pentru a propulsa nu venin, ci un glonț mic, o perlă verde; talentul de a se adapta terenului accidentat, arta de a se odihni pe orice tip de pantă, chiar și pe cele mai abrupte; felul incomparabil în care stă așezată (de parcă ar avea un
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
noi. Să ne apropiem și mai mult de Dumnezeu și să-i răpim veșnicia, iată ce uneltim astăzi în labirinturile noastre, în laboratoarele secrete ale Rațiunii. 19. Anexă Mic bestiar de idei de-a gata "Brotac : Masculul broaștei. Are un venin foarte periculos. Trăiește înăuntrul pietrelor." Gustave Flaubert, Dicționar de idei de-a gata Faptul că animalul a fost atât de mult folosit ca unitate de măsură pentru stările noastre de spirit și pentru defectele sau calitățile noastre (îndeosebi pentru defecte
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
tămăduirii, ceea ce exprimă legătura strînsă, echivalența dintre vanitatea sublimată și sănătatea psihică, (întreaga medicină a anticilor era bazată la început pe influența vieții psihice asupra trupului, influență incontestabilă în principiu, chiar dacă interpretată adesea drept superstiție. Șarpele îmblînzit care își varsă veninul în cupa salvatoare, simbol al sublimării, este și astăzi emblema medicinei.) Dar există analogii legale mult mai surprinzătoare, supraconștient prevăzute de simbolismul mitic și exprimate cu ajutorul simbolului "șarpelui". Pentru a face ca veridi'citatea reprezentării mitice să devină tangibilă, este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și el a învins vanitatea lumii. Simbolistica exprimă acest lucru reprezentîndu-l pe Buddha înconjurat de un paravan format din cobre: șarpele învins, vanitatea înfrîntă devenită forță salvatoare și protectoare. Nu regăsim aceeași semnificație în șarpele lui Esculap, care își varsă veninul în cupa salvatoare: simbol al faptului că victoria asupra vanității este principiul sănătății psihice? Nu exprimă Iisus același adevăr numindu-se "fiul lui Dumnezeu" (încarnarea forței supraconștiente) și învingătorul "prințului lumii", al lui Satan-șarpele, tentația vanitoasă, principiul răului care domnește
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în care oricine își vede chipul, devine martoră a oglindirii celor doi tovarăși neașteptați: poetul și șarpele sau, conform interpretării noastre, autorul și visul său fixat în inconștientul creator: "Cu burtă flască, la urechi rubin, / Cu clopoței de slavă și venin, / Vecin cu mine se târăște. Totuși, / Împărtășesc pe baltă albii lotuși.//" 111 Zoomorfismul evidențiat în texte nu este doar rezultatul onirismului, ci și al personae, dacă ne raportăm, de data aceasta, doar la romanul Patul lui Procust și la una
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
concludent, mai ales că varianta oficializată a cauzei morții o constituie mușcătura șarpelui malefic. Există o inadecvare între locul acțiunii și instrumentul morții în sensul că, într-o țară ca Danemarca, mereu bântuită de frig și hula mărilor, șarpele cu veninul letal nu găsește condiții de dezvoltare biologică. Inadecvarea ne dă dreptul să conchidem că reinvestirea biblică este apanajul inconștientului creator shakesperian. Totodată, uciderea fratelui ne amintește de episodul lui Cain și Abel, după cum astuția Gertrudei se încadrează în același context
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
niște tifoane ce nu cu cerneală se vor impregna, ci cu supurația rănii mele străvechi. Poate că, în cele din urmă, totul va trece în ele și, pe măsură ce vor deveni mai purulente, mai colcăitoare, eu însumi mă voi goli de venin". Coabitarea în copleșitoarea colectivitate din tabără este un prilej pentru narator de a-și realiza, dacă mai era nevoie, inaptitudinea de a lega prietenii, de a se potrivi felului de a fi și a se exprima precum ceilalalți colegi (rock
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]