4,259 matches
-
plictisește, nu te aruncă în valuri, nu-ți provoacă sete și nici arșiță, nu te asfixiază, ci, știe doar să te răsfețe; din mustul primăverii, de fecioară, sămânța, copilărind în muguri, trece, rând pe rând, prin toate culorile curcubeului, de la verdele liniștit până la focul cel roșu, prin codul portocaliu, dar și cel galben de caniculă, de la gingășia primului ghiocel la prima zbatere ușoară de fluture, în apa de sub limba poftei de cireașă năzdrăvană, în grăuntele de pe ciocălăul dulce de cucuruz, la
MIROASE A TOAMNĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355014_a_356343]
-
către ochiul cerului, și pământul rodului. cu lumea în sinea ei moarte, naștere , iubire o schițez în gălbior în oceanul plin de dor. le strâng într-unul dăndu-l năzdrăvan , pun oceanul de culoare bleu, cobalt, prusan . câmpului îi dau citron verdele-l împart în crom : dealului adus de trup, muntelui îi pun smarald pietrelor, un bleu zincat . pentru omul evlavios pun un alb pe mănăstire ruga plânsă lângă piatră sub turla mare pictată . schițez și-o casă - n departe mai adaug
SCHIŢĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355078_a_356407]
-
pantele sudice ale Munților Troodos), încă vreo 10-11 kilometri pe un traseu superb. Șoseaua șerpuia printre dealurile calcaroase ornate cu arbuști, livezi de măslini și pâlcuri de viță de vie terasată, toate formând un minunat ansamblu coloristic în nuanțe de verde, împodobind coastele stâncoase precum niște dantelării croșetate din fire de viață. Pe măsură ce ne apropiam și urcam, pentru că pe toată această porțiune șoseaua trudește din greu spre vârful muntelui, în partea dreaptă se deschidea ca un evantai de lumină și culoare
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
De unde vine zâmbetul de după nori adânci De unde curcubeul peste stropi de ploaie De unde suferința ce amar te-ndoaie De unde-a răsărit izvorul între stânci Atâta primăvară mă aleargă printre flori Prea multă toamnă mă adoarme azi Eu am în mine verdele și cetine de brazi Din ochii-mi ce au plâns iubirea-n zori... Referință Bibliografică: Întrebări fără răspuns / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 261, Anul I, 18 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate
ÎNTREBĂRI FĂRĂ RĂSPUNS de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355342_a_356671]
-
reducere). Corpul de clădire, unde sunt cazată, se află chiar lângă un canal. La capătul opus este un zid vechi, înalt cam cât două etaje de bloc (ceea ce îmi blochează câmpul vizual), cu cărămida roasă, roșiatică și poalele impregnate cu verdele putred al algelor. Până la jumătatea lui este îmbrăcat și cu o plantă agățătoare, deasă, de culoare verde tomnatic. Un fel de protecție antisolară. Și, desigur, nu poate fi uitat fondul muzical natural. La primele ore ale dimineții, volumul e cam
VIA GARIBALDI de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355313_a_356642]
-
minunea vieții, infinită varietate a naturii, și să-i mulțumim pentru iubitoarea lui purtare de grija? Când stau în grădăna mea din Rontău, plină cu pomi, plină cu flori multicolore, cu legume mai cu seamă, cu iarba deasa de un verde crud, am sentimentul bucuriei de viață și de optimism. Când privesc cerul din grădina mi se pare mai albastru și imensitatea boltei lui îmi face inima să se bucure iar sufletul mi se umple de o fericire neobișnuită pentru momentele
IN GRĂDINA LUI IONEL de IONEL CADAR în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355345_a_356674]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > AMINTIRI ALBASTRE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 262 din 19 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Am adunat sub piele jurăminte Din verdele strivit sub talpa goală Doar unul a căzut printre morminte Rănit de lovitura ta fatală În rest, le am pe toate -nfipte-n mine Alături de inscripții prețioase Ascunse-n respirații și destine În sângele albastru și în oase Nimic nu va
AMINTIRI ALBASTRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355393_a_356722]
-
din 12 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Sub cerul în amurg de-octombrie-n grădină, se scutură de frunze copacii de lumină și nucul își aruncă tristețea-ngălbenită; gutuile-aurii și calde tufănele scânteie printre frunze ca parfumate stele. Grădina, în somn adânc, sub verdele de aur, de toamnă-i prăbușită, arar și-aprinde tufănica o lampă pe tulpină și cade-o galbenă gutuie din creanga obosită. În sufletul misterios al Toamnei, e cald și bine... ascunsă în semințe adormite, se plămădește dalba Primăvară. Referință
TOAMNA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355449_a_356778]
-
Soarele se lasă-n asfințit. În suflet port acum balastru, Abia văd cerul că-i... albastru. Îmi trag o labă peste bot; Bătrân nu sunt, cred că mai pot. În viață ce câștigi se pierde, Doar fânul e din iarbă... verde. Prin plete mâna mi-o petrec; În viață toate vin și trec... Ochiul stâng clipește-alegru, Dreptul vede numai... negru. Ți-o trage viața pe la spate Când crezi că ești stăpân pe toate; Cazi în genunchi și plângi a rugă; În fața
ÎMI TRAG O LABĂ PESTE BOT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355483_a_356812]
-
nr. 281 din 08 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului ploaie atipică În ploaia toamnelor din sud din nord, din vest sau est zălud, coboară-ncet azi ritmuri noi săgeți din picurii de ploi prin care numai amândoi vom trece-n verde crud. În albele zidiri de treci prin timp și anotimp stingher mai dorm și clipele de cer cu aer tâmp peste poteci. Mi-i toamnă și tot curg mereu același eu cu chipul greu; tu treci în văluri îmbrăcată, tu
PLOAIE ATIPICĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355515_a_356844]
-
urcai mai sus spre cetate, vedeai de acolo, valea Burdujeniului atât de largă, iar soarele cu strălucirea-i dungată, lumina precum lampa prinsă într-un perete în casa bunicilor, făcând acea vale, cînd cu nuanțele ei de verde pâna la verde comatic sau galben, asemenea unui tablou tulburător .. Cutreieram prin oraș în acea zi de toamnă frumoasă, unde frunzele coapte ale copacilor, foșneau muzicalitatea lor proprie. Îmi stânsesem în acea zi, personala mea de grafică cu ”Ctitoriile Ștefaniene”, deschisă la Galeriile
O ZI DE NEUITAT ... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355516_a_356845]
-
crez care nu poate sparge zidul urletului aruncat neglijent în podeaua inimii este un punct crescut din urechea cerului de rădăcini sculptate în umerii unui alt pământ înmugurit sub tâmpla soarelui viața are glasul timpului crescut în ambivalența ierbii acest verde insistent răsărit din tainele umblatului Referință Bibliografică: realități / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 262, Anul I, 19 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
REALITĂŢI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356824_a_358153]
-
ce mă aleargă prin orizonturile sale înclinate și îmi smulge ramurile cu pleoapele lui sărate uneori îmi scutur hainele de somn și mă aplec să număr toți plopii din odăile înăbușite în podeaua de frunze ruginii ce și-au dăruit verdele la pragul ușilor deschise până descopăr firul ierbii căzut în ochiul meu stâng obrazul din care a dispărut complet sărutul medita la tinerețea unor vise ce-și alunecau tremurarea între ridurile timpului priveau geloase cum se împletește lumina în tremurul
LINIŞTEA PICURA DIN STREAŞINA CERULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356823_a_358152]
-
Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 298 din 25 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Creație O vară nepereche sus la stână, Pe coasta unui munte cățărată, Izvoarele cu vântul se îngână, De veșnicii solemne-nconjurată. Pictăm atenți pășunile cu verde Și le fixăm cu ținte colorate, Mai siguri astfel că nu le vom pierde Prin sihăstrii de duhuri des prădate. Mai facem o potecă chinuită, Scăriță infinită salutându-l, De păsări și jivine ocolită, Dar să o urce, să tot
CREAŢIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356878_a_358207]
-
cald, bate vîntul, e frig, se adună norii, plouă, ninge ... o luptă pe viață și pe moarte se desfășoară între iarna căreia i s-a dus timpul și primăvara care întîrzie. Sălciile au prins timide să înverzească ... frunzulițe de un verde gălbui strălucesc în bătaia vîntului, merii și-au ițit florile și, cîteodată, cînd bate vîntul, din zarzări ninge cu petale de zăpadă, de nu mai știi, cînd te uiți pe fereastră, dacă e iarnă sau primăvară. Estera desenase un pastel
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
un arbore cu rădăcini crescute-n aer tăcerea nu se sparge când privirea și-a încheiat ucenicia mângâie roșul adormit în geana întoarsă-n azi ca o liniște în pântecul pieptului a început să bată vântul în pământ viul părăsești verdele din ramuri golul împresoară frunza ce ți-a crescut în palmă simplu ca o îndrăgostire mâine poate voi fi doar puțin din fiecare scoarță strop oarecare uitat dintr-o viață nenăscută pădurea mea ți-a împietrit în umăr cu mâini
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
Citește mai mult respiri ca un arbore cu rădăcini crescute-n aertăcerea nu se sparge când privirea și-a încheiat uceniciamângâie roșul adormit în geana întoarsă-n azica o liniște în pântecul pieptuluia început să bată vântul în pământ viulpărăsești verdele din ramurigolul împresoară frunza ce ți-a crescut în palmăsimplu ca o îndrăgostire mâine poate voi fidoar puțin din fiecare scoarțăstrop oarecare uitat dintr-o viață nenăscutăpădurea mea ți-a împietrit în umărcu mâini rătăcite își caută sărutuldin nemărginirea înmugurită
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
pașii cu șoapte poezia are numele tău o simt blestem curge din mâna care mângâie și țâșnește cuvintele ca dintr-un gât sugrumat sub tăișul pumnalului urna viitorului are rădăcini conturate în câmpia ce ți-a crescut sub unghii cu verdele ei îmi nălucești privirea nu atârna zădărnicia în urcatul treptelor povara ta naște risipire de glas mă vrei crucificat în mijlocul apei sculptând cioburi în drum sfârșit de soartă sunt albia în ocean de frică ce-l porți în glezne cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
Citește mai mult hai să ne amăgim pașii cu șoaptepoezia are numele tău o simtblestem curge din mânacare mângâie și țâșnește cuvinteleca dintr-un gât sugrumat sub tăișul pumnaluluiurna viitorului are rădăcini conturateîn câmpia ce ți-a crescut sub unghiicu verdele ei îmi nălucești privireanu atârna zădărnicia în urcatul treptelorpovara ta naște risipire de glasmă vrei crucificat în mijlocul apeisculptând cioburi în drum sfârșit de soartăsunt albia în ocean de fricăce-l porți în glezne cu mândria învingătorului respiri în picioare țipăt de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 278 din 05 octombrie 2011. caut timp în albul foii ca un rotund pierdut aripi frânte pasăre rară îți iei adio de la înălțimi femeile mele sunt arbori tăcuți respiră frunze în ultimul sărut cu verdele în piele și-au dăruit rădăcini de răbdare înmugurite inimi sculptează trăitul piepturilor de lemn înflorit cu oameni de teama clipei agățată-n titanicul stigmat nevroticul fir de iarbă rătăcea răspunsurile lumii de întrebarea Întâiului ... Citește mai mult caut timpîn
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
agățată-n titanicul stigmat nevroticul fir de iarbă rătăcea răspunsurile lumii de întrebarea Întâiului ... Citește mai mult caut timpîn albul foii ca un rotund pierdutaripi frântepasăre rară îți iei adio de la înălțimifemeile mele sunt arbori tăcuțirespiră frunzeîn ultimul sărut cu verdele în pieleși-au dăruit rădăcini de răbdare înmugurite inimi sculptează trăitul piepturilorde lemn înflorit cu oameni de teama clipeiagățată-n titanicul stigmatnevroticul fir de iarbărătăcea răspunsurile lumiide întrebarea Întâiului... XXXII. GUST DE SINGURĂTATE, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 275 din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
prin iubire răzbești să poți fi cu adevărat ceea ce e demn să fii iar dacă nu ai înțeles nimic din ceea ce poeta a transmis: Închide-le-n pătratul magic / E crainic Hermes, zeu sub soare. / În Poarta Lunii, smaralde-n verde tragic...( Pătratul magic) și încheie prin ați spune atât de uman însă conștientă de neputința profanului: Îmbrățișează-mă, mai bine, în culoare!
TIMP ŞI SENS ÎN DESCIFRAREA CODULUI POETIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356916_a_358245]
-
rest de fitil egal cu sfârșitul culorii în hăuri de galben respir suflarea măsoară și albul cenușii din vipii glisând printre semne de tus vrăjit caligraf este ochiul în buclă mătăsii cuvintele ghem îmi șoptesc doar să fiu desprinderi de verde în sâmburi striviți sub carâmb absorb în spirală aritmic ecoul când zmeiele frunză sunt scrum și zidul străpuns de un gând răspunde în magma primară Eu Sunt respir între greieri și stele caligraful dezvolta alt punct învăț ascultarea namaste și
POEMELE TOAMNEI (ANA URMA, VASLUI) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356938_a_358267]
-
cât pe ce să cadă peste ea. A lăsat bocceluța jos și, cu ultimele eforturi, a ajuns cu fata, mai mult târâtă și udă toată de transpirație, la mașină. În acest timp, frumoasa asistentă privea peisajul; își desfăta ochii cu verdele crud al frunzelor din copaci și cu roșul-vișiniu al cireșelor, încă, neculese. Bărbatul era undeva în spatele mașinii, de unde se ridicau câteva rotocoale de fum albăstrui, semn că se delecta cu o țigară. Nu erau interesați nici cât e negru sub
PROFESIONIŞTII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357014_a_358343]
-
un arbore cu rădăcini crescute-n aer tăcerea nu se sparge când privirea și-a încheiat ucenicia mângâie roșul adormit în geana întoarsă-n azi ca o liniște în pântecul pieptului a început să bată vântul în pământ viul părăsești verdele din ramuri golul împresoară frunza ce ți-a crescut în palmă simplu ca o îndrăgostire mâine poate voi fi doar puțin din fiecare scoarță strop oarecare uitat dintr-o viață nenăscută pădurea mea ți-a împietrit în umăr cu mâini
ARBORI DE AER de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356585_a_357914]