3,381 matches
-
lor. Iată un text de Caloian pe care îl are în vedere: Iani, Iani, Caloiani, ie cerului torțile și deschide porțile și pornește ploile: curgă ca șivoaiele, umple-se pîraiele printre toate văile; umple-se fîntînile să răsară grînele, florile, verdețele, să crească fînațele, să s-adape vitele; fie multe pitele! Altul, de Paparudă: Lungă, lungă, Păpălugă. Eși din a ta glugă, suie-n sus la rugă, seceta să fugă. Ie cerului torțile și deschide porțile și revarsă ploile; cură ca
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mărfuri fel de fel. Se simțeau bine la București. Hanul era întărit și bine păzit, ei și marfa lor erau apărați de orice rele în încăperile sănătoase ale clădirii. Viața fremăta năvalnică peste tot, dar postelniceasa își dorea liniște și verdeață, că nu mai putea să lupte. Acasă, era acasă. Stătea senină cu gândurile duse la locurile sfinte. „...Și o așază pe ea, Doamne, în loc de lumină, în loc de verdeață, de unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinul...” S-a săvârșit în a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ale clădirii. Viața fremăta năvalnică peste tot, dar postelniceasa își dorea liniște și verdeață, că nu mai putea să lupte. Acasă, era acasă. Stătea senină cu gândurile duse la locurile sfinte. „...Și o așază pe ea, Doamne, în loc de lumină, în loc de verdeață, de unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinul...” S-a săvârșit în a doua zi a lunii martie, anul 1678, primind împărtășania din urmă din mâinile mitropolitului Theodosie, după ce cu limbă de moarte a spus că nu schimbă o vorbă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rezidit-o unchiul și verii mei; e locul lor de îngropăciune. Toacă de vecernie. — Or să bată și clopotele? întrebă Selin, temător. — Da, cred că da, dacă te uiți peste apă, acolo e o colină, vezi? Se poate zări prin verdeață zidul alb și o turlă... — Să mergem în tabără, să nu se însereze. Credeam că dorești să luăm barca pe lac. — Din tabără se aud clopotele? — Nu. Doar de aci. Dangătul vine peste apă, ca și cum l-ar purta vântul. Toaca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Vodă cel tăiat, Vlad Vodă cel netăiat, Radu Vodă cel Mare, Vladislav Vodă cel tăiat, fiul lui Dan cel netăiat, care mai avu un fiu pe Dan Vodă cel tăiat, pomenește-i, Doamne, la loc de odihnă, la loc de verdeață, de unde a fugit toată durerea și întristarea, iar pe mine păcătosul învrednicește-mă să pot ajunge la zidul plâns al mânăstirii Snagovului ca să desăvârșesc panihida unșilor tăi, Doamne, din țara aceasta”. Mergea și spunea mereu pomelnice pentru vii și pentru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
făcu semn feciorului că vrea să urce până sus. Cum se vedea bisericuța văruită în soarele aflat spre apus, cu pridvorul adăugat de curând - slomn, cum îi spunea vlădica Thedosie, Dumnezeu să-l pomenească -, răsărind ca o mireasă albă din verdeața crângului ce o înconjura, i se părea o minune. Or, cu minunile nu te întâlnești în fiecare zi, așa că spătarul porni, atent la fiecare pas, să urce poteca spălată. Dinspre zăvoiul Dâmboviței, de dincolo de colină se auzea zvon de râsete
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
imaginația spectatorului e complezentă, Bucureștiul se mai oferă ca o oază în mijlocul câmpiilor fără de sfârșit ale Valahiei. Carpații sunt prea departe; abia se zărește la nord-est, pe vreme senină, linia albastră a vârfurilor lor; aspectul acestei cetăți, cu bolți de verdeață, în mijlocul unor câmpuri netede, uscate de un soare arzător, lasă o bună impresie. Descrierile favorabile orașului au fost scrise, evident, sub efectul acestei perspective. Din Turnul Pompierilor, dacă privirea coboară spre nord, nu mai avem în fața ochilor un miraj amăgitor
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
și de lacuri conturate capricios. Mlaștina a făcut loc verzilor peluze, aleilor drepte, potecilor șerpuite, parterelor grațioase, unde inteligența arhitectului a desfășurat toate resursele liniei drepte și ale neprevăzutului. Plantele rare, arbuștii odoriferanți își dispută spațiile libere dintre masivii de verdeață. O moviliță centrală, construită în formă de labirint, peșteri în stil rocaille, elegante foișoare, scaune comode, bolți cu pupitru pentru muzicile militare ce alternează cu modestele orchestre ale lăutarilor (muzicieni țigani): aceasta este grădina Cișmigiu. Întreținerea sa îi este încredințată
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
mai înalt demnitar al statului. Reuniunea se ține într-o incintă rezervată, înconjurată de șanțuri adânci ca o linie de apărare, la capătul câmpului rezervat târgului. Balul se dă în aer liber: platouri încărcate de zaharicale circulă pe sub foișoarele de verdeață; vinul din Champagne la rece curge în valuri. Miniștrii, funcționarii, municipalitatea, toate clasele sociale sunt reprezentate aici; e o sărbătoare națională, patriarhală în toată puterea cuvântului. În fiecare an coboară din Carpați ca să asiste la ea treisprezece dansatori cunoscuți sub
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
reproduce descrierile aici; fluviul, aflat aproape de gura sa de vărsare, umflat de apele pe care i le trimit Carpații, a devenit la Galați mai maiestuos și mai puternic. Admirăm în trecere agreabilul sat turc Suceo, așezat în mijlocul unui masiv de verdeață, iar la stânga, mânăstirea Serraponte, cartier general al împăratului Nicolae în 1828; în acest punct a traversat armata rusă Dunărea pentru a mărșălui asupra Varnei. Să menționăm de asemenea Reni, micul oraș românesc; Tulcea, marele oraș turcesc; acesta din urmă aflat
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
stat lângă mine în ziua aceea, până s-a convins că am prins secretul și pe urmă s-a îndepărtat. Îmi plăcuse cartierul Ferentari (unde stătea Gheorghe al lui Costică brutarul) cu căsuțele acelea cu pompă în curte și multă verdeață. M-am dus chiar pe Tutunari, dar Gheorghe nu mai era acolo, în schimb, ciudățenie, camera lui era liberă. Am închiriat-o eu. Avea un geam mititel, ca la pitici, dar da spre grădină, avea lumină electrică, podea de lemn
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de copaci. Marin coborî pe pământ în tăcere. Era greu de crezut că se afla în inima cartierului Pripp. O briză blândă îi mângâia obrajii; se auzea foșnetul ușor al frunzelor arborilor. Pacea acestui peisaj pastoral din proprietatea plină de verdeață punea în evidență o anumită simplitate a vieții Marelui Judecător. Poate că această simplitate era afectată, dar ea îi dădea întotdeauna lui Marin sentimentul \ chiar și astăzi când avea atâtea de făcut \ că se află aici pentru a se destinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
VEDERE MORAL, ERA CA UN LEU CARE SE ÎNVÂRTEA ÎN CUȘCĂ. DUPĂ CE IEȘIRĂ DIN MAȘINA PUSĂ LA DISPOZIȚIA LOR IMEDIAT CE SOSISERĂ, INTRARĂ PE ALEEA CARE DUCEA LA REȘEDINȚA OFICIALĂ. UN TÂNĂR ÎNALT, CARE PÂNĂ ATUNCI STĂTUSE SUB O BOLTĂ DE VERDEAȚĂ ȘI CARE PĂREA SĂ ÎI AȘTEPTE, SE RIDICĂ ȘI VENI ÎN ÎNTÂMPINAREA LOR. MARIN ÎL RECUNOSCU PE FIUL LUI, DAVID BURNLEY ȘI SE OPRI. UN MOMENT ÎȘI DORI CA DELINDY SĂ NU-I FI VĂZUT PROGENITURA. ORGOLIUL LUI PATERN ERA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
apăru în creieri un gând viu ca un trăsnet: " Sufletul meu a regăsit pe Dumnezeu!" O dâră de raze albe scânteia pe crucea udată de furtună. Flacăra din sufletul lui Apostol se unea cu razele scânteietoare, cu zgomotul ploii, cu verdeața câmpurilor, cu albastrul care părea un ochi al infinitului, cu infinitul însuși, într-o armonie fierbinte. Simțea în sufletul său pe Dumnezeu, precum sufletul său se simțea în Dumnezeu... 11 Ploaia încetă în amurg, văzduhul înghiți nourii și noaptea toate
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
spre grădinița din fața casei. Parcă acum toată înfățișarea casei parohiale ar fi fost mai prietenoasă. În cerdac era o masă acoperită cu fața albă și trei scaune împrejur, iar pe stâlpi și pe parmaclâc vrejile și frunzele viței-sălbatice își sorbeau verdeața. ― Poftește, Apostole, te rog! strigă popa, frecîndu-și mâinile cu mare bucurue. Ia loc aici... E foarte bine aici... Și preoteasa are să ne aducă niște cafele cu lapte cum n-ai mâncat nici pe la Pesta!... Scuză-mă numai o secundă, Apostole
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
unison: Ding! Dong! Ding! Dong! De fiecare dată îl părăseam plậngậnd, jelind după limbile clopotului, făcậndu-mi cruci mari și implorậnd Divinitatea să-l redea în totalitate ființei mele, cu lumea senină, cu oamenii aceia cu sufletul curat ca aurul, cu verdeața parfumată a livezilor și dumbrăvilor, cu dealurile împodobite, cu pậrậiele limpezi și cu troițele frumos îngrijite, în care vedeam forma cea mai corectă de reluare a contactului cu lumea imensă a forțelor naturii creatoare. În ziua aceea, satul era scăldat
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
buzunar. Patroane, Încă un rând că fac cinste pentru ultima oară! Elenuco, hai peste ruși să-i cucerim muzical! 16.05.2009 Cizmele de cauciuc Sandu Șpriț a făcut piața - buget de austeritate, nenică, dar de mâncat trebuie să mâncăm, verdeața e la mare preț, roșiile cam scumpe! Ce dracu’, domnule, ar trebui să fie mai ieftine. Cică vin de departe. Păi dacă am distrus serele, normal... Pentru că jumătatea sa, intitulată Georgeta, dorește să spele covorul la o vecină, În curte
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
grav. Acesta este semnul că ne ducem pe copcă. E semn rău, Gicule. Gore ia halba și varsă câteva picături pe jos. Pentru morți... Gicu nu varsă nimic din berea lui. Lasă că morții sunt mai fericiți, la loc cu verdeață și răcoare, nu mai au nevoie de nimic. Eu, când mă uit În cutia poștală, În perioada a asta a lunii, și văd plicurile cu facturi, simt un dor de ducă pe pustii. Iei cu o mână, dai cu două
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și cu celălalt la televizor. Tocmai se difuzează o reclamă la paracetamol. Băi, Gicule, dacă mori, eu cui rămăn, cui am să rămân? Se bagă și Gore. De ce-ai plecat, de ce-ai mai fi rămas? La loc cu verdeață și răcoare scapi de europarlamentare - uite un slogan bun, Gicule. Deși - se scarpină după ureche și mai cere o vodcă - au mai votat morții din morminte, cu moartea pre buletinul de vot călcând. Gicu mărește ochii. Nici acolo nu scap
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ar trebui să protesteze, nu să ia modemuri și să se uite la nunți de prin munți. Sandu Șpriț face din nou pe indiferentul, e duminică și știe că pe la șapte seara se Întâlnesc pedeliștii la Snagov, la loc cu verdeață și răcoare. E posibil să se lase cu remanieri sau cu termene de grație, eventual cu restructurări la ministerele patriei. Din această cauză, bea Încet, nu se grăbește, nu mai dă paharul peste cap ca În alte zile. Face totul
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și gura-i strâmbă, cîrnu-i nas. - De sus își stoarce Lacom poamă neagră-n gură - pituliș prin tufe-o-ntoarce, Se strâmbă de râs și-n fugă se dă vesel peste cap. Albe trec în bolta neagră prin a trestiei verdeață. De o cracă pe-ape-ntinsă una-și spînzur-a ei brațe, Mișcă-n aer peste unde fructul mării de omăt; Altele pe spate-ntinse cu o mînă-nnoată numa, Cu cealaltă rupând nuferi, plini de-o luminoasă spumă, Pun în păr și ca-nnecate
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie! 4. Căci săgețile Celui Atotputernic m-au străpuns, sufletul meu le suge otrava și groaza Domnului bagă fiori în mine! 5. Zbiară măgarul sălbatic cînd are verdeață? Mugește boul cînd are de mîncare? 6. Poți mînca ce-i fără gust și fără sare? Are vreun gust albușul unui ou? 7. Orice lucru de care aș vrea să nu m-ating, aceea-i hrana mea, fie cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
dispare. Iar plâng și mă gândesc ce multă dreptate are, O ploaie rece și deasă, apare. INEXISTENTĂ Mă înfiorați cu ale voastre vorbe, Pline de cenușă și ceață. Mă faceți să cutremur o întreagă poezie, Căutând un loc mai cu verdeață. Mă doare tot trupul, Inexistent și el, din păcate. Sunt doar o umbră, O fărâmă născută în inutilitate. Sunt un suflet inocent, Venit să vă lumineze, Înghesuit între lucruri mărunte Și idei mărețe. Vreau să spun o mie de lucruri
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
șapte mări și șapte țări, un rege împovărat de grijile și nevoile regatului său. El avea un fiu, pe nume Andrico, ce avea 14 ani dar era foarte isteț și priceput în toate cele. Regatul era unul însorit, plin de verdeață și frumusețe dar era mereu călcat de un balaur fioros, balaurul Marco și oamenii aveau multe necazuri din pricina acestuia. Marco fura cele mai frumoase fete din regat și le ascundea în adâncurile pământului, unde își avea el locuința. Trecură cinci
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
duc la ședințele de partid! Cetăți pereche Când satul se termina șoseaua despărțea distinct vegetația în două; în partea dinspre fluviu o lizieră de sălcii, scorburoase, începea pădurea stejarilor de luncă, plopilor și frasinilor care aruncau arome sălbatice de ghindă, verdeață și fluviu domolit; iarba înaltă, grasă și moale urca înspre cetate iar dincolo în zare, Dunărea, scăzută mult, lăsase o insuliță. din bolovăniș și nisip să iasă la iveală. Peste șosea se lăsau abrupt câteva coaste prăpăstioase și făgașe făcute
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]