1,741 matches
-
au primit ceilalți? Lu’ fratele meu, medicul, i-o dat trei ani, da’ la recurs i-o mai luat un an, și-așa c-a făcut numai doi ani de-nchisoare. Verișorii mei 25 de ani de-nchisore, băiatul lor 20, verișoara mea 12 ani, eu zece ani. Eu am avut cea mai mică condamnare... Ceilalți din Pir: 25 de ani, zece ani femeia, fiicele ei câte un an, pentru că fetițele-o zis că ele n-o știut, și, la un sfârșit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ani erau cele care făceau gospodărie, găteau, spălau rufe, și În ele aveau mai multă Încredere. Era prima cameră jos, o cameră specială pentru ele. Lângă ele era camera cu cele care aveau douășpe ani condamnare. Acolo a fost și verișoara mea. Sus la etaj erau iară trei camere, unde erau unele până la șase ani, una până la zece ani, și pe-ormă noi, cu zece ani, separat, În alt dormitor. Restu’ nu aveau voie În dormitoarele astea moderne, erau repartizate În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Ecaterinei BÎlu); la vila Arhipescu, pe str. ștefan cel Mare, mai sus de casa Vasile Ciurea și la Tinca Statilescu, pe str. Română, unde a funcționat primul cenaclu literar fălticenean. 792 văd pe urmă ce mai pot căpăta. Cele cuvenite verișoarei mele de la soția mea și de la mine. Ție calde salutări și urări de sănătate. M. V. Pienescu P.S. Nu mă face să aștept mult un răspuns! 26 Buc., 28/III.1975 Dragă Eugen, Nota semnată de C. Azoiții În ziarul 298
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Pa Malca Schechter am mai Întâlnit-o la București, cam de mult, la o expoziție Schweitzer. Dacă-i aflați adresa de la vreo rudă, veți afla de la ea multe amănunte despre Rubin, pictor de talent fără școală, ca și Todirel Tatos. Verișoarele erau mândre de el. Cât privește pe Doina Bucur (Florica Ionescu, născută Pursch) știu că a dat vreo 2 concerte la Flt. sub egida „Ligii”, că era violonistă virtuoasă și că mama ei era româncă (mi se pare soră cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
am dat banii, cum ni s-a cerut, 50.000 de persoană, banii i-am dat personal dlui Vrăbeț, fostul șef al serviciului de pașapoarte. Ne-am întâlnit cu dl Vrăbeț pe str. Timocului la nr. 29 din Timișoara, la verișoara dânsului, iar restul rudelor noastre din grupul nostru pe care nu le-a luat el la dl Bogdan din str. Cluj. Dânsul ne-a trimis cu un bilet pe str. Leontin Sălăjan la serviciul de pașapoarte să-l căutăm pe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dvs., care aveți posibilitatea să-i contestați pe Reagan, Mitterrand și pe alții. Iertați-ne păcatul, măcar în aceste zile de Paști, când casele noastre miroseau a mirodenii și cozonac, și nu a sânge, praf și umilință, ca astăzi. O verișoară a pisicii brâncovenești, București, 9 aprilie 1984, difuzată fragmentar la 20 mai 1984 Domnilor, Știți dvs. de la Europa Liberă cine este tovarășul Corbu? Adică, pentru a reuni cele două întrebări: cunoașteți dvs. lista completă a protocolului din jurul lui Ceaușescu Niculae
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
tatălui meu și a unchiului Mitu, fratele mamei, care, eliberați de la Aiud, veniseră acasă după 16, respectiv 8 ani de închisoare neîntreruptă. Fratele meu și cu mine eram în vizită în seara zilei de 30 iulie 1964 la familia unei verișoare de-a noastră, care locuia la Sibiu, ea fiind din Sâmbăta de Sus. Am primit un telefon de acasă, din Str. Croitorilor nr. 8, unde locuiam în casa mătușii noastre, farmacista Ancuța Bânda, născută Banea, mama și cei doi fii
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
un moment dat am cumpărat casa fostului rege al Bavariei, care era un fel de castel și fusese vândut de vreo trei ori. Eu eram al patrulea cumpărător. Casa asta fusese un cadou de nuntă dat de regele Bavariei unei verișoare. Familia s-a stins toată, că regele ăsta a fost înecat de nemți într-un lac de lângă Müchen, că terminase visteria statutului cu construcțiile de castele. Era un îndrăgostit de castele acest rege, Ludwig al II-lea al Bavariei. În
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
IV, p. 105. 498 Ibid., IV, pp. 1010-1011. 499 Ibid., IV, p. 316. 500 Ibid., IV, p. 76. 501 Ibid., IV, p. 436. 502 Ibid., IV, 11 noiembrie 1912, p. 51. 503Ibid., II, p. 169. 504 "Alături, sora mea și verișoara mea vorbesc iarăși de copiii lor, mama și Ottla se amestecă în conversație, tata, cumnatul meu și soțul verișoarei mele joacă cărți, ceea ce provoacă râsete, sarcasme și cărți trântite pe masă, totul întrerupt doar ici și acolo de către tatăl meu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Ibid., IV, p. 436. 502 Ibid., IV, 11 noiembrie 1912, p. 51. 503Ibid., II, p. 169. 504 "Alături, sora mea și verișoara mea vorbesc iarăși de copiii lor, mama și Ottla se amestecă în conversație, tata, cumnatul meu și soțul verișoarei mele joacă cărți, ceea ce provoacă râsete, sarcasme și cărți trântite pe masă, totul întrerupt doar ici și acolo de către tatăl meu care își imită nepotul; dar totul este acoperit de vocea canarului, care este foarte tânăr, aparține lui Valli, trăiește
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
poveste de familie din România 1855-1995. Deci, o sută și ceva de ani. Câteva generații. Aceea a fost o fotografie din 1917 și vedeți una făcută în 1936. La o nuntă. Și uitați-vă cine sunt: bunicii mei, asta este verișoara mea care a fost omorâtă în 1942. Ăsta-i soțul ei care a fost trimis în Siberia. Acesta e fratele lui, trimis tot în Siberia, o dată cu el. Ăsta-i tatăl meu, asta-i mama mea, asta-i mătușa, mama acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mea care a fost omorâtă în 1942. Ăsta-i soțul ei care a fost trimis în Siberia. Acesta e fratele lui, trimis tot în Siberia, o dată cu el. Ăsta-i tatăl meu, asta-i mama mea, asta-i mătușa, mama acestei verișoare a mele care a murit și ea în ’44 în Transnistria. Aici sunt mătușa din Sfântu Gheorghe care a murit la Auschwitz împreună cu acești doi copii. Asta sunt eu. Asta este sora mea, mai mare, cu 4 ani mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dacă tot timpul sau numai atunci. Normal, se vorbea românește, nu se vorbea în altă limbă, numai în instituții, pe la gară, erai obligat să răspunzi în limba rusă, și atunci nu prea știam. Am descoperit un șir săltăreț, nesfârșit de verișoare, eu care, aici, în Regat, cum s-ar spune, n-aveam decât un văr, sau doi. După aia, verișoarele, când a fost "podul de flori" de peste Prut, au venit în România, nu mai aveam nici unde să le culc, dormeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
pe la gară, erai obligat să răspunzi în limba rusă, și atunci nu prea știam. Am descoperit un șir săltăreț, nesfârșit de verișoare, eu care, aici, în Regat, cum s-ar spune, n-aveam decât un văr, sau doi. După aia, verișoarele, când a fost "podul de flori" de peste Prut, au venit în România, nu mai aveam nici unde să le culc, dormeau și pe jos, verișoară lângă verișoară, Ludmile, Natașe, aveau nume de-astea, slave... Și atunci, la 18 ani, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
în Regat, cum s-ar spune, n-aveam decât un văr, sau doi. După aia, verișoarele, când a fost "podul de flori" de peste Prut, au venit în România, nu mai aveam nici unde să le culc, dormeau și pe jos, verișoară lângă verișoară, Ludmile, Natașe, aveau nume de-astea, slave... Și atunci, la 18 ani, când am fost în satul acela, unde am stat vreo zece zile-două săptămâni, am început să scriu. Scriam mai dinainte, dar foarte prost, eram conștient de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
cum s-ar spune, n-aveam decât un văr, sau doi. După aia, verișoarele, când a fost "podul de flori" de peste Prut, au venit în România, nu mai aveam nici unde să le culc, dormeau și pe jos, verișoară lângă verișoară, Ludmile, Natașe, aveau nume de-astea, slave... Și atunci, la 18 ani, când am fost în satul acela, unde am stat vreo zece zile-două săptămâni, am început să scriu. Scriam mai dinainte, dar foarte prost, eram conștient de chestia asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
aceeași familie cu Frumoasa din Pădurea Adormită, Prințesa de Pfundgreu, Prințesa de Pene), Prințesa de Fasolasi (cu sora ei, Prințesa de Doremi), Prințesa Zaza de Zulù Zazù, Prințesa de Esperlu&te, Prințesa de Talmeș-Balmeș (din Absurdezia), Prințesa Capriciosa (cu două verișoare: Prințesa Mazarina și Prințesa Koku), Prințesa Gudrun von Badabumbumbum, Prințesa de Pârtzesc, Prințesa Nocția (cu sora ei Pamina), Prințesele de O-Mie-și-Una-de-Fețe-și-Niciuna (invizibile!), Prințesa Julia de Golsac (numită și Frederika), Prințesa de Pitipitipythia, Prințesa Ignotia (alias Necunoscuta), Prințesa Amnezia (alias Uituka
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
Prințesa Tzaca-tzaca, Prințesa Barbămoale (i se mai zice Hirsuta sau Prințesa cu Barbă), Prințesa Brațpăros, Prințesa Pflekara de Java, Prințesa Romeea Gitanos, Prințesa de Junglă Liliana (prietenă cu Limbubuta de Banana), Prințesa de Nisipuri, Prințesele Ding și Dong (siameze, au verișoare pe Prințesele Tut și Tut), Prințesa (spre crăiasă!) Crai-Nou, Prințesa Kuskah, Prințesa Éphémère de Chine, Prințesa Anguille de l’Isle, Prințesa Pupidulce, Prințesa Glaciala (prințesă a Ghețurilor și a Oglindeziei), Prințesa de la Crapaudine (cu o vară, Prințesa Diplodocus), Prințesa Papagnasse
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
și să nu fie probleme. La un moment dat s-a pus problema ce se întâmplă dacă moare aici. După ce s-a botezat și s-a călugărit el rupsese oarecum legăturile cu partea din familie care mai trăia, adică verișori, verișoare. Vorbea numai de o singură verișoară: Ela. M-a rugat pe mine sub jurământ că dacă moare în București eu să fac tot posibilul să-l duc la Rohia. Zicea că nu vrea să fie înmormântat la Cernica sau la
Despre N. Steingardt cu dl. Gavrilă Pleș by Gina Iacob () [Corola-journal/Journalistic/12520_a_13845]
-
un moment dat s-a pus problema ce se întâmplă dacă moare aici. După ce s-a botezat și s-a călugărit el rupsese oarecum legăturile cu partea din familie care mai trăia, adică verișori, verișoare. Vorbea numai de o singură verișoară: Ela. M-a rugat pe mine sub jurământ că dacă moare în București eu să fac tot posibilul să-l duc la Rohia. Zicea că nu vrea să fie înmormântat la Cernica sau la Străulești unde au scriitorii loc. Vorbise
Despre N. Steingardt cu dl. Gavrilă Pleș by Gina Iacob () [Corola-journal/Journalistic/12520_a_13845]
-
ce-i în sufletul meu, dar dumneata pricepi că ești maramureșan, iubești Rohia și știi că eu doresc să fiu înmormântat acolo. Mi-a dat niște numere de telefon și niște nume. Dacă murea aici, trebuia să iau legătura cu verișoara lui care îmi dădea banii necesari pentru transport și în acel moment trebuia să sun pe o doamnă de la Biblioteca Academiei cu care aranjase transportul. Era foarte șugubăț. ŤDumnezeu cred că-mi pregătește o moarte mai ușoară. Numai cu inima
Despre N. Steingardt cu dl. Gavrilă Pleș by Gina Iacob () [Corola-journal/Journalistic/12520_a_13845]
-
unul din ele a primit chiar Palme d'or la Cannes, în 1993), acum 17 ani. Roberto Benigni avea 34 de ani cînd a filmat un episod, iar la data premierei avea 51! Printre altele, e fantastic un filmuleț intitulat "Verișoarele", în care două tinere verișoare care nu s-au mai văzut de mult se întîlnesc în holul unui hotel și stau cîteva minute de vorbă; una e o blondă sofisticată, plină de bani și de succes, pîndită de uscare, alta
Și eu am fost în Deltă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12569_a_13894]
-
chiar Palme d'or la Cannes, în 1993), acum 17 ani. Roberto Benigni avea 34 de ani cînd a filmat un episod, iar la data premierei avea 51! Printre altele, e fantastic un filmuleț intitulat "Verișoarele", în care două tinere verișoare care nu s-au mai văzut de mult se întîlnesc în holul unui hotel și stau cîteva minute de vorbă; una e o blondă sofisticată, plină de bani și de succes, pîndită de uscare, alta e o brunetă cu părul
Și eu am fost în Deltă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12569_a_13894]
-
le remarcă încă. În schimb, poftele o scot din minți încă de pe acum. Fata trăiește o poveste de dragoste nebună cu unchiul mic, pictorul. Năsoasa asta de Lialia a venit, nu se știe cum, în casă la rude, la Dașa, verișoara ei de-a doua, și i-a cășunat pe taică-său. El stă acasă, în camera din fund, desenează. O minune de ilustrații, cu păsări în colivii, cu niște versuri... E pictor grafician. Are părul negru, ondulat, lung. Până la umeri
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
strada Molceanovka și, dac-ar fi să fim răi, ar putea chiar să dea o fugă până acasă o secundă, ca să bea, de pildă... un ceai Dar părinții Lialkăi? Ce-o fi crezând mama ei, Stela, aia cu fundul lat, verișoară primară cu Jenia? Că fata se duce la școală fluturându-și servieta jerpelită? Dar tăicuțul ei, Konstantin Mihailovici, matematicianul ăla bătut în cap, el ce-o fi crezând? Dar ce-ar fi putut să creadă în legătură cu asta răposata tanti Emma
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]