47,628 matches
-
un elogiu de o finețe și de o sensibilitate aparte, nu doar lui Bic, enotului sau „Hoțului”, ci tuturor câinilor de vânătoare - din toate timpurile. Pasiunea pentru vânătoare este atât de înflăcărată, încât nu se putea reflecta, firesc, și-n vers melodic: Vânătorul *) „De nu-l cunoști, e foarte simplu Să-l întâlnești în câte-o seară Trecând cu pas ușor și suplu Către vreo baltă solitară... Cu pana de la pălărie Împunge cerul de argint, Un rătăcit pare să fie Cătând
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
diminețile de vară Tu poți să urmărești din prag O siluetă singulară Brăzdând lucerna în zig-zag!... Iar arma lui de vânătoare Sclipește-n zare fumurie De parc-ar duce în spinare Un fir enorm de... păpădie!...” Nu știm dacă aceste versuri au fost vreodată publicate sau poate au rămas să-mpodobească, tăcut și cuminte, laboratorul de creație al scriitorului. Oricum, mulțumim doamnei Georgeta Ionescu, pentru că ni le-a dăruit. Livia Ciupercă
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
ore, și, socotind bine, anul încheiat a fost foarte fructuos. De aceea consider că este cazul ca, după atâția metri de publicistică și 75 de primăveri prinse la rever - să mă adresez poetului din corola celor 39 de volume de versuri cu minusculul apelativ „MAESTRE.” ȘAMANUL...așa se numește noua sa carte (a câta?!?) , apărută recent pe tarlaua browniană a producțiilor literare și actuală românească. Constat, nu surprins, că poetul și-a scos din teaca rațiunii paloșul-laser ascuns în străfundius și
ŞAMANUL -interviu ad-hoc cu maestrul George FILIP- [Corola-blog/BlogPost/93790_a_95082]
-
Mihai Posada - Un nou volum al Ancăi Sîrghie, despre Radu Stanca După volumul Dăltuiri, îngrijit de universitarul sibian Anca Sîrghie împreună cu Marin Diaconu, cu texte de Radu Stanca (versuri, traduceri, teatru, eseuri, cronici) și note, respectiv 330 de pagini, apărut în anul 2012 la Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă, din București, a urmat în 2015 un altul: Radu Stanca: profil spiritual, cu o prefață de Eugen Simion
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93820_a_95112]
-
Ioan Taub, difuzată în premieră la 25 noiembrie 1969, în emisiunea „Carnet teatral“ unde, pe lângă comentariile specialiștilor, poate fi auzită și vocea distinsei soții a maestrului, actrița Dorina - Doti - Stanca. Un cadou neașteptat, o nestemată dăruită iubitorilor de teatru, de versurile, de frumusețea operei complexe a lui Radu Stanca. Așa cum stă în fața aceluiași cititor, recenta carte a Ancăi Sîrghie, în seria dedicată de-o viață reprezentantului Cercului Literar de la Sibiu, încă insuficient prețuitului Radu Stanca.
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93820_a_95112]
-
cuvine pe măsură, remarcându-se și rigurozitatea jurnalistului aflat în elita profesională a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din care face parte, volumul cuprinzând și ziariști-scriitori. Această antologie este ca o pasăre cu aripile de lumină. O aripă este din gânduri de vers, cea de-a doua din drumul lung al frazelor. Pasărea aceasta, în zborul său lin, duce de pe un meridian pe altul legătura cuvântului de lumină al Limbii Române între ziditorii de literatură. În Călător în visare, prefața volumului de versuri
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93839_a_95131]
-
vers, cea de-a doua din drumul lung al frazelor. Pasărea aceasta, în zborul său lin, duce de pe un meridian pe altul legătura cuvântului de lumină al Limbii Române între ziditorii de literatură. În Călător în visare, prefața volumului de versuri Spiralele Adolescenței, spuneam:,,Bun scormonitor în carnea visului/gândului, poeta Elisabeta Iosif a strâns într-un fagure de miere pentru buzele de lumină ale cititorului”... Iată, acum, aș putea spune că: Doamna Elisabeta Iosif a parcurs globul pământesc imaginar și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93839_a_95131]
-
Am avut onoarea și plăcerea ca unora dintre acești poeți și prozatori, în diverse locuri și momente, să le vorbesc sau să scriu despre volumele domniilor lor. Dacă în poezie găsim structuri de formă fixă:sonet, haiku, ritm și rimă sau vers liber, proza are în conținut de la nararea amintirilor la povestiri și până la compoziția eseului filozofic. Toate acestea sunt îmbrăcate în haina creatorului matur, a profesionistului în modelarea cuvântului liric sau epic pentru lectorul de azi și de mâine. Totdeauna o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93839_a_95131]
-
Canada, ediția a 45-a, din 7 iulie a.c. În țară periplul dialogului în trepte Lucian Blaga și ultima lui muză a început la Salonul Hunedorean al Cărții de la Deva, din 9 octombrie a.c. Apoi, actrița Gabriela Neagu a recitat versuri din poezia blagiană inspirată de Elena Daniello. Vorbind despre Radu Stanca - profil spiritual, volum editat de Marin Diaconu și Anca Sîrghie (Fundația Națională pentru Știință și Artă, București, 2015), Dumitru Batâr a evocat personalitatea dramaturgului, aducând în prezent momente trăite
Lansări de carte prin Transilvania [Corola-blog/BlogPost/93827_a_95119]
-
2015), Dumitru Batâr a evocat personalitatea dramaturgului, aducând în prezent momente trăite de cei doi odinioară. Această carte vine ca o continuare a volumului Dăltuiri din 2012, reabilitând imaginea scriitorului și regizorului. Actrițele Dana Lăzărescu și Lerida Buchholtzer au recitat versuri din opera lui Radu Stanca. Prof. univ. Michael Finkenthal de la Universitatea din Baltimore și Marin Diaconu din București au vorbit despre cartea lui Barbu Zedevei Metafizică și umanism precum și despre personalitatea acestui psiholog, sociolog și filosof român, care este destul de
Lansări de carte prin Transilvania [Corola-blog/BlogPost/93827_a_95119]
-
200 pp.), o carte cu un suflet aparte pentru că protagoniștii ei au fost doi oameni cu totul speciali. Paginile acestei lucrări sunt închinate atât marelui poet și filosof român, privit din perspectiva omului de o sensibilitate aparte, dar și ,,greierușei’’ versurilor lui, o doamnă de o distincție rar întâlnită, înzestrată cu un dar și o tenacitate ce-i străbătea prin ,,doi ochi puternici, ai unei făpturi firave, de femeie vârstnică, dar care nu-și trăda greul celor 86 de ani, pe
Lansări de carte prin Transilvania [Corola-blog/BlogPost/93827_a_95119]
-
prevenindu-l ca să se ferească de dușmani. De la mine el a avut numai sfaturi bune’’ (p. 75). ,,E-adevărat, sunt tânăr, dar pentru-un suflet mare/ Valoarea nu așteaptă ca vârsta s-o măsoare!’’ afirma Don Rodrigo în aceste două versuri devenite deja celebre și de o valoare axiomatică (Texte comentate, Corneille, Cidul, în românește de Șt. O Iosif, ediție îngrijită și prefațată de Micaela Slăvescu, Editura Albatros, București, 1973, Actul II, Scena 2, p. 73). Aceasta ar fi chintesența cărții
Lansări de carte prin Transilvania [Corola-blog/BlogPost/93827_a_95119]
-
ce proveneau din familii bune și erau stundenți în ultimii ani de facultate. Ca o formă de galanterie, ei însoțeau doamnele acasă, uneori în vizite sau la diverse evenimente. Anca Sîrghie își construiește structura cărții pe trei capitole. Primul << ,,Greierușa’’ versurilor lui Lucian Blaga >> este un fel de preambul mai detaliat a modului în care cele două au făcut cunostință și cum s-a legat prietenia lor în jurul poetului și filosofului Lucian Blaga. Al doilea, intitulat metaforic ,,Într-o vară de
Lansări de carte prin Transilvania [Corola-blog/BlogPost/93827_a_95119]
-
ajunsă la 90 de ani, dar fără să-și fi pierdut vitalitatea, umorul și plăcerea cozeriei’’ (p. 47) și pasiunea pe care Anca Sîrghie o pune în dezvăluirea unor secrete, apropierea ei (încă de la examenul de definitivat din 1970) de versurile și întreaga operă a lui Blaga. La sfârșitul celor două capitole cade greu o cortină peste o viață deosebită trăită în eleganță, demnitate, împărțită între speranță și teroare comunistă, dar încununată de căldura unei ,,amitié amoureuse’’. Era deci normal ca
Lansări de carte prin Transilvania [Corola-blog/BlogPost/93827_a_95119]
-
acasă mă fascina mereu cu alte amintiri. Fiecare dintre reîntâlnirile noastre se transformă într-un dialog special, care dădea o vrajă aparte serilor acelea de iulie, când ea retrăia întâmplări de demult. Încăperea salonului ei cu bibliotecă vibra de emoția versurilor blagiene pe care uneori le recita, alteori le citea cu o familiaritate caldă, ce rechema vremea celei dintâi rostiri. Era un ecou viu, auzit de ea, doar presimțit de mine, pe care chiar autorul lor, al versurilor, îl lăsase, ca
Lansări de carte prin Transilvania [Corola-blog/BlogPost/93827_a_95119]
-
vibra de emoția versurilor blagiene pe care uneori le recita, alteori le citea cu o familiaritate caldă, ce rechema vremea celei dintâi rostiri. Era un ecou viu, auzit de ea, doar presimțit de mine, pe care chiar autorul lor, al versurilor, îl lăsase, ca o amprentă de neșters. Camera Elenei, vegheată din tablou cu grafica Luciei Piso de privirea tainică a poetului, care îi încredințase nu numai cuvântul, ci și tăcerile sale rodnice, se transforma într-un templu, unde ea oficia
Lansări de carte prin Transilvania [Corola-blog/BlogPost/93827_a_95119]
-
și intercalînd ineditele. Abia în anul 2000, ieșind la iveală noul tezaur de scrisori eminesciene, am înțeles că această teorie a lui Perpessicius se confirmă. Poetul îi scrie Veronicăi Micle în 8 februarie 1882: „Titus îmi propune să-mi editez versurile și am și luat de la el volumul 1870-71 din Convorbiri, unde stau Venere și Madonă și Epigonii. Vai, Muți, ce greșeli de ritm și rimă, cîte nonsensuri, ce cuvinte stranii! E cu putință a le mai corija, a face ceva
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
ceva din ele? Mai nu cred, dar în sfîrșit să cercăm.” El nu avea, așadar, volumul său propriu, sau numere păstrate din „Convorbiri” cu poeziile sale. Răspunsul ei („Je suis très contente que tu veux șsic!ț éditer tes beaux vers...”), din 10 februarie, era cunoscut încă din 1905, fiind inclus apoi și în volumul XVI de Opere. Nu mă întrebați de ce n-a fost luată în seamă această scrisoare de către editorii lui Eminescu ori de istoricii literari. Știam că Perpessicius
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
1980, două dintre ele fără a indica sursa. Nu intru în detalii aici. Destul că eu am urmat această intuiție a lui Perpessicius construindu-mi propria teorie prin care am ajuns la concluzia că Eminescu este arhitectul volumului său de versuri. Greșelile de tipar identice în volumul apărut în 1883 cu cele din textele tipărite în „Convorbiri literare” între 1870-1881 arată că n-a existat un manuscris al cărții, ci s-a dat la tipografie revista, cum credea Perpessicius (tăieturile, cum
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
la Glossă, de pildă: „Vremea trece, vremea vine” în volum - și „Vreme trece, vreme vine” în grupajul ulterior din revistă; în total sînt sute de diferențe; numai la Glossă identific, în ediția mea, diferențe, inclusiv de punctuație, la 37 de versuri din 80). Din volum lipsește poezia Diana, pe care Maiorescu o va recupera mai tîrziu, în ediția a V-a, din 1890, intercalînd-o între Strigoii și Satira I. Iată, așadar, încă trei fisuri. Cît privește grupajul pentru „Familia”, în afară de cele
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
definitiv. Iată, de pildă, pe scurt, ciclulSatirelor (1881). Ele descriu degradarea lumii în patru trepte. Ciclul este deschis, în volum, de Strigoii (1876) - unde magul uită de Arald și Maria și se închide în sine, ca un deus otiosus. Ultimul vers de acolo este: „Barba-n pămînt i-ajunge și genele în piept” (citez actualizînd scrierea). Satira I începe chiar așa: „Cînd cu gene ostenite sara suflu-n luminare...” Creatorul (poetul) este un avatar al magului, așa cum va fi și savantul
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
ceva cînd este luat în sine, și capătă o semnificație în plus cînd este raportat la întregul volumului, care este un volum inițiatic, deci presupune trepte necesare, treceri cu tîlc. Asemenea încatenări ale poemelor în Ediția princeps sînt foarte frecvente: versuri sau imagini sau idei dintr-o poezie (mai ales din final) deschid poezia următoare. Aș mai menționa relația dintre O mamă (1880) și poezia următoare din volum, Făt-Frumos din teiu (1878- 1879). Ce-i cere fiul mamei? - două lucruri: fie
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
editor nu notează diferențele de lectură ale predecesorilor săi. Numai sporadic, unde sînt semnificative, aceste diferențe sînt semnalate în note finale (rar, și în note de subsol). De aceea, eu am procedat la o lectură sinoptică, adică la o comparație, vers cu vers, a textului din fiecare ediție în parte, oferind, selectiv, și fotocopii ale surselor comparate. Pilonii de bază pentru antume sînt, într-adevăr, cele trei surse menționate. Pornind de la ele se poate realiza o punte spre noi, un pod
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
notează diferențele de lectură ale predecesorilor săi. Numai sporadic, unde sînt semnificative, aceste diferențe sînt semnalate în note finale (rar, și în note de subsol). De aceea, eu am procedat la o lectură sinoptică, adică la o comparație, vers cu vers, a textului din fiecare ediție în parte, oferind, selectiv, și fotocopii ale surselor comparate. Pilonii de bază pentru antume sînt, într-adevăr, cele trei surse menționate. Pornind de la ele se poate realiza o punte spre noi, un pod. Dar podul
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
cîteva diferențe între „Convorbiri literare” și ediția I Maiorescu. Îmi permit să citez începutul: „Un caiet cu poeziile de începător ale lui Ion Pillat ajunsese în 1911, prin intermediul unei nepoate a criticului, în mîinile lui Maiorescu. Acesta din urmă «citește versurile, le păstrează și îmi trimite vorbă prin nepoată-sa să mă prezint la dînsul ca să le discutăm împreună»”. Surpriza tînărului, în cursul vizitei din strada Mercur, a fost să-și revadă stihurile înțesate de corecturi, iar pe unele din ele
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]