1,301 matches
-
Ciclul evolutiv are în cele mai dese cazuri au trei gazde, una definitivă și două intermediare; rareori au trei gazde intermediare și foarte rar au o singură gazdă intermediară. Prima gazdă intermediară este un crustaceu, iar a doua este un vertebrat, cel mai adesea un pește. Numai în mod excepțional speciile acestui ordin parazitează la o singură gazdă (deci fără gazdă intermediară). Acest ordin cuprinde circa 280 specii parazite la animalele vertebrate din toate clasele: pești osoși (marini și dulcicoli), amfibieni
Pseudofilide () [Corola-website/Science/333623_a_334952]
-
intermediară este un crustaceu, iar a doua este un vertebrat, cel mai adesea un pește. Numai în mod excepțional speciile acestui ordin parazitează la o singură gazdă (deci fără gazdă intermediară). Acest ordin cuprinde circa 280 specii parazite la animalele vertebrate din toate clasele: pești osoși (marini și dulcicoli), amfibieni, reptile, păsări și mamifere, inclusiv la om . Speciile mai importante sunt: "Diphyllobothrium latum" (botriocefal), "Ligula intestinalis", "Caryophyllaeus mutabilis", "Schistocephalus solidus", "Spirometra erinacea euopaei", "Bothriocephalus" sp., "Eubothrium" sp., "Triaenophorus" sp. Sistematica ordinului
Pseudofilide () [Corola-website/Science/333623_a_334952]
-
scoarța lăstarilor, iar în unele părți ale arealului lor, ei sunt foarte numeroși făcând pagube prin culturile rădăcinoase. Bizamul este un mare consumator de plante acvatice, dar și carnivor hrănindu-se cu cantități substanțiale de crustacee acvatice, moluste bivalve și vertebrate mici. Arvicolinele au o importanță mare în natură. Unele specii sunt dăunătoare importante a culturilor agricole, în special speciile cu fluctuații ciclice de arvicoline când densitățile lor devin foarte mari în timpul maximurilor populaționale. Acestea sunt dăunători a culturilor arabile, precum și
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
palma-Maicii-Domnului (face parte din familia orhideelor, se mai numește "iarba-șarpelui" sau "limba-cucului"), grâușor (untișor) și iarba de baltă. Pot fi întîlniți reprezentanți atât ai faunei din Carpați, cât și Balcani sau Asia. Au fost fixate 225 de specii de animale vertebrate (43 specii de mamifere, 145 specii de păsări, 7 specii reptile și 10 specii de amfibii) și 1178 de specii nevertebrate. Dintre cele vertebrate, 55 de tipuri sînt rare, iar 43 foarte rare. În păduri se întîlnesc: cerbul comun, cerbul
Codru (masiv forestier din Republica Moldova) () [Corola-website/Science/333700_a_335029]
-
faunei din Carpați, cât și Balcani sau Asia. Au fost fixate 225 de specii de animale vertebrate (43 specii de mamifere, 145 specii de păsări, 7 specii reptile și 10 specii de amfibii) și 1178 de specii nevertebrate. Dintre cele vertebrate, 55 de tipuri sînt rare, iar 43 foarte rare. În păduri se întîlnesc: cerbul comun, cerbul lopătar, cerbul roșu, căprioara, mistrețul, bursucul, pisica sălbatică, jderul, acvila de munte, uliul, turtureaua, bufnița, vipera, nemaivorbind de vulpe sau iepure, etc. Până în prezent
Codru (masiv forestier din Republica Moldova) () [Corola-website/Science/333700_a_335029]
-
Geologie la Universitatea din București în anul 1971 cu teza intitulată „Studiul stratigrafic al Formațiunii Șisturilor negre între văile Covasna și Zăbrătău prin metoda microfacială”. Și-a desfășurat întreaga carieră didactică în cadrul Universității din București. Titular al cursurilor de Paleontologia vertebratelor, Stratigrafie și Geologie istorică pentru studenții geologi; Paleontologie și Stratigrafie pentru studenții biologi. A îndrumat numeroși studenți în elaborarea tezelor de licență, iar 12 studenți români și străini au obținut până în prezent titlul de doctor în Geologie sub coordonarea sa
Dan Alexandru Grigorescu () [Corola-website/Science/333834_a_335163]
-
paleontologul Simon Conway Morris a plasat "Pikaia gracilens" în încrengătura Chordata, deoarece părea să aibă un notocord foarte primitiv; totuși, nu toți savanții sunt de-acord cu poziția "Pikaiei" în Chordata, deoarece pare să fi avut o cuticulă, însușire necaracteristică vertebratelor (dar comună cefalocordatelor). De asemenea, tentaculele sale nu sunt întâlnite la alte vertebrate. Dar prezența unor cordate mai vechi printre fosilele de la Chengijang, cum sunt "Haikouichthys" sau "Myllokunmingia", arată că nu este neapărat necesară cuticula pentru conservare, întrecând acest argument
Pikaia gracilens () [Corola-website/Science/333042_a_334371]
-
să aibă un notocord foarte primitiv; totuși, nu toți savanții sunt de-acord cu poziția "Pikaiei" în Chordata, deoarece pare să fi avut o cuticulă, însușire necaracteristică vertebratelor (dar comună cefalocordatelor). De asemenea, tentaculele sale nu sunt întâlnite la alte vertebrate. Dar prezența unor cordate mai vechi printre fosilele de la Chengijang, cum sunt "Haikouichthys" sau "Myllokunmingia", arată că nu este neapărat necesară cuticula pentru conservare, întrecând acest argument. Dar prezența tentaculelor rămâne intrigantă, iar animalul nu poate fi plasat altundeva decât
Pikaia gracilens () [Corola-website/Science/333042_a_334371]
-
peștilor mucoși, niște chordate extante foarte primitive. Până acum s-au găsit doar 60 de specimene. "Pikaia gracilens" era o creatură primitivă fără un cap bine definit. Avea, de obicei, mai puțin de 5 cm. Este apropiată de strămoșul tuturor vertebratelor, motiv pentru care primește mai multă atenție decât celelalte fosile cambriene, altfel ignorate. Până recent, nu exista un studiu complet despre anatomia "Pikaiei". Totuși, Conway Morris și Caron (2012, vezi secțiunea „Cărți și articole”) au publicat o descriere cât se
Pikaia gracilens () [Corola-website/Science/333042_a_334371]
-
țipari, este probabil că "Pikaia gracilens" era un înotător încet. Avea o pereche de tentacule mari pe cap și o serie de prelungiri, care erau, probabil, branhii. În aceste însușiri, diferă de cefalocordatele actuale. Acest animal arată caracterele incipiente ale vertebratelor. Corpul aplatizat este divizat în perechi de miomeri, vizibili ca linii verticale subțiri. Mușchii din miomeri stau pe o parte și de alta a unei structuri flexibile, ca o sfoară, care începe la cap și se termină în vârful cozii
Pikaia gracilens () [Corola-website/Science/333042_a_334371]
-
cordată. Fosilele din șisturile de la Burgess arată caracteristici ale cordatelor, cum ar fi notocordul sau o coardă dorsală de nervi — toate esențiale în evoluția cordatelor. Notocordul lungește și rigidizează corpul, astfel încât să se poată undui. La pești și la toate vertebratele ulterioare, notocordul alcătuiește coloana vertebrală, care face corpul mai rigid, îl lasă să se îndoaie și protejează coarda dorsală de nervi. În mod surprinzător, un animal similar cu "Pikaia gracilens" există și azi: cefalocordata "Branchiostoma". Acest mic animal era cunoscut
Pikaia gracilens () [Corola-website/Science/333042_a_334371]
-
surprinzător, un animal similar cu "Pikaia gracilens" există și azi: cefalocordata "Branchiostoma". Acest mic animal era cunoscut biologilor cu mult înainte ca "Pikaia" să fie descoperită. Studiile ADN-ului au demonstrat că nu cefalocordatele sunt cei mai apropiați strămoși ai vertebratelor, ci urocordatele. În timp ce "Pikaia gracilens" era o cordată, alte grupuri, cum ar fi Hemichordata și graptoliții, nu sunt. Acestea au doar un fel de notocord primitiv la începutul vieții. Prezența unei creaturi relativ complexe, ca "Pikaia gracilens" acum 530 de
Pikaia gracilens () [Corola-website/Science/333042_a_334371]
-
fi ușurată prin prezența unor structuri specializate în văz, auz și miros. Informația strânsă de aceste structuri era strânsă într-o umflătură a corzii dorsale de nervi — precursorul creierului. La un loc, toate aceste structuri au format partea din anatomia vertebratelor numită cap.
Pikaia gracilens () [Corola-website/Science/333042_a_334371]
-
nazal) sunt animale în formă de țipar care produc din abundență mucus. Sunt singurele animale extante cunoscute care au craniu, dar nu au coloană vertebrală. Laolaltă cu chișcarii, ei nu au maxilare și sunt considerați „fosile vii”; sunt bazali în cadrul vertebratelor, iar mixinele actuale seamănă cu cei de acum 300 de milioane de ani. Clasificarea mixinelor a fost întotdeauna controversată. Problema este dacă mixinele sunt un fel de pește normal degenerat, înrudit mai de-aproape cu chișcarii, sau dacă reprezintă un
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
seamănă cu cei de acum 300 de milioane de ani. Clasificarea mixinelor a fost întotdeauna controversată. Problema este dacă mixinele sunt un fel de pește normal degenerat, înrudit mai de-aproape cu chișcarii, sau dacă reprezintă un stadiu precedent evoluției vertebratelor, cum sunt cefalocordatele. Schema originală clasifică mixinele laolaltă cu chișcarii, în Cyclostomata/Agnatha ca cea mai veche clasă supraviețuitoare a vertebratelor. O schemă alternativă sugerează că vertebratele nornale, cu maxilare (gnatostomatele, ar fi mai apropiate de chișcari decât de mixinele
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
un fel de pește normal degenerat, înrudit mai de-aproape cu chișcarii, sau dacă reprezintă un stadiu precedent evoluției vertebratelor, cum sunt cefalocordatele. Schema originală clasifică mixinele laolaltă cu chișcarii, în Cyclostomata/Agnatha ca cea mai veche clasă supraviețuitoare a vertebratelor. O schemă alternativă sugerează că vertebratele nornale, cu maxilare (gnatostomatele, ar fi mai apropiate de chișcari decât de mixinele (adică, Vertebrata include chișcarii dar exclude Myxini). Analizele ADN-ului susțin schema originală. Myxinii au, în medie, 0,5 m în
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
înrudit mai de-aproape cu chișcarii, sau dacă reprezintă un stadiu precedent evoluției vertebratelor, cum sunt cefalocordatele. Schema originală clasifică mixinele laolaltă cu chișcarii, în Cyclostomata/Agnatha ca cea mai veche clasă supraviețuitoare a vertebratelor. O schemă alternativă sugerează că vertebratele nornale, cu maxilare (gnatostomatele, ar fi mai apropiate de chișcari decât de mixinele (adică, Vertebrata include chișcarii dar exclude Myxini). Analizele ADN-ului susțin schema originală. Myxinii au, în medie, 0,5 m în lungime. Cea mai mare specie cunoscută
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
sunt cefalocordatele. Schema originală clasifică mixinele laolaltă cu chișcarii, în Cyclostomata/Agnatha ca cea mai veche clasă supraviețuitoare a vertebratelor. O schemă alternativă sugerează că vertebratele nornale, cu maxilare (gnatostomatele, ar fi mai apropiate de chișcari decât de mixinele (adică, Vertebrata include chișcarii dar exclude Myxini). Analizele ADN-ului susțin schema originală. Myxinii au, în medie, 0,5 m în lungime. Cea mai mare specie cunoscută este "Eptatretus goliath", cu un maxim de 127 cm, iar cele mai mici sunt "Myxine
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
este o încercare de a le proteja sau dacă le fertilizează extern. Myxinii nu au stadiu larvar, spre deosebire de chișcari, care au unul lung. Myxinii au un rinichi mezonefrotic și unul pronefrotic. Rinichii sunt goliți prin canalul arhinefric. Spre deosebire de toate celelalte vertebrate, acest canal este separat de tractul reproductiv. Gonada nu are tract de transportare. În schimb, gameții sunt eliberați în cavitatea corpului și se duc la partea din spate a cozii, unde găsesc o deschidere în sistemul digestiv. Principala sursă de
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
ceea ce ar putea fi o adaptare la stilul necrofag de hrănire, pentru a-i ajuta să maximizeze cantitatea de hrană mâncată. Dintr-o perspectivă evoluționară, Myxinii sunt o stare de tranziție între nevertebratele acvatice care se hrănesc prin piele și vertebratele cu un sistem digestiv complex. Au un metabolism încet și pot rezista câteva luni fără să se hrănească. Totuși, mănâncă aproape orice, iar analizele conținutului stomacului unor specimene au arătat că mănâncă polichete, creveți, paguri, caracatițe, stele de mare, pești
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
sufoca branhiile peștelui înainte de a-l trage afară pentru a-l mânca. Recent, mixinele au atras un interes special printre biologi, care-i analizează genetic pentru a le stabili poziția în cadrul încrengăturii Chordata. De obicei, sunt clasificați în Agnatha ca vertebrate simple care fac tranziția de la nevertebrate la Gnathostomata, vertebratele cu fălci. Dar există multă controversă între biologi, dacă nu cumva ar fi nevertebrate. Această poziție este susținută de biologia moleculară, care îi clasifică ca nevertebrate în subîncrengătura Craniata. O fosilă
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
a-l mânca. Recent, mixinele au atras un interes special printre biologi, care-i analizează genetic pentru a le stabili poziția în cadrul încrengăturii Chordata. De obicei, sunt clasificați în Agnatha ca vertebrate simple care fac tranziția de la nevertebrate la Gnathostomata, vertebratele cu fălci. Dar există multă controversă între biologi, dacă nu cumva ar fi nevertebrate. Această poziție este susținută de biologia moleculară, care îi clasifică ca nevertebrate în subîncrengătura Craniata. O fosilă de mixină arată că au evoluat puțin în ultimii
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
evoluat puțin în ultimii 300 de milioane de ani. Totuși, validitatea taxonului „Craniata” a fost contestată de Delabre et al. (2002) folosind datele din niște secvențe de ADN mitocondrial. A demonstrat că Myxinii sunt mai apropiați de Hyperoartia decât de Vertebrata și că ar forma clada Cyclostomata. Din cauza mucusului și a aspectului urât, mixinele nu sunt, în general, mâncate. Totuși, specia "Eptatretus burgeri", găsită în Oceanul Pacific de nord-vest, este folosită la prepararea unor mâncări coreene. Peștele este ținut în viață, pus
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
i (Cyclostomi) sau ciclostomatele (Cyclostomata) este o supraclasă (după unii autori clasă sau subclasă) de vertebrate agnate acvatice, marine sau de apă dulce, asemănătoare peștilor, dar lipsite de fălci. i actuali sunt reprezentați prin petromizoni (chișcarii) și mixine. Ei formează grupul cel mai primitiv dintre vertebratele actuale. Ciclostomii sunt prădători, semiparaziți și paraziți. Numele ciclostomilor se
Ciclostomi () [Corola-website/Science/333343_a_334672]
-
este o supraclasă (după unii autori clasă sau subclasă) de vertebrate agnate acvatice, marine sau de apă dulce, asemănătoare peștilor, dar lipsite de fălci. i actuali sunt reprezentați prin petromizoni (chișcarii) și mixine. Ei formează grupul cel mai primitiv dintre vertebratele actuale. Ciclostomii sunt prădători, semiparaziți și paraziți. Numele ciclostomilor se datoreaza gurii lor rotunde (din greaca "kyklos" = cerc + "stoma" = gură) Ciclostomii sunt agnatostomi (agnate) cu corp cilindric alungit, vermiform sau serpentiform, lipsit de înotătoarele perechi. Pielea este goală, fără solzi
Ciclostomi () [Corola-website/Science/333343_a_334672]