13,235 matches
-
profesoara Deleanu să le transmită elevilor săi. Ca primă măsură, Simona îl mută pe băiețel în prima bancă. Dar nici acest lucru nu rezolvă situația. Copiii povesteau părinților acasă, cu mult haz toate întâmplările de la orele de engleză. Și cum veștile rele au întotdeauna picioare scurte, directorul școlii luă cunoștință despre cele întâmplate în orele Simonei și îi ceru să găsească o soluție care să-i asigure copilului o viață normală, iar ei să-i permită să-și îndeplinească obligațiile profesionale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
acestei fetițe, pentru că în fond era o tânără ce nu depășea cu mult douăzeci de ani, dar care voia să facă din meseria ei o artă. În imediata apropiere a Doinei, de sub căști, două femei necunoscute discutau cu aprindere o veste prinsă din zbor înainte de a intra în imperiul coafezelor. Cum nu avură răgazul necesar să dezbată in extenso deliciile noii știri, găsiră acum cel mai potrivit moment. Încinseră o convorbire scânteietoare, fără jenă și-și colorau din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
scurt, ajunse acasă. Pustiu. Domnul ei nu venise la masă. Mâncarea era neatinsă în frigider. Dădu un telefon la spital și află că are niște urgențe. Îl așteptă până seara, clocotind toată, dând în foc ca o oală sub presiune. Veștile de la coafor puseseră capac. Bănuielile ei aveau acum un suport pentru a fi rostite cu glas tare. Îl aștepta pe Teo, furioasă ca o leoaică căreia i s-au răpit puii, totuși curioasă să vadă ce subterfugii va găsi acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Ce avea de făcut? Își pusese această întrebare de sute de ori. Nimeni nu putea să-i răspundă, de vreme ce chiar el însuși nu găsea drumul spre răspunsul căutat cu atâta asiduitate... 10 Î n orășelul de provincie unde locuia Simona, veștile, indiferent de natura lor, se răspândeau în progresie geometrică. Era de ajuns ca în piață, la prima oră a dimineții, o persoană să-i destănuie altei persoane o știre, punând-o pe cea căreia i-o transmitea sub interdicția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
îl găsi pe scaunul său pe doctorul Iftode. Se salutară reciproc, cu o răceală care prevestea că relațiile lor sunt pe punctul de a fi puse la congelat. Cel din urmă răsfoia niște hârtii, preocupat vizibil de funcția recent dobândită. Vestea schimbării din funcție a doctorului Teodoru făcu înconjurul orașului cu o viteză de neimaginat. Auzi tu, spuse o asistentă din maternitate alteia de la chirurgie, venită să ridice instrumentarul, ai aflat? Ce? Avem un nou șef, pe doctorul Iftode. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de director, se hotărî să nu răspundă la nici un telefon. În casa lui vorbea doar cu Beatrice. Doina venea, mânca, spăla vasele și se cuibărea în dormitor cu o carte în mână, rămânând la aceeași pagină îndoită de câteva luni. Vestea schimbării din funcție a soțului ei ajunsese repede și la farmacie. Colegele o tratară cu înțelegere. Îi evitau privirea din care lipseau doar lacrimile și o înconjurau cu grijă colegială. Acum, în seara aceasta, se gândi, se tot gândi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
porni cu băiatul de mână spre casă. După felul în care-l ținea, smucindu-l din când în când, după pașii nervoși, largi, nesincronizați cu cei ai copilului, se intuia starea unei cumplite enervări, o ieșire din matcă datorată acestei vești care o descumpănise. Și spuneai că ești băiat mare, mai zise ea, zgâlțâindu-l cu putere, încât copilul, dacă nu ar fi fost ținut zdravăn de mână, și-ar fi pierdut echilibrul. Tot drumul până în casă repetă de zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
plângea și spunea mereu: E Răducu, colegul meu... E Răducu!..." Auzindu-l, mai mulți oameni din preajma sa începură să-l iscodească: ,,Răducu și mai cum îl cheamă? Cine sunt părinții lui?" Așa aflară că e copilul unei profesoare de engleză. Vestea făcu repede înconjurul mulțimii. Cei câțiva martori oculari, prezenți din întâmplare la eveniment, nu-l învinuiau pe șofer, dar el, retras lângă un gard, se lovea cu capul de tot ce-i apărea în cale, se bătea cu pumnii peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
că se va și înfiora un pic, dacă are aptitudini teatrale, va vărsa și câteva lacrimi pentru tine, însă nu multe, ca să nu-și strice fardul bine aplicat, după care te va părăsi pe nesimțite și, până să prinzi de veste, te va și uita. Aceasta este societatea: caută pretutindeni prilejuri de a se preumbla prin sufletele nenorociților, ca apoi, în chipul cel mai firesc cu putință, să folosească toate cele aflate numai ca subiecte de bârfă, fără a vrea să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se spusese clar, cu netulburarea de gheață specifică chirurgilor, că atât amputația chirurgicală a regiunii bolnave, cât și ablațiunea țesuturilor vii din apropierea plăgii cu pricina sunt inevitabile. Cred că este lesne de înțeles cam cum a primit tânărul această neagră veste. Oare care om în viață ar putea primi o astfel de știre, având vii pe buze spiritualele vorbe biblice ale lui Iov: Domnul mi-a dat, Domnul mi-a luat. Fie numele Domnului binecuvântat! De bună seamă că nu există
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dincolo de el și să descriu ce văd. Sincer, acela nu se putea spune că aduce deloc a ghișeu de instituție publică, ci a magazie-n bună regulă. O magazie zăvorâtă și neschimbată veșnic, unde nu părea să răzbată vreodată vreo veste din lumea celor vii și în aerul căreia plutea o jale adâncă, amară și de nelecuit! Ei bine, exact în acest locaș, așezată pe un scaun tare și uzat, în fața unui birouaș îngust, foarte vechi și tare hodorogit, lucra în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
clar: nimeni nu se mai gândea la munca proprie. Motivul tuturor acestora? Angajata de la ghișeul 4 murise. Nefericita întâmplare se petrecuse în sfârșitul de săptămână, ce tocmai trecuse atunci, iar Adriana se pare că aflase știrea ultima. Este de înțeles, vestea aceasta teribilă o tulburase adânc și o mâhnise până peste marginile mâhnirii, răpindu-i tot cheful de muncă, cu care venise, în acea dimineață, la slujbă. Toată ziua, ea nu-și putu vedea deloc de treabă, ci fu abătută și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
tu erai, Luiza?!, bâlbâi buimăcită Adriana, ca un om care nu s-a trezit bine din somn. Pentru o clipă, chiar mă speriasem, zău așa! Ce mi s-a întâmplat, mă întrebi? Sincer, sunt dărâmată. Astăzi, am fost martora unei vești oribile: mi-a murit o colegă de serviciu. Asta m-a mișcat cum nu se poate mai profund. N-am fost bună de nimic toată ziua, am fost sucită și întoarsă pe dos, parcă n-am fost eu... Mă simt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pentru care ești tu acum în starea asta jalnică, ca vai de tine?, întrebă Luiza curioasă, din ce în ce mai interesată de subiect. - Da, întocmai, acesta-i motivul! Simt că ard într-o grozav de puternică indispoziție nervoasă, căreia, de când am aflat tragica veste, nu-i mai pot pune frâu. Mă domină, lovindu-mă parcă din toate părțile... - Dar de ce? - De ce? Pentru că mă văd atât de neînsemnată... În fața morții, nimeni, dar absolut nimeni, nu are vreun cuvânt hotărâtor de spus. Dintre toți, singura stăpână
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Poștă. Totuși, la vreo două săptămâni de la acest eveniment neașteptat, Luiza a primit o scrisoare de bucurie de la Adriana, de la un țărm de mare... Se dezrobise, într-adevăr! Era liberă acum, încheindu-și orice socoteală cu trecutul. Niciun fel de veste, nicio urmă de ecou nu mai dorea să aibă. Și, de fapt, nu-i prea de mirare; era de așteptat. Urdorile trecutului sunt întocmai ca urdorile ochilor: până nu le înlături complet, te împiedică să privești totul limpede! iunie, 2013
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
iar asta doar din cauza plictiselii de nestrămutat! Când se nimerește să aibă loc, acest tip de întâmplări îi magnetizează numaidecât pe oameni; ei își lasă și familie, și meserie, doar spre a se preocupa un timp îndelung cu dezbaterea noilor vești sau a noilor zvonuri, și cu născocirea de anecdote felurite, bazate, în fond, doar pe niște bârfeli muierești, și cam atât. Ei pierd întotdeauna din vedere faptul că, în realitate, nimeni nu le cere să se implice câtuși de puțin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Chiar te rog, ca săptămâna care vine să nu suni... să aștepți telefonul meu. Va veni la mine pentru câteva zile și nu vreau s-o dezamăgesc, ținând cont de entuziasmul și Înflăcărarea cu care și-a anunțat sosirea. O veste ce m-a lăsat fără grai. Neașteptată. Imaginația a Început să-mi lucreze febril. Deja Îl vedeam arzând de nerăbdare... nerăbdarea de a-i mângâia umerii catifelați și rotunzi, mijlocul subțire, sânii fremătând de atâta așteptare... Și „ea” abandonându-se
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Și, gândindu-mă la acest adevăr nemilos, am simțit cum o „iarnă” se cuibărește În mine, cum fiecare părticică a corpului Începe să-mi Înghețe... culminând cu sufletul ce nu putea să accepte... După câteva minute de la 21 primirea neașteptatei vești... Îmi clănțăneau dinții În gură, fiind nevoită să mă ghemuiesc sub plapumă pentru a scăpa de acel „delirum”Plângeam cu lacrimi amare și mușcam din pernă, repetându-mi că este o glumă stupidă, o nedreptate pentru care voi cere socoteală
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
putea... Mi-a căzut telefonul din mână și m-am prăbușit... Secvențe din viața mea, alături de Alex, se derulau cu repeziucine ca un fotomontaj; ziua În care l-am bănuit că are o legătură cu Lola, căsătoria, bucuria nebună la vestea că va fi tată... Toate Își pierdeau conturul, deveneau tot mai neclare, se pierdeau În ceața deznădejdii. Nu știu cât timp a trecut din acel moment, dar deasupra mea deslușeam chipul mamei care mă striga: Diana! Diana! Draga mea, dragă! Totul o să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Mă uitam la ea ca la o icoană, ca la zâna cea bună din povești. Sunt atât de fericită să te văd alături de băiețel! și... aș dori ca timpul să se oprească pentru totdeauna aici și acum... Ai primit vreo veste din Spania? am Întrebat cu glasul stins, cu teamă... cu cea mai cumplită teamă pe care o poți citi În ochii unui condamnat la moarte. N-am primit nicio veste! Mai durează două-trei zile până când vor fi identificați toți... și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se oprească pentru totdeauna aici și acum... Ai primit vreo veste din Spania? am Întrebat cu glasul stins, cu teamă... cu cea mai cumplită teamă pe care o poți citi În ochii unui condamnat la moarte. N-am primit nicio veste! Mai durează două-trei zile până când vor fi identificați toți... și brusc s-a ridicat În picioare și a fugit În hol. Plângea! Îi auzeam plânsul, tânguirea și neputința... Mamă! Vino Înapoi, te rog! Îți aduci aminte ce Îmi spuneai În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
problemă găsirea celor mai adecvate ținute. Am răscolit garderoba și am scos mai multe cămăși, sacouri, fuste. Totul depindea și de vremea anunțată pentru ziua ce urma să vină. După ce mi-am băut cafeaua, am deschis televizorul pentru a afla vești despre vreme. Se anunța un cer ușor Înnorat cu câteva ploi de scurtă durată În jurul prânzului. A trebuit să fac o nouă revizuire a hainelor pregătite. Pentru a ajunge la Casa de Cultură ( de pe strada unde locuiesc), o iau, de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
care Îți va deveni ultimul leagăn, În drumul spre eternitate. Neprețuitul meu prieten a plecat, pe neașteptate, spre acele zări despre care nu știm nimic... (Scrisoare inspirată după scrisoarea originală, regretatului maestru și neprețuitului prieten, M.Borger) „Nu mai am vești de la tine, dragul meu drag. M-ai părăsit Într-o seară de iarnă, fără un cuvânt. Ningea pentru prima oară. Fulgi mari se roteau, se roteau ... Și pe fruntea mea, arsă de dor - În mângâieri catifelate se topeau! Ți-aduci
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
puțin până la primăvară, când cireșii vor Înflori și-om sta Împreună În livadă. Și-ți voi Împleti o coroniță, din florile albe ninse. Și te-oi privi adânc În ochi, smulgându-ți mărturisirea, cu sărutări aprinse, aprinse ... Nu mai am vești de la tine, dragul meu, drag. M-ai părăsit fără un cuvânt, Într-o seară de iarnă. Fulgi mari se roteau, se roteau ... deasupra criptei negre și pe fruntea mea, arsă de dor, se topeau! Mi-am culcat sufletul pe lespedea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
că visurile noastre nu vor deveni realitate, decât pentru foarte puțin timp. Ziua fatală a fost cea în care tatăl Natașei murise într-un accident de motocicletă. Îmi amintesc cum cineva intrase la noi în curte și îi spuse tatei vestea tragică. Tata reușise să spună doar două cuvinte: „lelica Dosia” și ieși ca gândul pe poartă. Eu am zbughit-o după tata. La bunica Dosia, în curte, erau deja oameni îngrămădiți. Eram un copil, aveam șase ani, nu înțelegeam multe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]