1,974 matches
-
sunt subliniate și de Ursula Șchiopu (1997, 459) într-un dicționar de psihologie: moda se referă la "ansamblul de uzanțe implicate în modul de comportare, vestimentație, alimentație, atitudini pasagere și ciclice, specifice unei perioade delimitate de timp". În analiza modei, "vestimentația este un exemplu greșit" al fenomenului, sublinia Philippe Besnard (1993/1996, 175). Probabil este o remarcă a faptului că, spre deosebire de alte mode (arhitecturale, literare, artistice, tehnologice), vestimentația este caracterizată de un mare grad de arbitrariu, iar marea parte a ținutelor
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
atitudini pasagere și ciclice, specifice unei perioade delimitate de timp". În analiza modei, "vestimentația este un exemplu greșit" al fenomenului, sublinia Philippe Besnard (1993/1996, 175). Probabil este o remarcă a faptului că, spre deosebire de alte mode (arhitecturale, literare, artistice, tehnologice), vestimentația este caracterizată de un mare grad de arbitrariu, iar marea parte a ținutelor adoptate de indivizi răspund mai puțin unor funcții utilitare. Totuși, un argument desprins din analizele lui Afred L. Kroeber (vezi secțiunea 1.3.1) asupra evoluției vestimentare
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Afred L. Kroeber (vezi secțiunea 1.3.1) asupra evoluției vestimentare susține că succesiunea modelor artistice, literare și tehnologice urmează aceeași direcție ca și cea în materie de îmbrăcăminte. Nu întâmplător cele mai multe experimente psihosociologice despre fenomenul modei au ales exemplul vestimentației: haina este un fapt universal și pregnant cu funcții concrete (utilitare) și sociale (înfrumusețare, protecție, exprimarea statutusului, semnalizare sexuală). Mai aproape de zilele noastre, într-o lucrare dedicată analizei sociologice a comportamentelor colective, moda este definită ca "dispoziție euforică asupra percepției
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
care este acceptat social la scară largă, dar numai pentru o anumită perioadă de timp" (J. Van Ginneken, 2003, 159). Cu alte cuvinte, așa cum sublinia și Marilyn J. Horn (1968, 14) într-o carte de pionierat asupra aspectelor psihosociologice ale vestimentației, moda depinde de consimțământul majorității care se conformează acesteia. O serie de grupuri și subculturi aderă sau ignoră ceea ce este în vogă la un moment dat și, astfel, elementul crucial în definirea a ceea ce este modern este dat de grupul
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
puncte de reper pentru preocupările teoretice și empirice ale fenomenului modei. Septimiu Chelcea (1993, 365) definește moda ca "ansamblul de comportamente și opinii colective care, într-o anumită cultură dată, arată preferința temporară pentru anumite practici expresive ale vieții sociale (vestimentație, coafură, alimentație, lectură)". Cristina Tîrhaș (2004, 227) propune definirea modei ca "ansamblu de atitudini și comportamente specifice unei perioade (epoci), într-un context cultural dat, exprimată printr-un privilegiu aparte acordat unui anumit lucru, mergând de la elemente specifice (vestimentație, podoabe
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
sociale (vestimentație, coafură, alimentație, lectură)". Cristina Tîrhaș (2004, 227) propune definirea modei ca "ansamblu de atitudini și comportamente specifice unei perioade (epoci), într-un context cultural dat, exprimată printr-un privilegiu aparte acordat unui anumit lucru, mergând de la elemente specifice (vestimentație, podoabe, coafură, stiluri arhitectonice și de mobilier), până la ideologii, modalități de gândire și conduite de viață". Altă definiție, dată de sociologul Achim Mihu (2007/2008, 348), subliniază mecanismele de influențare prezente în fenomenele de modă: "moda este un model sau
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
un imitator. Pentru el, imitația este o nevoie, cu condiția ca această imitație să-i fie la îndemână; în această nevoie își are obârșia moda. Fie că e vorba de opinii, de idei, de manifestări literare sau doar de simpla vestimentație, câți dintre oameni îndrăznesc să se sustragă de sub stăpânirea ei? Cu modele sunt călăuzite masele, nu cu argumente (G. Le Bon, 1895/2003, 65). Moda apare ca un tip de imitație larg răspândită în viata cotidiană. Gabriel Tarde, căruia îi
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
grup. Desigur, ideea modei ca imitare a "mărcilor" sociale specifice elitelor este potrivită pentru explicarea evoluției modei în secolele al XVIII-lea, al XIX-lea și în prima jumătate a secolului XX. Aproape toate muzeele și cărțile de istorie a vestimentației au ilustrat și au trasat în exclusivitate fluxul vertical al modei inițiate de aristocrație. Pornind de la aceste precedente istorice, este ușor de concluzionat că moda a aparținut, într-un sens tradițional, clasei de sus, adică unui grup restrâns și faimos
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
energia aspirației de a trăi conform acestui ideal (T.B. Veblen, 1899/2009, 81-82). Fenomenul modei vestimentare i-ar privi exclusiv pe membrii clasei de lux, al cărei consum ostentativ (conspicous consumption) a devenit un simbol pentru bogăție și status social. Vestimentația elegantă este nu numai o emblemă a consumului, dar și o marcă a clasei de sus (T.B. Veblen, 1899/2009, 150), adică a celor care consumă fără să producă. În opinia autorului citat, moda se dezvoltă pe două niveluri. Aceasta
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
continuu noi articole de îmbrăcăminte, accesorii și ornamente pentru a-și reafirma poziția pe care o ocupă în cadrul ierarhiei sociale și pentru a se distinge prin "estetica pecuniară" (idem, 120). Îndeosebi regula risipei ostentative de bunuri își găsește exprimarea în vestimentație, cu toate ca și celelalte principii înrudite ale reputației pecuniare se văd exemplificate în același gen de articole. [...] cheltuiala pe haine are acest avantaj dinaintea majorității celorlalte, că lucrurile cu care ne îmbrăcăm sunt întotdeauna la vedere și le oferă o indicație
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
care ne îmbrăcăm sunt întotdeauna la vedere și le oferă o indicație a rangului nostru pecuniar tuturor celor care ne observă, de la prima ochire (T.B. Veblen, 1899/2009, 148). [...] norma risipei ostentantive exercită o supraveghere restrictivă asupra tuturor chestiunilor de vestimentație, așa încât orice schimbare în modă trebuie să se supună exigențelor risipei (T.B. Veblen, 1899/2009, 153). La prima vedere, nu există o diferență sesizabilă între concepția lui Georg Simmel și cea a lui Thorstein B. Veblen, din moment ce moda se infiltrează
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
bunuri de lux. Cinzeci de ani mai târziu, Q. Bell (1976) reafirmă teoria consumului dominant descriind competiția economică ca o forță care dictează schimbările din domeniul modei. Atât pentru clasa de sus, cât și pentru clasa de jos, consideră autorul, vestimentația este o expresie a bunăstării, care se poate manifesta sub diverse forme: consum ostentativ (conspicuous consumption), divertisment ostentativ (conspicuous leisure), pierdere ostentativă (de timp și bani) (conspicuous waste) și violență ostentativă (conspicuous outrage) pentru a transforma sensul și alegerile în
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
și tensiunile din societate (N. Elias, 1939/2002, 283). Moda a acompaniat cercurile sociale aflate în ascensiune la un moment dat în istorie. În următoarele paragrafe, voi susține precedenta afirmație, corelativă teoriei lui Norbert Elias, prin câteva exemple din istoria vestimentației. După aproximativ trei secole de dominație a absolutismului în Europa, către sfârșitul secolului al XVIII-lea, în saloanele și în stratificarea multiplă a societății franceze începe să se individualizeze tipul social al burghezului (Girolamo de Michele, 2004/2005, 239), care
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
și antropologice conceptul de "gust". Modul în care consumăm (ne manifestăm gusturile, deci preferăm) unele produse culturale de la cele elevate, precum cărțile, piesele de teatru, spectacolele de operă, expozițiile de picturi, până la cele care se înscriu în ordinea necesității mâncare, vestimentație, decorarea interiorului "sunt indicatori ai nivelului educațional, și apoi ai originii sociale" (P. Bourdieu, 1979/1984, 1). "Felul în care cultura a fost achiziționată ilustrează maniera în care o folosim" (idem, 2); cu alte cuvinte, bunurile, adică achiziționarea și utilizarea
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
anii 1968 și 1969, eșantionul a fost extins la 1.217 persoane (P. Bourdieu, 1979/1984, 504-505). Chestionarul 2, conceput în baza ipotezei uniformității gusturilor, includea 26 de întrebări, formulate pentru a colecta informații despre preferințele subiecților cu privire la decorațiuni interioare, vestimentație, muzică, filme, pictură, fotografie, gastronomie (P. Bourdieu, 1979/1984, 506). Rezultatele au relevat că, în cadrul acestor sfere de manifestare a gusturilor, preferințele persoanelor cu capital economic difereau de cele ale persoanelor care dețineau capital cultural (idem, 261). Analiza indicatorilor pentru
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
dat în termenii teoriilor despre comportamentul colectiv, respectiv: teoria contagiunii emoționale (G. Le Bon, 1895; H. Blumer, 1957), teoria valorii adăugate (N. Smelser, 1962), teoria normei emergente (R. Turner, 1964; R. Tuner și L.M. Killian, 1972). În al doilea rând, vestimentația, în calitatea acesteia de element comunicațional, evocă normele sociale stabilite specificând conduitele admise (A. Mucchielli et al., 1998/2006, 78). Astfel, putem face referire la simbolistica unor piese vestimentare, cum ar fi cele ale mișcării punk din anii 1970-1980 sau
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Preluând modelul valorii adăugate din economie, Neil Smelser (1962, 14) a descris șase etape care contribuie succesiv la "costul produsului finit". Moda și teribilismele sunt tipuri de comportamente isterico-expresive care pot fi reperate chiar în domenii precum literatură, politică, artă, vestimentație, conversație, medicină. În termenii teoriei lui Neil Smelser, caracteristica tuturor acestora constă în faptul că mobilizarea pentru acțiune se face pornind de la o convingere pozitivă (wish-fulfilment belief) (idem, 170). Ca fenomen colectiv, teribilismele și moda se manifestă după logica pașilor
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
vizând îmbrățișarea unor dorințe generalizate. În cadrul dezbaterii despre modă ca formă de comportament colectiv și în limitele teoriei valorii adăugate, mi se par esențiale aspectele legate de leadership-ul modei, ca un criteriu de diferențiere între aceasta și teribilisme. De asemenea, vestimentația, ca element comunicațional, indică normele sociale stabilite, specificând conduitele admise (A. Mucchielli et al., 1998/2006, 78). În acest sens, putem face referire la simbolistica unor piese vestimentare din cadrul unor mișcări de protest, cum ar fi cele ale mișcării punk
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Mic tratat de supraviețuire în societate (2003/2005, 274-276), semnată de prințul Asfa-Wossen Asserate, membru al Casei Imperiale Etiopiane: Punțile estetice dintre burghezie și proletariat au fost distruse. În forma de viață practicată de către proletariat, care se exprimă excelent prin intermediul vestimentației a încetat să mai existe orice derivare față de sensibilitățile sau legătura cu valorizările burgheze [...]. Democrația a creat o situație socială în care în interiorul aceluiași popor există cu adevărat două departamente, care nu comunică prin intermediul vreunei legături existente între ele [...]. În
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
și receptarea informațiilor din media, respectiv de la prieteni (tabelul 2.2). După Fred D. Reynolds și William R. Darden (1971, 450), liderii de opinie din domeniul modei vestimentare au următoarele caracteristici: sunt mai expuși la media care acoperă subiectele de vestimentație, sunt interesați cu precădere de domeniul modei vestimentare, au mai multe contacte personale, participă la activități sociale informale, sunt mai deschiși, afișează o mobilitate fizică și au studii superioare. Pentru a determina aceste trăsăturii, autorii citați anterior au construit un
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
adepții acestei mișcări insigne politice extremiste, centuri cu ținte, părul coafat cu țepi, decolorat sau vopsit în diferite culori, cizme și geci de piele purtate pe timp de vară, blue-jeanși tăiați și decolorați susțin ideea că modul de compunere al vestimentației reprezenta nu numai o chestiune de stil, dar mai ales o "strategie" de protest împotriva valorilor și reprezentărilor grupului dominant sau împotriva prejudecăților morale și sociale. Și astfel de exemple ar putea continua: grupurile skinheads, grupurile hippie, grupurile cyberpunks se
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
că își expun fără restricție simbolurile anti-modă. Figura 2.2. Moda The Beatles în Londra anilor 1968 (apud Marlyn J. Horn, 1965, 197) Literatura despre subcultura punk este dominată de interpretări diferențiate despre clasă socială, semnificațiile politice și stilurile de vestimentație ale membrilor care compun subculturile. Unii cercetători susțin că subculturile cuprind, în general, tinerii din clasa muncitoare (D. Hebdige, 1983, 75; G.A. Fine și S. Kleinman, 1979, 4). Alții argumentează că aceste grupuri sunt, la rândul lor, stratificate social
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
mișcarea subculturală, ceea ce înseamnă că acestea ar putea simpatiza cu scopurile copiilor lor (cf. S.W. Baron, 1989, 293). Pentru șaisprezece membri ai mișcării, relațiile părinți-copii se puteau descrie în termeni conflictuali. Părinții îi întrebau despre rezultatele de la școală, despre vestimentație și alte comportamente. Alți șapte subiecți de sex masculin aveau relații conflictuale cu părinții și părăsiseră casa părintească din acest motiv. Tabelul 2.6. Distribuția răspunsurilor la întrebarea privind mediul de origine al subiecților (după S.W. Baron, 1989, 293
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
întâlnit sunt cei care se îmbracă diferit. Într-un mod în care să le reflecte personalitatea. Consider că prietenii pe care i-am găsit aici sunt mult mai expresivi (S.W. Baron, 1989, 307). Majoritatea subiecților declarau că stilurile de vestimentație reflectă personalitatea, în special atitudinile și sentimentele cu privire la școală, familie și politică, tocmai de aceea sloganurile imprimate pe hainele tăiate și decolorate erau destinate a semnaliza starea socială pe care aceștia o experimentează, iar culorile închise și cămășile de muncă
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
trebui să răspundă unor interogații privind modul în care se transmit unele mode vestimentare de la subcultură la cultura dominantă și de aici către alte medii sociale. De exemplu, ne putem întreba în ce mod și cum au reușit practicile de vestimentație ale tinerilor români din anii 1960-1970 să reprezinte un barometru al influenței culturii occidentale în stilurile de viață. Nicolae Covaci (1994, 117) nota în autobiografia sa despre impactul mișcării hippie asupra tinerilor din anii '60: Deși în perioada '62-'65
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]