3,080 matches
-
în aceea că, nefiind "naturală", ștafeta generațiilor literare implică omologarea critică, fie și postfactum, a dominantei. Istoria literară a încetat să mai fie privită ca un șir natural de autori, de opere și de contexte, reflectat în oglinda istoriografiei, ca vițelul în apă. Lucrurile par astăzi să stea exact pe dos. Istoriografia dă naștere istoriei literare, a cărei "realitate" este produsul unor concepte. Cum ar fi chiar cel de generație literară: istoricii literari nu mai caută generații reale în intervale obiective
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și om, despre care vorbea Tagore. Deci, economia nu este neapărat o formă de cădere în lumesc, ci poate fi tocmai o cale de ieșire din el. Greșit înțeleasă, economia ne rănește, devine un "fiu risipitor", căruia îi tot sacrificăm vițelul cel gras, dar care se întoarce tot mai flămînd, fără a dobîndi pîinea cea întru Ființă, pentru a-și ostoi foamea, foamea mileniului alb. Aceasta e continua căutare a sensului și rostului omului în lume, fără înțelegerea căruia ți-ai
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Dostoievski. Economia trebuie să se bazeze deci pe o ființă care își înțelege rostul și are conștiința adevăratei valori a demersului său. Căci nimic nu se poate construi într-un deșert de suflet. Dincolo de avere, putere și plăcere (cei trei "viței de aur"), dincolo de schematismul vieții cotidiene, pentru a se împlini, omul are nevoie de sens, are nevoie de dragoste, credință și speranță, are nevoie de vise și culori cu care să facă lumea mai frumoasă. Altminteri, la ce bun toată
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
o societate închisă, o existență amorțită într-o societate amorțită, o existență desublimată într-o societate desublimantă. În cele din urmă, pentru a mi se face acest nenorocit de loc la care îmi dădea dreptul nașterea, au fost stîrpiți cîini, viței, meduze și niște pui de șoareci. Nefericit e acest om care coboară în casa mea! a exclamat tatăl meu. Da, așa grăit-a oracolul. Tăcerea umbrei După rwandeza Scholastique Mukasonga, care a cîștigat în 2012 premiul Renaudot pentru spumoasa narațiune
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
glasul prudenței, să răspundă cu "[u]n "nu" mare scris pe o pagină întreagă". La urma urmelor, își amintește ea, lui Dinu i-ar fi greu să pătrundă în casă, fiindcă în curte se găsesc patruzeci de câini, "mari ca vițeii". Haita este obiectul unei spaime materializate viu în scriitură: într-o noapte, ca să potolească urletele turbate ale dulăilor, Mircea se înarmează cu un bici și iese în curte. Ceea ce urmează este un convingător tablou al fricii reificate: "întreaga haită s-
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lucrează pentru CIA, inclusiv unele persoane oribile. Am mers odată cu ei la un meci, nu era un meci de fotbal, ci sportul acela național afgan, chirchiz și cazac, un fel de polo pe cai, în care își dispută cadavrul unui vițel. În loc de minge au un cadavru de vițel decapitat. Acesta este sportul național la afgani. Cum se cheamă? Buzkashi. Începe așa: cele două echipe sunt la mare distanță, iar la mijlocul terenului este cadavrul vițelului. Scopul este ca unul să-l prindă
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
Am mers odată cu ei la un meci, nu era un meci de fotbal, ci sportul acela național afgan, chirchiz și cazac, un fel de polo pe cai, în care își dispută cadavrul unui vițel. În loc de minge au un cadavru de vițel decapitat. Acesta este sportul național la afgani. Cum se cheamă? Buzkashi. Începe așa: cele două echipe sunt la mare distanță, iar la mijlocul terenului este cadavrul vițelului. Scopul este ca unul să-l prindă și să fugă spre poarta adversă ca să
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
cai, în care își dispută cadavrul unui vițel. În loc de minge au un cadavru de vițel decapitat. Acesta este sportul național la afgani. Cum se cheamă? Buzkashi. Începe așa: cele două echipe sunt la mare distanță, iar la mijlocul terenului este cadavrul vițelului. Scopul este ca unul să-l prindă și să fugă spre poarta adversă ca să marcheze. Ca la rugby, toți se reped cu o foarte mare violență, în trecut se întâmpla să se și moară. Se lovesc cu caii, cu copitele
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
alimentar a fost în strânsă legătură cu evoluția demografică, dar și cu realitățile politice și economice interne și internaționale. Astfel, dacă în anul 1898 consumul local de carne a fost de 720.177 kilograme - din 5.621 boi, vaci și viței, 9.241 oi și capre, și 1.617 râmători, în anul 1925 nivelul consumului a crescut la 1.334.520 kilograme - din tăierea a 9.435 bovine, 4.512 caprine și 3.619 porcine. Produsă în propriile gospodării sau achiziționată
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
a fi reparate în vederea repatrierii”. Într-un depozit al armatei sovietice de la Galați mai fusese „vărsat” și mobilier suspectat că ar fi „de captură” dar și, foarte important, „(...)s’a predat într’un prim convoiu 42 vite mari și 6 viței”. Luchianov mai era informat că „...în ziua de 27 iunie 1945 pleacă al doilea convoi de 60 de capete”. x. Oi și filme „de tip nou” În continuarea raportului, Butunoiu (care va fi avut o misie foarte grea pe tot
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
1864, Caragiale se adresa Către profesorii Școlii Primare nr. 1 Ploiești extrem de protocolar ("Primiți, respectabilii mei profesori, stima, recunoștința și supunerea ce vă datorez și voi datora și păstra în toată viața mea."), anticipînd involuntar morala propriei fabule Boul și vițelul care îi confirmă anumite experiențe de genul celor care atrăgeau lui Eminescu strigătul: Mi-e silă! Mare lucru-n lume e și-nvățătura! Ține loc de multe, chiar și de talent; Printr-o bună școală, rafinezi natura: Din vițel poți
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și vițelul care îi confirmă anumite experiențe de genul celor care atrăgeau lui Eminescu strigătul: Mi-e silă! Mare lucru-n lume e și-nvățătura! Ține loc de multe, chiar și de talent; Printr-o bună școală, rafinezi natura: Din vițel poți scoate un bou eminent." Surprizele privindu-l pe Caragiale nu se opresc însă aici. La Iași, la a XV-a aniversare a Junimii își citește Noaptea furtunoasă și Iacob Negruzzi notează: "Nu-și poate cineva închipui ce efect a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
sămânță de cereale păioase și porumb, 50 - 60 de tone de plante tehnice și până la 80 - 100 de tone la plante furajere, iar din sectorul de taurine, cuprinzând în jur de 10001200 de capete, se livrau anual 100 150 de viței de la vaci performante în producția de lapte. BANCA DE RESURSE GENETICE VEGETALE SUCEAVA Resursele naturale, intelectuale și spirituale ale unei țări, precum și înțelepciunea folosirii lor, reprezintă la un loc, bogăția unei țări de care în bună măsură depinde standardul de
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
fiindcă pășunatul era mai ușor. Cândva, demult, era aici păstor un țigan, Laia, de pe Dealul Plopișului, apoi câțiva ani au fost ai lui Blaga, Săștianca, Petrea de pe Coastă și alții. Fiecare gospodar Își avea coliba lui, iar În ocol zburdau vițeii cei mici. Niciodată n-au dat lupii la ei sau să-i fure cineva. Ziua colibele erau descuiate ca și casele oamenilor, fără teama de vreun răufăcător. Frumos era seara când veneau văcărițele, care nu erau altele decât fetele și
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Îngrășat până la Crăciun, curățirea grajdului și clădirea gunoiului În spatele lui. Cu paiele rezultate de la treieriș și cu fânul se făcea mestecături ca să ajungă hrana animalelor până la primăvară. Vacile de obicei fătau iarna, când grija gospodarului trebuia să fie foarte mare. Vițelul avea nevoie să fie ferit de frig, ca și mieii care veneau tot iarna. Spre seară tăierea lemnelor și aducerea lor În casă era tot treaba bărbatului, femeile nu-și vedeau capul de treburi În vreme de iarnă. În răstimpul
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
acolo unde știau că tata descarcă lemnele și le stivuiesc În platforme. De aici și până acasă tata Îi urca În sanceu și drumul era mai ușor. Lecțiile le vor face seara la lumina lămpii, până atunci au de adăpat vițeii și de dus lemne În casă. După amiază femeile vor relua torsul fuiorului, iar covorul aflat În stative trebuia țesut până la Crăciun. După sărbători stativele vor fi ocupate cu țesutul pânzei de in și de cânepă. În timp ce Anuța, fata cea
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
n-am unde mă culca, / Am copii vreo cinci ori șase / Și nu te-or lăsa În casă / Unu Îi mai mărișor / Și nu te-o lăsa sub țol ... / Hop, hop, găină hop! Darurile la masă puteau fi și un vițel, câțiva stupi, doitrei purcei, ori câțiva cârlani. Multe din jocurile de acum un veac au fost date uitării: boiereasca, de-a lungul, varvigeanca, lăzasca peste botă, rața, țărănește, roata stelelor și altele. Mai dăinuie Învârtita, roata, hora, ștraierele și alte
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
a ieșit din casă. Altarele a fost din nou rînduite pentru zei, altarele au fost pregătite pentru bușteni. A trimis oile la stînă și vitele mari în țarcuri. Mama avu grijă de copilul său, mioara de mielul ei, vaca de vițelul ei. Tot așa, Telepinus s-a îngrijit de rege și de regină și le-a hărăzit viață îndelungată și putere. Telepinus a avut grijă de rege. Un stîlp a fost înălțat înaintea lui Telepinus și de acest stîlp a fost
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
german. L-a numit Tarzan. După câteva luni se făcuse un câine mare, frumos și foarte inteligent. Nu mânca decât din mâna părinților sau a fraților mei mai mari. În curtea vecină era un câine alb, uriaș, mare cât un vițel, bătrân și rău pe care-l chema „Blegu”. Era foarte fioros, de aceea era legat tot timpul în lanț. Cățelul nostru lup a scăpat odată dincolo, la Blegu. Dacă n-ar fi sărit mama și stăpânul câinelui, Tarzan al nostru
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nu fără mândrie. Cei mai buni bucătari sunt tot bărbații, aici la București, în lumea civilizată. Numai țăranii consideră că bucătăria e treaba muierii și tot ce face în acest sens un țăran ține de măcelărie: taie un porc, un vițel... Avea dreptate și am râs. - Deci liceul în particular, a continuat el cu o voce scăzută, dar limpede, foarte bine, eu sunt funcționar la U.C.B. ("iarăși U.C.B.! am exclamat în sinea mea, U.C.B.-ul ăsta e o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Îngrijit, să nu râdă ceilalți de tine. Nu ți-e foame? - Ba da. Vrei să te ajut să pun eu masa, până Îmi pregătești cele necesare? - Nu este nevoie, am terminat. Ce vrei să mănânci? Am la alegere: friptură de vițel la tavă sau salată, cu: ciuperci, piept de pui, maioneză si andive. Sunt ultimile andive, s-au păstrat bine În frigider, de când le-am cumpărat săptămâna trecută de la supermarket. - Zâna mea, ce mă răsfeți! Nici nu știu cum să- ți mulțumesc și
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
nici nu șterge durerea. - Io-ti sara cum se lasă, zi una de dus acasă! Anica era cu părul cosiță. Bluză albă cusută în pui și boandă de mieluță brumărie. Avea catrință nouă și în picioare ghetuțe de piele de vițel. Stătea mândră la oglindă, zâmbea și aștepta să vină alaiul. Nunta fusese pregătită în grabă și nu trebuia să se vadă asta. Stătea mândră la oglindă, mândră în toate cele. - Dragă și scumpă surată Astăzi mai ești cu noi fată
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
lângă masa rotundă. Aproape de fereas tră altă masă mică, cu două polițe ; în cea de dedesubt, un radio. Pe biroul placat cu cristal gros, telefonul și o lampă. Prânzul, la ora două. Icre de crap, salată, ouă umplute, friptură de vițel, țuică, chiftele, cârnăciori, castraveți murați, vin, apă minerală, baclavale. Leșinase. Vomase până la epuizare, leșinase. Au scos-o din cameră, au dus-o la baie. Aceeași baie, nu bănuise că se afla chiar alături. I-au șters gulerul murdar, au frecat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cheamă, nu se mai tocmesc. Acceptă ceea ce cer : suma, libertatea de acțiune. Îmi urmează planurile, nu-mi mai dau ordine. Nu-mi mai impun programul, punctualitatea lor cazonă. Nu înțeleg vreodată despre ce e vorba. Chiar când ascultă, ca niște viței, delirul meu. — Uneori, știți, îmi dau drumul la gură. Să le explic de ce e de așteptat să apară, ciclic, cazuri speciale. Excepții, excrescențe ale vieții, dar și necesare vieții. În fața cărora ura și tâmpenia lor disciplinată nu pot avea efect
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
rece pe Sandu. Vin fiert În mai, bravo Gore, altceva nu vrei, vreo țuică fiartă, vreun șorici, un caltaboș?! Jumări?! Ia mai zi-i, că zici bine, vorbești mult și prost. De când nu te-ai mai uitat În calendar ca vițelul la poarta nouă? Gicu nu se lasă. Am auzit prin bloc că ai avut și febră mare, zicea nevastă-ta că dogoreai precum teracota Încinsă. Trebuia să faci un duș călduț, cică dă randament. Lichide văd că bei, mai ia
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]