2,248 matches
-
oare numele agentului deghizat care îl oprise la toaletă? George deveni foarte nervos. — Cum arată prietenu’ ăla a’ tău deghizat? se interesă George, rânjind ca s-o facă pe viteazul. — E mic și evaziv, îl lămuri Ignatius cu o voce vicleană. Un fel de arătare. Aleargă de ici-colo neobosit, în căutare de pungași. Un timp a stat ascuns într-o toaletă, dar acum a ieșit din nou afară pe stradă, unde este la dispoziția mea și-l pot chema în orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care pot controla indivizii în loc să-i ucidă, acești lideri post-Saddam le vor folosi fără nicio reținere. Sindromul Saddam nu se referă la câștigarea de susținători, ci la manipularea și controlul inimilor și minților indivizilor. În viitorul extrem, teroriști și lideri vicleni ai unor națiuni viclene vor deține un arsenal sofisticat de noi medicamente pe care le vor folosi pentru a dobândi controlul nu numai al indivizilor, ci al întregii populații. Următorul exemplu este grăitor: Rx: gândul Management 101 Ca rezultat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
în loc să-i ucidă, acești lideri post-Saddam le vor folosi fără nicio reținere. Sindromul Saddam nu se referă la câștigarea de susținători, ci la manipularea și controlul inimilor și minților indivizilor. În viitorul extrem, teroriști și lideri vicleni ai unor națiuni viclene vor deține un arsenal sofisticat de noi medicamente pe care le vor folosi pentru a dobândi controlul nu numai al indivizilor, ci al întregii populații. Următorul exemplu este grăitor: Rx: gândul Management 101 Ca rezultat al cenzurii care se practică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
multe ori îmi pare că Raiu-ntreg mi se arată. ............................................ Dar din beția dulce mă desmeticesc, și plin de gânduri atuncea mă întreb: Să fie oare Raiul ce văd în ochii tăi? văpăile ce la ele mă cheamă nu-s oare viclenele focuri din Iad?
Revelaţie. In: CALEIDOSCOP VERSURI by Raul Hreniuc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/571_a_759]
-
Pretinzând că fac cercetări, când de fapt nu fac. Pur și simplu cumpără munca altora. Pretind că au costuri de cercetare mari, când ei cheltuiesc cea mai mare parte a banilor pe reclamă. Și apoi ne mint în acele reclame. Vicleni, ticăloși, neglijenți, hrăpăreți. Ar fi un caz gata câștigat. — Nu vorbim aici despre un proces, zise Ellis. Ci despre mama. Tata e bine, spuse Jeff. Să-l lăsăm pe el să se descurce cu ea. Se ridică și plecă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
despre criminali, unde poliția prindea un fugar periculos, prefăcându-se că îl transmiteau la televizor. Aranjaseră un decor de interviuri TV fals și imediat ce tipul se relaxase, îl puseseră cătușele. Iar acum, pe individ îl aștepta execuția. Poliția era din ce în ce mai vicleană. Brad termină cu împachetatul, își plăti factura și porni repede spre mașina sa. Capitolul 74 Autoproclamatul artist ecologist Mark Sanger, recent întors dintr-o călătorie în Costa Rica, ridică privirea uimit de la computerul lui, când patru bărbați țâșniră pe ușă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
umărul cu fiecare Îndoială, dublând greutatea meditațiilor ei. — Dă-te jos de pe umărul meu, i-a poruncit mătușa Banu și a rostit o rugăciune pe care Coranul o recomanda de fiecare dată când aveai de-a face cu un djinn viclean. Dintr-odată binevoitor, domnul Bitter a sărit jos și a lăsat-o să se ridice. — O să mă eliberezi? a Întrebat domnul Bitter citindu-i gândurile. Sau o să te folosești de puterile mele pentru a obține o anumită informație? O șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
asta s-a lăsat pe spătarul scaunului. Caricaturistul Alcoolic și Armanoush au zâmbit, Însă ceilalți nu au reacționat În nici un fel. Hotărând să intre și el În joc, Caricaturistul Alcoolic s-a Întors spre Asya cu o privire amuzată și vicleană și a Întrebat: Dar poate să și-l scoată dacă vrea, nu? Se poate scoate, nu-i așa? — Se poate, a răspuns imediat Asya. Însă Întreaga operație e extrem de dureroasă și de Înspăimântătoare. Poți să alegi una dintre cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aștepta pe ea. Era un bărbat mare, înalt și vânjos, cu o barbă stufoasă pe măsura corpolenței sale. Purta o manta militară veche. Căciula din piele de oaie îi acoperea urechile. Avea fața pătată a băutorilor de votcă cu ochi vicleni și sfredelitori. Picioarele îi erau îndesate în niște cizme smolite, iar tălpile îi atârnau abia la un deget de pământ, asemeni unui dansator haios surprins în executarea unei piruete. Mesteacănul de care atârna era îndoit ca un arc. O rafală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să-și stăpânească bătăile nebunești ale inimii. Șoferul zâmbi: — E amicu’ meu. Azi e prima mea zi. Stă cu mine, ca să nu mă rătăcesc. Bărbatul din spate Începu să muște dintr-un sendviș Împachetat În hârtie. O speria figura lui vicleană, dar se stăpâni. Dacă ești atât de nou În branșă, crezi că ne poți duce la Muzeul Societății Asiatice? Întrebă Desert Rose din spate. Apoi se uită la bărbatul care mesteca zgomotos lângă ea și adăugă: — E foarte important să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ridică din umeri pentru a mă lămuri că n-avea ce face, trebuia să suporte praful din hârtii ca pe o fatalitate. Scria o istorie a azilului. Ce fel de istorie? am întrebat politicos. Zâmbetul lui deveni atunci slugarnic și viclean. Mi-a explicat că toți cei care veneau acolo se vindecau de amărăciunile vechi și, cu timpul, chiar le uitau. — Știți, aerul mării, apa, lumina fac să se șteargă trecutul. De aceea trebuie să mă grăbesc totdeauna. Și cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rău, cel mai cârcotaș dintre ei. Fusese poreclit Mopsul din pricina nasului turtit (amintire a unei căzături) cu care mirosea scandalul de la o poștă și imediat își făcea apariția cu capul lui mare, acoperit de păr aspru, tuns scurt, cu ochii vicleni, inteligenți și șireți. Dar i se zicea și Ulise. După împrejurări. „Mopsule, iar m-ai scuipat”, sărea câte unul. Sau, „Ulise, ce părere ai?” Cam așa mergeau lucrurile. De fapt, numai împreună poreclele i se potriveau, fiindcă natura se distrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fi un mag. Ei, și? Doctorul Dee, dintr-un renume ca ăsta, prosperă. Am fost să-l vizitez la Mortlake și tocmai cerceta o hartă. N-a spus decât ceva vag, bătrân diabolic ce e. Fulgerări sinistre În ochii lui vicleni, mâna osoasă care-i mângâia bărbuța de țap. — E un manuscris al lui Roger Bacon, mi-a spus, și mi-a fost Împrumutat de Împăratul Rudolf al II-lea. Cunoști Praga? Te sfătuiesc s-o vizitezi. Ai putea găsi acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
reduce camăta, de a-și asigura fidelitatea minorității israelite, de a găsi noi financiari... Dar asta nu explică de ce hotărâse să numească acea adunare Marele Sinedriu, evocând ideea unui directorat de Superiori, mai mult sau mai puțin Necunoscuți. În realitate, vicleanul corsican, identificase pe reprezentanții aripii ierusalemite și Încerca să reunească diversele grupări disparate. „Nu Întâmplător În 1808 trupele mareșalului Ney se află la Tomar. Vedeți legătura?“ „Doar de asta suntem aici, ca să vedem legături.“ „Acum, Napoleon, aproape gata să Învingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Dacă nu este, nu sunt chinezești. Uită-te la Agliè, care se pricepe: nicidecum nu și l-a luat ca model pe Cagliostro sau pe Willermoz. Saint-Germain este chintesența lui Homo Hermeticus.“ Pierre Ivanovitch Rackovskij. Jovial, insinuant, felin, inteligent și viclean, trișor genial. Mic funcționar, apoi În contact cu grupurile revoluționare, În 1879 este arestat de poliția secretă și acuzat de a fi dat adăpost unor prieteni teroriști care atentaseră la viața generalului Drentel. Trece de partea poliției și se Înscrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lipsea. Express încearcă să ne preia. Stevie se smulse prompt din starea de autocompătimire la primul semn de primejdie. — Cum e posibil? Jack n-a făcut niciodată vreo aluzie la asta. — Poate că nici nu știe. Murray Nelson e destul de viclean ca s-o facă fără știrea lui. Ne-ar fi avertizat dacă ar fi știut. Îl cunosc pe Jack. Da, trebui să recunoască Fran, probabil că da. În orice caz, a fost de acord să convocăm o întâlnire a trustului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
acum nu mai pot scăpa de el, cel puțin nu singur. Nu știu dacă fac bine spunând toate aceste lucruri, pot fi mult în dezavantajul meu, dar revin din nou și spun că el care mă conduce este atât de viclean încât mereu îmi dă posibilitatea de a reveni cel care am vrut să fiu mereu, după cum am mai spus este înzestrat cu multe calități pe care un om normal nu prea le are în ziua de azi, este atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
alții, este una dintre ele. Telefonul sună chiar În timp ce mă pregătesc să ies din casă. Mai am doar suficient răgaz să mă opresc pe undeva, pe drum, și să iau niște flori. — Alo? — Se vede treaba că ești mult mai vicleană decît pari, se aude vocea Emmei, care vorbește de pe telefonul mobil. Nu-mi vine să cred că ai izbutit să scapi de prînzul de azi. Acum, sînt aici și n-am cu cine să vorbesc. — Îi ai pe Richard și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
a lungul polemicii tale cu iezuiții. M-au încîntat inteligența și verbul tău mușcător. Mă simțeam, cumva, răzbunat, prin orgoliul tău, pentru toate umilințele pe care le-am îndurat fără să zic nimic Ce orgoliu frumos aveai atunci, Galilei! Erai viclean ca o vulpe și agil ca un tigru. Știai să faci o plecăciune în așa fel încît toată lumea să priceapă că-ți băteai joc de ei și că sub vorbele tale smerite se ascundea un hohot de râs. Polemica ta
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
vizigot Svintila îi alunga de pe domeniile sale pe ultimii bizantini; regele Clotaire I era covârșit în Neustria și în Austrasia de intrigile conților și ale episcopilor; împăratul Heraclie era prins în lungul război cu persanii. Dacă n-ar fi existat viclenele uneltiri ale bizantinilor și obișnuitele certuri între duci, în regatul regelui Adaloald ar fi putut exista o perioadă de pace și belșug. În schimb, s-a dovedit a fi o vară sângeroasă. Cu câteva zile înainte ca soarele să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
riscantă. Rămas doar cu Rotari și cu Faroald, i-am spus comandantului domeniului ceea ce îi spusesem deja nepotului și tot ce-aveam pe inimă. A fost impresionat, dar am înțeles că se gândea la mine ca la un sirian, neîndoielnic viclean și priceput, și, chiar dacă de încredere, rămâneam tot un străin, mai puțin inteligent decât cei din rasa lui. Nu m-am supărat, dar îmi făceam griji pentru siguranța lui Rotari. Ceva mă legase de tânărul acela năvalnic și încă necopt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o tâmpenie, întorcându-mi-o: - Cu aurul sunt de acord, imunitatea însă ține-o pentru tine. Cu totul altceva ar fi dacă ne-ai garanta c-o să putem trăi fără să facem contrabandă. Marcello era mai pățit, dar și mai viclean decât Bovo, și, în pofida numeroaselor patrule bizantine care ne-au încolțit, silindu-ne să facem multe ocolișuri, ne-a scos teferi și în mare grabă la Adria. Când i-am dat banul, s-a uitat la el și a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Al abandonului? Elio asistase de zeci de ori la episoade similare, văzuse mânie, răzbunare și abandon abătându-se asupra vreunui nefericit, care comisese cine știe ce eroare, ce păruse impardonabilă În ochii președintelui. Președintele era cordial, prietenos și generos cu prietenii, dar viclean și de nestăpânit cu dușmanii și cu cei pe care Îi considera nedemni de a-i fi prieteni. Uneori Își decreta sentințele cu nedreptatea capricioasă a unui copil, dar faptul că acei nefericiți, care deveniseră prada lui, nu meritau furia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
am cai să mă-nsoțească Și nici câini să mă păzească, Nici cioban să mă-ngrijească Și din fluier să-mi doinească, E că dincolo de zare Ne-au ieșit dușmani în cale: Unul plăsmuit de pustă, Hămesit ca o lăcustă Și viclean din cale-afară, Fără-onoare, neam și țară, Și altul, tot lepădătură, De prin stepe-adunătură, Pe român îl pizmuiră, Și așa se sfătuiră; Pe la un apus de soare, Pe-al nostru baci să-l omoare, Că are pășuni întinse Și fânețe necuprinse
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îmbrăcat-o în rochiță de dantelă albă, croșetată cu fire argintii. Chiar și Soarele, măreț și trufaș, ce trecea întâmplător pe acolo, s-a oprit să contemple această frumusețe și pe dată s-a îndrăgostit. Dumnezeu a zâmbit: Ce-i viclene, te-ai îndrăgostit ? Nu este pentru tine! Cine s-ar fi gândit că bietul Soare avea să rămână îndrăgostit pe vecie de frumoasa Mare Albastră? Ea nu fusese sortită lui, iar El, în dragostea lui nebună, îi dărui Ei două
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]