1,930 matches
-
clădește singur întreaga zidire. Asemenea se bucură de un renume meritat ca argintar și cizelor: frumoasele lucruri de filigran cari-n expoziția de la Viena escitau cu drept cuvânt admirare în despărțîmîntul turcesc erau lucrate de macedoromâni. Cuminția înnăscută, putem zice viclenia sa, [î ]l fac propriu pentru a fi mediator între negoțul din Orient și cel din Occident; macedoromânul ține în mînele lui comerțul continental al Turciei într-un mod tot atât de monopolist precum grecii și armenii țin comerțul țărmurilor mării. Multe
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
toată privința. Sau nu produc copii defel sau produc stârpituri menite la o degenerare gradată și la stingere în generația a treia ori a patra. Constatăm apoi la ele simptome permanente de slăbiciune intelectuală. La ei mintea e substituită prin viclenie. Viclenia e un semn de slăbiciune, căci mintea omenească veritabilă stă în raport direct cu capacitatea de-a pricepe în mod dezinteresat un adevăr. Ca slăbiciune de caracter e de citat falsitatea. Prietenoși, lipindu-se și măgulind pe oricine de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
privința. Sau nu produc copii defel sau produc stârpituri menite la o degenerare gradată și la stingere în generația a treia ori a patra. Constatăm apoi la ele simptome permanente de slăbiciune intelectuală. La ei mintea e substituită prin viclenie. Viclenia e un semn de slăbiciune, căci mintea omenească veritabilă stă în raport direct cu capacitatea de-a pricepe în mod dezinteresat un adevăr. Ca slăbiciune de caracter e de citat falsitatea. Prietenoși, lipindu-se și măgulind pe oricine de care
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
oricine de care au trebuință, ei urăsc în realitate orice putere superioară, fie intelectuală, fie de caracter. Istoria lui Tudor și a lui Cuza ar ilustra această teorie. Oameni ce lingușeau a împărtăși ideile acestor spirite cu totul lipsite de viclenie, nu aceia cari ar fi avut curajul de-a li se opune pe față, îi trădează. Dacă am cerceta originea ofițerilor de gardă de la 11 fevruarie am afla că e străină, începînd cu fiul unui făclier grec de la Botoșani și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nefericită. Mortalitatea din orașe ne-ar dovedi în fine că această rasă hibridă este menită a se stinge. Dar ceea ce este fizic adevărat e intelectual și moralicește adevărat. Spiritele sunt morbide: de acolo substituția a orice activitate intelectuală adevărată prin viclenie, tertip și minciună. Caracterele sunt slabe: de acolo substituția energiei și curajului prin un fel de meschină adaptabilitate în toate împrejurările. În loc ca ele să imprime caracterul lor evenimentelor, din contra, evenimentele se imprimă în ele ca într-o ceară
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
atârnă de la mediul în care se exercită. Când un popor încape de ex. sub dominațiunea străină, învins prin superioritatea numerică, elementele sale viguroase și statornice vor rămânea jos, iar cele cari se vor adapta mediului nou al robiei, lingușitorii, mincinoșii, viclenii, se vor ridica. Astfel grija cea dendîi a fanarioților a fost de-a desființa armata noastră, corp cu corp, pentru a nimici mediul în care calitățile rasei române și puterea ei de viață se putea exercita. La 1874 "Romînul" cerea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
determine soarta, iar nu Giani. Pherekydis, C. A. Rosetti etc., cari au venit să se hrănească aci nu ca să ne stăpânească. La noi aceste elemente au cu totul altă origine. Ele sunt intrate prin subrepțiune, prin lingușire, prin gudurare, prin viclenie, slăbiciune. Puterea fizică și intelectuală covârșitoare e generoasă prin chiar natura ei. Precum cel tare nu pune în luptă piedici, asemenea cel cuminte nu se servește de tertipuri și de subterfugii. Caracterul distinctiv al adevărului e sinceritatea, ca și acel
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a determina viața publică a unui popor istoric. Să se moralizeze mai întîi, să 'nvețe carte, să 'nvețe a iubi adevărul pentru el însuși și munca pentru ea însăși, să devie sinceri, onești cum e neamul românesc, să piarză tertipurile, viclenia și istericalele fanariote. și atunci vor putea fi români adevărați. Pîn-atunci ne e scârbă de ei, ne e rușine c-au uzurpat numele etnic al rasei noastre, a unei rase oneste și iubitoare de adevăr care-a putut fi amăgită
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
activitatea lor în viața publică, deși mulți din ei aveau tocmai calitățile necesare pentru a o determina în folosul țării. Dar să admitem că în adevăr dezgustul de ceea ce se petrece în țară la noi, scârba de politica apetiturilor, expedientelor, vicleniilor pe care o practică partidul roșu ar face pe conservatori să renunțe la opoziție ori la vro activitate în viața publică. Înceta-va opoziția în genere prin aceasta? Nu, ea n-ar înceta, dar departe de-a fi legală ca
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
partid în ochii căruia fărădelegile, viciile, ignoranța și lipsa de omenie să fie titluri de recomandație? Credem că nu. Răul pe care l-a făcut "Pseudo - românul " în douăzeci și cinci de ani, apucând între pietrele clevetirii și invidiei, a batjocurii și vicleniei, tot ce țara aceasta avea respectabil, onest și de caracter, tot ce ea avea vechi și tradițional, întemeiat pe dreptate și bună credință, e un rău ireparabil, și strein a trebuit să fie omul, arhistrăin, care se bucură astăzi că
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de aceeași origine cu aciia cari au vândut vertebrele materiale ale soldaților noștri corăbierului englez. "Milowie" ar trebui să se cheme gazeta " Romînul" după douăzeci și cinci de ani de activitate. În adevăr măreață operă! Sărac și pribeag, având drept unică zestre viclenia și cinismul, aruncat prin cine știe ce întîmplare pe pământul nostru, străin pentru el, d. C. A. Rosetti au aflat curând în Carada și în alții semeni ai cugetului și ai originii lui. Acum, când e în culmea operei sale, nu trebuie
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
vechi, cunoscut, însă foarte păgubitor țării de vreme ce M. Sa nu poate servi de adăpost unor consiliari a căror alegere, după înseși des repetatele perorări ale "Romînului", atârnă de "națiune". C-un cuvânt, în toate aceste tirade oncțioase dar saturate de viclenie nu vedem decât intenția de-a se descărca, de-a se ascunde după o personalitate iresponsabilă și... de-a rămânea la putere chiar cu prețul Dunării, prin învoială strâmbă. Învoială? Dar dreaptă, strâmbă, cum o fi, în ce consistă învoiala
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
idealul național; care nu Înseamnă altceva decât lupta continuă pentru menținerea unității neamului În spațiul său natural, așa cum i-a fost hărăzit, pentru că În istoria sa multimilenară a fost mereu amenințat În egală măsură de barbaria dușmanilor ca și de viclenia prietenilor. idealul spiritual; care Înseamnă preluarea, promovarea și dezvoltarea tradiției spiritual creștine a acestui neam, care spre deosebire de națiunile din jur nu a fost creștinat, ci s-a născut creștin. idealul omenesc; adică Însușirea și promovarea acelor calități morale care ridică
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
le uneltește cu vicleșug cel rău : pe cea dintâi, semănându‑și neghina și ațâțând sufletul prin plăcerile trupului ca să‑l Înduplece să‑și desfacă dorința de iubirea dumnezeiască ; iar pe cea de‑a doua, o dorește și o cere cu viclenie, voind să strice firea prin durere, ca să silească sufletul doborât de dureri să pună În mișcare gândurile de ocară Împotriva Făcătorului. „Dar cunoscând noi planurile vicleanului - subliniază Sfântul Maxim -, să ne rugăm să nu ne vină ispita de bunăvoie, ca să
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Domnului : «De cel ce se va lepăda de Mine Înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu de el Înaintea Tatălui Meu, Cel din ceruri ?ă (Matei 10, 33). Pentru ce mă sfătuiți să fiu viclean ? Ca să obțin ce, prin o viclenie ca aceasta ? Ca să câștig câteva zile ? Dar voi pierde toată veșnicia ! Ca să fug de durerile trupului ? Dar nu voi vedea bunătățile drepților ! Este curată nebunie să‑ți aduci cu măiestrie asupră‑ți pierdere și să‑ți procuri, cu șiretenie și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ca aceasta ? Ca să câștig câteva zile ? Dar voi pierde toată veșnicia ! Ca să fug de durerile trupului ? Dar nu voi vedea bunătățile drepților ! Este curată nebunie să‑ți aduci cu măiestrie asupră‑ți pierdere și să‑ți procuri, cu șiretenie și viclenie, osânda veșnicăă”. Celor care Îl sfătuiau pe fericitul Gordie să‑și tăgăduiască credința cu limba, le răspundea : „«Limba zidită de Hristos 136 Suferința și creșterea spirituală nu poate rosti ceva Împotriva Ziditorului. Căci cu inima credem spre Îndreptățire, iar cu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
schimb, a putut prinde repede teren pe ruinele lui homo sovieticus, cu varietăți în celelalte țări foste comuniste. Și prinde ca orice simulacru sau kitsch, așa cum au prins mărgelele de sticlă la popoarele ameridiene, atunci când au venit europenii, exersați în viclenii, ca să le jefuiască aurul strămoșilor. Fenomenul a fost înlesnit de lipsa unei temelii postindustriale, având rapiditatea de răspândire caracteristică oricărei forme fără fond, care, la drept vorbind, în România, s-a așezat temeinic pe o tradiție de două veacuri. Lucian
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în calea libertății omului. (Sau, mai degrabă, așa apare Nietzsche în tălmăcire postmodernă). El n-a vrut să știe că păzitorul libertății omului e Dumnezeu, iar nu diavolul. El n-a vrut să știe nici de afirmația lui Baudelaire că viclenia cea mai frumoasă a diavolului e să ne facă să credem că nu există. A crezut că omul, prin sine, își poate păzi singur libertatea. Omul nu are nimic de păzit, fiindcă Dumnezeu l-a creat liber. "Ucigându-l" de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cuvânt. Exegeților nu le-a scăpat cinismul și ipocrizia de a invita publicul să citească o carte împotriva cărții, a limbilor, a culturii, motivând că sunt forme de alienare. În imaginația lui Zerzan, vorbirea nu este darul lui Dumnezeu, ci viclenia diavolului, prin care ni se blochează contactul cu adevărata realitate. El ignoră că, prin cuvânt, omul depășește mediul natural în care trăiește și fără de care el ar fi înghițit de acest mediu, aidoma animalelor. Ieșirea din sacralitatea logosului duce la
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
martori oculari, ci sunt după: Evanghelia după Luca etc. Ele sunt sursele teologice capitale, nicicum istorice. Iar dogmele creștine nu pun mântuirea în termeni de feminitate sau masculinitate, egalitatea dintre sexe manifestându-se ca liber arbitru din perspectiva iubirii creștine. Viclenia glosatorilor gnostici vine de acolo că ocultează esența creștinismului ca religie a iubirii, propunând alternativa sexualității sacre. În asemenea demers, sunt manipulate cu multă abilitate erorile Bisericii, care n-au fost puține în decursul istoriei, îndeobște prin instituția Inchiziției. Firește
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
care-și ascunde numele când stăpânul fâneței îl ispitește să-i spună cum îl cheamă și al cui este calul pe care-l păștea pe ogorul lui: "Eu nu-s eu și nici calul nu-i al meu". E aceeași "viclenie" a lui Ulise. Teleucă se arată uimit că aceeași replică a descoperit-o Roland Barthes undeva în Burgundia, la mii de kilometri de Basarabia. A fi Nimeni și a fi Eu înseamnă a fi simultan în arheu și în eul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
neverificabile, absolvindu-i de orice responsabilitate personală. Responsabilitatea a tot ce se întâmplă este atribuită (transferată) unui personaj cosmic atotputernic, Dumnezeu, care produce tot ce se întâmplă. Până acum, minciuna a ținut și unii oameni iresponsabili, din ignoranță sau cu viclenie, poluează și distrug mediul de viață. Unii oameni manifestă . Oamenii suportă efectul poluării și al distrugerii mediului de viață, prin bolile de care suferă și care le scurtează durata vieții. Dar în loc să-și dea seama de unde le vine suferința, ei
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
apă sau pietre) și hidrogenul rezultat din hidroliza apei. Cei care vă spun că apocalipsa va fi provocată de Dumnezeu, vă mint, vă derută și vă lasă să continuați să distrugeți viața pe pământ, din neinformare, neștiință, ignoranță sau cu viclenie. Oameni, deveniți responsabili ai efectelor acțiunilor voastre! Mai sunt unele sisteme care exploatează filonul de aur din mina prostiei (ignoranței) omenești. Aceste sisteme sunt întreținute de stat, care se sprijină pe ele în acțiunile de supunere și dominare a maselor
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
unei munci utile. în comunitatea umană acționează legea homo hominis, lupus est( limba latină, omul este lup pentru om). În societatea umană actuală, omul este pradă sau prădător. Se exploatează filonul de aur din mina prostiei (ignoranței) omenești. tradiții, cu viclenie introduse, care determină bărbatul să o vâneze și să o transforme pe femeie în proprietatea lui. În funcție de educația și de duritatea bărbatului, acesta o transformă pe femeie în servitoarea lui supusă, în obiectul lui de uz personal. B .Omul și-
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
de legi mesopotamian, Codul lui Hammurabi al Babilonului (1728-1646 î.Hr.) reflect] mare parte din conținutul codurilor precedente. Hammurabi a fost numit de zei pentru a asigura bun]starea supușilor s]i cu dreptate și prin eliminarea r]ului și a vicleniei, astfel încât „cel puternic s] nu domine pe cel slab”. Dreptatea, care însemna „lucrul drept”, se referea în primul rând la dreptatea în sens economic (Saggs, 1962, pp. 198 și urm.) și multe legi priveau proprietatea, acțiunea în justiție, practica comercial
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]