1,701 matches
-
de audiții muzicale de înaltă calitate. Una dintre ele a fost chiar un eveniment, căci s-a cîntat Rosemonde a lui Schubert pe un libret nou, înlocuind textul plat și nerod care tăiase odinioară aripile acestei capodopere delicate a maestrului vienez. Beneficiind de situația excepțională a ministrului, Legația devenise un centru de informații sigure de primă mînă, iar în privința vieții mondene eram tot în primele rînduri. Viena, aflată pe ruta București-Paris, era o etapă și un loc de sejur familiar tuturor
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
necuviință...". Pe scena de la Burgtheater, bătrînul tragedian Sonnenthal, înnobilat de împărat, și faimosul său rival, Kainz, invitatul răsfățat odinioară de Ludovic al II-lea al Bavariei și de Wagner, erau aplaudați în Faustul lui Goethe și dramele lui Schiller. Publicul vienez, recunoscător actorilor săi favoriți pentru orele frumoase petrecute la teatru ascultîndu-i, continua să aplaude aceste glorii ale scenei, chiar și cînd pierduseră prospețimea și deveniseră afoni, cum era venerabilul tenor Winckelmann care, sub pretext că însuși Wagner îl învățase aceste
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
se petreceau ore prețioase discutînd cu Hofmannsthal, în vila sa de la Rodaun, sau cu filosoful Kastner. Era totuși un izvor de scrupule și necazuri pentru diplomații primiți astfel cu brațele deschise și foarte jenați în a le înapoia politețea. Societatea vieneză era împărțită în compartimente etanșe ordonate pe niveluri de sertare diferite, conform unei eșalonări precise și controlate. Înalta aristocrație era în primul sertar. În saloanele vieneze din această categorie, bărbații vorbeau aproape numai de problemele lor: terenuri de vînătoare, cai
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
primiți astfel cu brațele deschise și foarte jenați în a le înapoia politețea. Societatea vieneză era împărțită în compartimente etanșe ordonate pe niveluri de sertare diferite, conform unei eșalonări precise și controlate. Înalta aristocrație era în primul sertar. În saloanele vieneze din această categorie, bărbații vorbeau aproape numai de problemele lor: terenuri de vînătoare, cai și femei, cu aspirații muzicale spre operetele în vogă sau cîntecele birjarilor. Femeile, adesea frumoase și decorative, își purtau bine diademele și umerii lor, scoși din
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cînd era totuși în joc soarta Imperiului și pericolul ar fi trebuit privit în față și apărarea pregătită. Tot ceea ce ar fi cerut o oarecare străduință era înlăturat, scos din gînd și faptă. N-ar fi lipsit mult ca bunii vienezi să facă proces vacilor cerîndu-le să le furnizeze, pe lîngă lapte, și cafea, și cornuri, spre a le diminua eforturile. Își iubeau patria, dar această patrie era Viena Viena cu ale sale Wienerwald, Grinzing și cu cîntăreții săi: aproape că
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
vîrful nasului, fără a se sinchisi atunci cînd ceva în mașinăria Imperiului nu funcționa, în Boemia, în Slovenia sau Ungaria (chiar și după ce Austria a angajat Europa în războiul din 1914, și soarta războiului, potrivnică, aduse invazia inamică în Galiția, vienezii continuau să zeflemească nepăsători. Pe scena unui teatru apărea un bătrîn, grimat ca să-i semene lui Franz Iosif ("Bunul Domn Prohaska...), care zicea că vrea să viziteze frontul; " La vîrsta dumneavoastră", i se răspundea, e o călătorie foarte obositoare. Mai
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
viziteze frontul; " La vîrsta dumneavoastră", i se răspundea, e o călătorie foarte obositoare. Mai așteptați cîteva săptămîni, și veți putea ajunge într-o oră, cu trăsura..."). Mai tîrziu, înfrîngerea din 1918, căderea Habsburgilor și dezmembrarea Austro-Ungariei aveau să "rupă arcul" vienezilor, care au oferit aceleași aplauze și aceleași flori, în același loc, la cîteva zile de interval, lui Schuchnigg 66, ultimului apărător al Austriei și apoi lui Hitler, Führerul care tocmai le răsese patria de pe harta Europei. Deja în acei ani
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Iosif. Marele Maestru bucătar, contele de Bellegarde Oberküchenmeister avea mai degrabă sarcina unui cronometror de la Jocurile Olimpice: împăratul, prin firea sa, nu era un pofticios, iar regimul său alimentar era neschimbat: o farfurie de supă de vită cu legume (celebra Rindfleich vieneză), dar la numeroasele dineuri de gală de la Schönbrunn, împăratul, săturîndu-se repede cu felia sa de carne de vită, cerea o servire rapidă; un valet așezat în spatele fiecărui invitat îl pîndea cum mănîncă, stînd cu ochii în farfurie, și dacă, din
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Sire, astăzi masa a durat 44 de minute, cu două mai puțin decît alaltăieri". Aceste dineuri imperiale aveau loc între șase și șase jumătate, în plină zi, primăvara ceea ce făcea surprinzător portul rochiilor decoltate conform unei vechi uzanțe de la Curtea vieneză împotriva căreia eșuase reacția Prințesei Pauline Metternich. Invitată la această oră insolită de către Arhiducele Ludovic Victor, a refuzat toate mîncărurile cu această scuză scurtă: "M-am obișnuit să nu mănînc nimic între orele mele de masă". O vizită oficială a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
toate zilele. Dimpotrivă, împăratului, liber în mișcările sale, îi plăcea să converseze cu tinerele debutante cînd erau frumoase. Pentru acestea era o grea încercare, întrucît erau controlate cu ochi nemilos și gelozie de "clanul" celebrelor "Contessin" micile contese din aristocrația vieneză persoane tinere care puteau fi încîntătoare, luate separat, dar care, la un loc, formau un regiment de gaițe țîfnoase, cu limba ascuțită. Ele erau cele care, in corpore, își impuneau voința în fața ofițerilor din garda imperială care aveau misiunea oficială
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
imaginea Beamter-ului84 bine încopciat, cu privire misterioasă și frunte încruntată. Bătrînul împărat se înțelegea foarte bine cu Cancelarul. Nici unuia, nici celuilalt nu le plăcea să acționeze în profunzime. Dimpotrivă, Arhiducele Moștenitor îl aprecia puțin pe Goluchowski și activitatea sa diplomatică; vienezii povesteau că măgărușul pe care copii lui Franz Ferdinand se exersau la echitație fusese botezat de tatăl lor cu prenumele Agénor. Acest Franz Ferdinand, victimă a atentatului de la Sarajevo, nu este cunoscut cum trebuie și este prea devreme ca să vorbim
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
face un examen imparțial al evenimentelor care au precedat primul război mondial. Cu prenumele său, Lexa, ce ascundea unele ascendențe evreiești, Aehrenthal, printr-o căsătorie cu o contesă unguroaică de viță nobilă, pătrunsese în aristocrație fapt cu importanță în cercurile vieneze. Diplomat de carieră, fusese secretar la Petersburg înainte de a se reîntoarce ca ambasador, fiind chemat din Rusia pentru a fi Ministrul Curții și Cancelar al imperiului. Astfel, în timpul unui sejur pe lîngă țar și anturajul acestuia, Aehrenthal avusese ocazia să
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pe calea războiului, avea vederi care printr-o descindere în Italia, și repunerea Papei pe tronul său temporal, reprezentau pentru istoria Peninsulei o întoarcere în timp de cîțiva luștri. Venirea la putere a partidului creștin social, condus de tribunul simpatizant vienez Karl Lu(ger, nu întărise, în Austria, poziția Bisericii Catolice, care nu avea nevoie de proptele, rămînînd o citadelă solidă atît prin averea mănăstirilor, cît și prin influența asupra maselor care rămînea suverană. Însă ea întețise o văpaie de spirit
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Dar un văr bun, Albert, tip de aventurier, nici nu așteptase crearea Albaniei autonome pentru a-și prezenta, ca Ghika, pretenția la tron. Printre altele, făcea să circule prin Europa fotografii de ale sale în uniformă de general de operetă vieneză. Reușind să convingă pe un bogătaș irlandez catolic că Albania era un grup compact de credincioși ai acestei religii, îi căpătase încrederea și-i cheltuia cu larghețe averea pe drumuri care nu duceau toate spre Albania. În vremea cît am
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
îl încîntă, făcîndu-l totdeauna să ofteze asupra înapoierii Valahiei. Cât privește arta și frumusețile, Golescu este departe de rafinarea lui Cantemir. El are sperietura primitivului de tot ce e "cu meșteșug" și măsoară valorile estetice cu "stînjenul". În cutare muzeu vienez tot ce-i place este o pajură făcută din săbii și cuțite, pe care de n-ar fi văzut-o cineva ar fi fost "vrednic de pedeapsă". "Cadrele" sunt prețuite pentru "asemănarea" lor și în raport direct cu dimensiunea. Cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
incurabilă, nu se înțelege. Să fie vorba de cei consultați în vară, la recomandarea consiliului din 14 iulie de la Iași, sau de medicii din 1883, Leidesdorfer și Obersteiner? Este mai mult ca sigur că Hanrieta se referă la ultimul consult vienez, pentru că scrisorile medicale ale acestor doctori le ceruse Cornelia Emilian. Aceste scrisori șezuseră, însă, la doctorul Isac, el le știa și i le explicase Hanrietei. Dacă le trimisese sau nu și Comitetului din Iași, nu aflăm. În eventualitatea că și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mult gestul doctorului Isac devine miraculos. Este o eventualitate de luat în considerație, pentru că și Titu Maiorescu se interesase asupra stării reale a pacientului. Ar rezulta că și el știa, de la acel Comitet, că boala este considerată incurabilă de către medicii vienezi și voia să-l consulte pe medicul botoșănean care, iată, trebuie să publice un studiu, promite că-l va publica, dar deține și reține adevărul numai pentru sine. Eminescu și editorii săi 27 februarie: „Dacă v-aș putea descrie influența
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
arabă a lui Timotei Cipariu. În Europa națiunilor, Europa rațiunilor se discută raportul dintre identitatea culturală europeană și cea națională, plecând de la relația eu - alteritate, pentru ca discuția să se plaseze ulterior pe un teritoriu mai concret, în capitole dedicate identității vieneze și daneze, secvențe în care T. apelează la o formulă mixtă, eseistico-memorialistică. Un capitol e consacrat însemnărilor de călătorie ale lui Hans Christian Andersen la porțile Orientului, până în Țările Române, scriere inedită, tradusă sub titlul Bazarul unui poet (2000). Apa
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
l-a silit la o rigoare și un echilibru mai puțin proprii temperamentului său. Multe sonete închid, ca în niște stampe de epocă, o lume apusă, în care se perindă prinți bizantini și beizadele, duduci și boieri veliți în rădvane vieneze sau figuri pitorești din mahalaua bucureșteană de la sfârșitul veacului al XIX-lea - tablouri evocate și în proza lui T., dar care în sonete sunt învăluite într-un umor nostalgic, generator de lirism. Siluetele „bizantine” au o surprinzător de rafinată grație
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
Palatul Societății Imobiliara, existent și astăzi, ridicat după 1906 pe locul fostei săli Bossel, găzduiește acum, printre altele, o sală a Teatrului Țăndărică, de păpuși și marionete (Calea Victoriei nr. 50) - fostul cinematograf Select. 141. În casa lui Joseph Resch, giuvaiergiu vienez, situată alături de sala Bossel a funcționat o vreme restaurantul Frascatti, care s-a mutat apoi peste drum, în casele Oteteleșanu; acest imobil existentă și astăzi (Calea Victoriei nr. 52). Casa Riegler era Hotelul Hugues. Aci era restaurantul francez cel mai prețuit
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
afla la nr. 1. 221. În 1873 se făcea reclamă cafenelei Labes, de pe strada Germană (Smârdan), deschisă de Jacques și Henry Labes; în 1885 funcționa o Café Labes, pe str. Lipscani nr. 2. 222. Cafeneaua Ströbel și birtul cu bucătărie vieneză, situate în spatele Hanului Zlătari. La Hotel de France 223 era în subsol o cafenea cu biliard. Liceenii și studenții o frecventau mult atrași fiind de către cele două frumoase blonde, fiicele antreprenorului. În seara în care am fost adus pentru întâia
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
după 1868 (până în 1876) numai în proprietatea primilor doi (în 1873, sub numele Tipografia Curții - Lucrătorii asociați, avea sediul în Pasagiul Român la nr. 12), fie la tipografia lui Carol Göbl, fiul cel mai mare al lui Francisc Göbl, tipograf vienez stabilit la noi în țară, care a devenit, după 1876, unul dintre principalii patroni de tipografie din București (în 1878 tipografia „Românul - Carol Göbl“ funcționa pe strada Doamnei la nr. 14). 288. Tipografia Thiel și Weiss, înființată prin 1870, se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Externe; traducerea în limba română, care diferă în amănunte nesemnificative de textul publicat în ROM., în Documente privind is toria României, Războiul pentru Independență, vol. I, partea a II-a, Ed. Academiei, 1954, pp. 541-542. 6. ROM., nr. cit. Jurnalul vienez preciza, potrivit, telegramelor primite din Bucu rești că: „Poarta [...] a recunoscut legitimitatea protestărilor formulate de guvernul român și se declară de acord d-a-i adresa o explicațiune oficială ce va da României toată satis facerea“. Într adevăr, la 26
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
didactic” și cu altele cerute de liceul din Pitești, În legătură cu sărbătorirea celor 75 ani de la Înființarea soc. „Junimea” (a elevilor liceului) și scoaterea unui număr festiv, În legătură cu acest eveniment. Lucrez apoi și la comemorarea celor 100 ani de la moartea dramaturgului vienez Fr. Grillparzer În colaborare cu d-na Maria-Luiza Ungureanu, care-mi spune de o propunere făcută Fălticenilor În legătură cu Amintiri fălticenene, propunere primită cu entuziasm - susține D-sa - de fălticeneni. știți ceva cu privire la aceasta? E asigurat tiparnițelor? Altfel nu mai lucrez
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
trestie-de-zahăr, nici cimitirele islamice, nici Marele Zid Chinezesc al celebrei sale scrieri nu erau departe. Nu este necesar să ni-l Închipuim pe Kafka În deșertul Orientului Mijlociu sau În China comunistă, sau În Brazilia, unde atât de ne-kafkianul evreu vienez Stefan Zweig și-a pus capăt zilelor, pentru a autentifica una dintre torsiunile cele mai expresive ale secolului Îndoliat nu doar de Holocaust și Gulag. Chiar imaginându-l pe Kafka În capitala mondială a exilaților, New York, În New York-ul personajului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]