1,439 matches
-
Juan, Porto Rico), numele la naștere în catalană Pau Carles Salvador Casals i Defilló, a fost un renumit violoncelist și dirijor catalan. A făcut numeroase înregistrări ca solist și dirijor, fiind memorabile între altele cele din 1936-1939 ale suitelor pentru violoncel de Johann Sebastian Bach. Pau Casals s-a născut la 29 decembrie 1876 la El Vendrell, în regiunea Tarragona, în actualul district Baix Penedès din Catalonia, în casa nr.2 de pe strada Santa Ana. Tatăl său era organistul, pianistul și
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
În 1883 a compus și muzică pentru spectacolul tradițional de Paști, obișnuit în Catalonia, „El Pastorets”. După ce a văzut în spectacolul grupului de clovni „Los Tres Bemoles”, din care unul cânta la ceea ce părea o pipă enormă în formă de violoncel, și după ce a asistat la recitalul de violoncel al profesorului Josep Garcia din Barcelona la Centrul Catolic din El Vendrell, copilul le-a spus părinților că vrea să devină violoncelist. Nefiind încă dispus să cumpere copilului un violoncel adevărat, tatăl
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
tradițional de Paști, obișnuit în Catalonia, „El Pastorets”. După ce a văzut în spectacolul grupului de clovni „Los Tres Bemoles”, din care unul cânta la ceea ce părea o pipă enormă în formă de violoncel, și după ce a asistat la recitalul de violoncel al profesorului Josep Garcia din Barcelona la Centrul Catolic din El Vendrell, copilul le-a spus părinților că vrea să devină violoncelist. Nefiind încă dispus să cumpere copilului un violoncel adevărat, tatăl său i-a improvizat un instrument, având o
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
formă de violoncel, și după ce a asistat la recitalul de violoncel al profesorului Josep Garcia din Barcelona la Centrul Catolic din El Vendrell, copilul le-a spus părinților că vrea să devină violoncelist. Nefiind încă dispus să cumpere copilului un violoncel adevărat, tatăl său i-a improvizat un instrument, având o tigvă de dovleac drept cutie de rezonanță. Când a împlinit 11 ani, în ciuda dificultăților financiare și ale rezervelor tatălui care îl predestinase meseriei de tâmplar, mama sa a insistat să
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
dificultăților financiare și ale rezervelor tatălui care îl predestinase meseriei de tâmplar, mama sa a insistat să-l trimită la Barcelona, pentru a studia la Școala municipală de muzică (Escola Municipal de Música). Începând din 1888, Casals a studiat acolo violoncelul - cu Josep Garcia, pianul, și compoziția - cu Josep Rodoreda. În vremea studiilor la Barcelona, la 13 ani, pentru a-și câștiga existența, copilul a cântat vreme de trei ore pe noapte în toate zilele săptămânii la cafeneaua „Tost” din oraș
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
a-și câștiga existența, copilul a cântat vreme de trei ore pe noapte în toate zilele săptămânii la cafeneaua „Tost” din oraș, în schimbul a 4 pesete pe lună. Când Pablo a împlinit 14 ani, tatăl său i-a cumpărat un violoncel. În acea perioadă a început pasiunea lui pentru cele șase suite pentru violoncel de Bach, pe care le-a descoperit pe o partitură zdrențuită dintr-un anticariat. Tot atunci, la 23 februarie 1891, Casals a dat primul său recital solo
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
în toate zilele săptămânii la cafeneaua „Tost” din oraș, în schimbul a 4 pesete pe lună. Când Pablo a împlinit 14 ani, tatăl său i-a cumpărat un violoncel. În acea perioadă a început pasiunea lui pentru cele șase suite pentru violoncel de Bach, pe care le-a descoperit pe o partitură zdrențuită dintr-un anticariat. Tot atunci, la 23 februarie 1891, Casals a dat primul său recital solo la Barcelona, la Teatrul Novedades, în cadrul unui concert de caritate. Tot în 1891
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
la "Conservatorul regal de muzică și declamație" din capitala Spaniei. După ce a terminat în 1893, cu succes, examenele finale la Școala municipală de muzică din Barcelona, Casals s-a mutat la Madrid. La Conservatorul din Madrid el a studiat arta violoncelului cu Victor Mirecki, compoziția cu Tomás Bretón și muzica de cameră, cu Jesús de Monasterio. În 1895 Casals a plecat, cu sprijinul reginei regente, la Bruxelles, pentru a studia la conservatorul local. Supărat de primirea rece făcută de somitățile de
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
cameră, cu Jesús de Monasterio. În 1895 Casals a plecat, cu sprijinul reginei regente, la Bruxelles, pentru a studia la conservatorul local. Supărat de primirea rece făcută de somitățile de acolo, bătrânul profesor de compoziție François Gevaert și profesorul de violoncel Edouard Jacobs, a refuzat consimțământul și scuzele lor tardive și a decis să plece la Paris. În aceste împrejurări regina Maria Cristina i-a retras bursa. După zile dificile petrecute la Paris, unde a cântat ca violoncelist secund în orchestra
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
petrecute la Paris, unde a cântat ca violoncelist secund în orchestra teatrului Folies Marigny, el a revenit la Barcelona. Din octombrie 1896 a predat la Școala municipală de muzică din Barcelona, iar din noiembrie același an a devenit profesor de violoncel la Conservatorul del Liceu. Paralel, a dat concerte în saloanele din Barcelona, o vreme împreună cu orchestra Escalas. Apoi a fost angajat ca violoncelist în Orchestra Teatrului Grand du Liceu. În 1897 l-a cunoscut la Barcelona pe Camille Saint-Saëns. Împreună cu
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
Josep Rocabruna și cu violistul Rafael Gálvez, Casals a întemeiat cvartetul Crickboom. Cu Granados și cu Mathieu Crickboom a făcut apoi un turneu prin Spania. Regina Maria Cristina i-a dăruit cu această ocazie un safir albastru și un nou violoncel Gagliano. În 1899 Casals a plecat din nou la Paris, locuind în casa cântăreței americane Emma Nevada și a lui Raymond Palmer. În același an a efectuat o călătorie la Londra, în compania Emmei Nevada și a pianistului Léon Moreau
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
i-a câștigat prietenia. La 13 noiembrie 1961 a luat parte la un concert de muzică de cameră la Casa Albă, la invitația președintelui John F. Kennedy. O mare parte din timpul carierei sale muzicale, Casals a cântat la un violoncel care îi fusese atribuit constructorului de instrumente muzicale Carlo Annibale Tononi, care l-ar fi produs în anul 1733. Abia după vreo 50 ani s-a găsit că adevăratul său constructor a fost venețianul Matteo Goffriller prin jurul anului 1700. Pablo
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
l-ar fi produs în anul 1733. Abia după vreo 50 ani s-a găsit că adevăratul său constructor a fost venețianul Matteo Goffriller prin jurul anului 1700. Pablo Casals l-a cumpărat în 1913. El mai folosea și un alt violoncel construit de Goffriller în 1710, precum și un violoncel Tononi de prin 1730. O strânsă relație de prietenie s-a format între Pablo Casals și George Enescu, parteneri pe scenele europene, prietenie bazată pe, cum spunea violoncelistul, „simpatie și o compatibilitate
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
după vreo 50 ani s-a găsit că adevăratul său constructor a fost venețianul Matteo Goffriller prin jurul anului 1700. Pablo Casals l-a cumpărat în 1913. El mai folosea și un alt violoncel construit de Goffriller în 1710, precum și un violoncel Tononi de prin 1730. O strânsă relație de prietenie s-a format între Pablo Casals și George Enescu, parteneri pe scenele europene, prietenie bazată pe, cum spunea violoncelistul, „simpatie și o compatibilitate incredibilă”. El spunea despre violonistul și compozitorul român
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
multe din aceste master classes au fost difuzate la televizor. Concertul la Casa Albă din 1961 a fost înregistrat și difuzat ca album. Casals a fost și compozitor. Lucrarea sa cea mai apreciată este "La Sardana", pentru un ansamblu de violoncele, compusă în 1926. Oratoriul său, "El Pessebre", a fost reprezentat în premieră la Acapulco, în Mexic, la 17 decembrie 1960. El a fost interpretat și la O.N.U. cu ocazia aniversării organizației în 1963. Casals a fost inițiat în
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
Concertul pentru violoncel în Si minor, Op. 104, B. 191, al lui Antonín Dvořák a fost ultimul concert solo al compozitorului și a fost compus pentru prietenul său, violoncelistul Hanuš Wihan, deși violoncelistul englez Leo Stern a fost cel care a interpretat la
Concertul pentru violoncel (Dvořák) () [Corola-website/Science/330022_a_331351]
-
compus pentru prietenul său, violoncelistul Hanuš Wihan, deși violoncelistul englez Leo Stern a fost cel care a interpretat la premieră. Este una dintre cele mai cunoscute compoziții ale lui Dvořák precum și una dintre cele mai importante lucrări din repertoriul pentru violoncel și orchestră. Concertul este orchestrat pentru două flauturi (al doilea dublează piculina), două oboaie, două clarinete, doi fagoți, trei corni, două trompete, trei tromboni, tubă, timpane, trianglu (doar în ultima parte), coarde și violoncel solo. Concertul este structurat în trei
Concertul pentru violoncel (Dvořák) () [Corola-website/Science/330022_a_331351]
-
mai importante lucrări din repertoriul pentru violoncel și orchestră. Concertul este orchestrat pentru două flauturi (al doilea dublează piculina), două oboaie, două clarinete, doi fagoți, trei corni, două trompete, trei tromboni, tubă, timpane, trianglu (doar în ultima parte), coarde și violoncel solo. Concertul este structurat în trei părți: O interpretare tipică durează aproximativ 40 de minute. În 1865, la începutul carierei sale, Dvořák a lucrat la un concert pentru violoncel în La major (B. 10), compus pentru violoncelistul Ludevít Peer. A
Concertul pentru violoncel (Dvořák) () [Corola-website/Science/330022_a_331351]
-
trei tromboni, tubă, timpane, trianglu (doar în ultima parte), coarde și violoncel solo. Concertul este structurat în trei părți: O interpretare tipică durează aproximativ 40 de minute. În 1865, la începutul carierei sale, Dvořák a lucrat la un concert pentru violoncel în La major (B. 10), compus pentru violoncelistul Ludevít Peer. A oferit partitura (cu acompaniament de pian) lui Peer pentru recenzie dar nici el nici Dvořák nu au avut intenția de a finaliza concertul. A fost recuperat de la reședința lui
Concertul pentru violoncel (Dvořák) () [Corola-website/Science/330022_a_331351]
-
pian) lui Peer pentru recenzie dar nici el nici Dvořák nu au avut intenția de a finaliza concertul. A fost recuperat de la reședința lui Dvořák în 1925. Hanuš Wihan, printre alții, au comandat de mai multe ori un concert pentru violoncel dar Dvořák a refuzat de fiecare dată, declarând că violoncelul este un instrument orchestral bun dar total insuficient pentru un concert solo. Într-o scrisoare adresată unui prieten, Dvořák a scris că el însuși este poate cel mai surprins de
Concertul pentru violoncel (Dvořák) () [Corola-website/Science/330022_a_331351]
-
nu au avut intenția de a finaliza concertul. A fost recuperat de la reședința lui Dvořák în 1925. Hanuš Wihan, printre alții, au comandat de mai multe ori un concert pentru violoncel dar Dvořák a refuzat de fiecare dată, declarând că violoncelul este un instrument orchestral bun dar total insuficient pentru un concert solo. Într-o scrisoare adresată unui prieten, Dvořák a scris că el însuși este poate cel mai surprins de decizia sa de a compune un concert pentru violoncel, în ciuda
Concertul pentru violoncel (Dvořák) () [Corola-website/Science/330022_a_331351]
-
că violoncelul este un instrument orchestral bun dar total insuficient pentru un concert solo. Într-o scrisoare adresată unui prieten, Dvořák a scris că el însuși este poate cel mai surprins de decizia sa de a compune un concert pentru violoncel, în ciuda numeroaselor sale ezitări. Dvořák a compus concertul la New York în al treilea său mandat ca director al National Conservatory. În 1894 unul dintre profesorii de la Conservator, Victor Herbert, și el un compozitor, a finalizat Concertul pentru violoncel nr. 2
Concertul pentru violoncel (Dvořák) () [Corola-website/Science/330022_a_331351]
-
concert pentru violoncel, în ciuda numeroaselor sale ezitări. Dvořák a compus concertul la New York în al treilea său mandat ca director al National Conservatory. În 1894 unul dintre profesorii de la Conservator, Victor Herbert, și el un compozitor, a finalizat Concertul pentru violoncel nr. 2 în Mi minor, Op. 30, pe care l-a prezentat printr-o serie de concerte începând cu 9 martie. Dvořák a audiat cel puțin două interpretări ale concertului și a fost inspirat pentru a onora comanda lui Wihan
Concertul pentru violoncel (Dvořák) () [Corola-website/Science/330022_a_331351]
-
pe care l-a prezentat printr-o serie de concerte începând cu 9 martie. Dvořák a audiat cel puțin două interpretări ale concertului și a fost inspirat pentru a onora comanda lui Wihan de a compune propriul său concert pentru violoncel. Herbert a fost violoncelistul principal în orchestra care a interpretat premiera Simfoniei nr. 9 a lui Dvořák pe 16 decembrie 1893 și a compus concertul său în aceeași gamă, Mi minor. Partea a doua a concertului lui Herbert era în
Concertul pentru violoncel (Dvořák) () [Corola-website/Science/330022_a_331351]
-
la Budapesta pe 20 decembrie 1899, și au rămas prieteni apropiați. Premiera concertului a avut loc pe 19 martie 1896 la Queen's Hall din Londra cu Orchestra Filarmonică din Londra sub bagheta lui Dvořák, cu Leo Stern în calitate de solist. Violoncelul la care a interpretat Stern a fost "General Kyd" din 1684, unul din cei doar 60 de violoncei realizați de Stradivarius. Concertul a fost publicat în 1896 de N. Simrock în Berlin. Johannes Brahms, prietenul și mentorul lui Dvořák, a
Concertul pentru violoncel (Dvořák) () [Corola-website/Science/330022_a_331351]