1,522 matches
-
se poate obține de la: http://www.thetwiolins.de Paginile lui Teodor Nicolau se găsesc la adresa următoare: http://www.teodor-nicolau.fi Membru al Uniunii Compozitorilor din Finlanda: http://www.composers.fi Distribuitorul compozițiilor lui Teodor Nicolau: http://musicfinland.fi Teodor Nicolau - violonist în Filarmonica din Helsinki din anul 1976 pînă în anul 2012: http://www.hel.fi/hki/hko/fi/Orkesterin+muusikot Teodor Nicolau premiat la al treilea Concurs International de compoziție "Uuno Klami" din Finlanda: http://www.klamicompetition.fi TheTwiolins - Marie
Teodor Nicolau () [Corola-website/Science/325845_a_327174]
-
mult spre sferele cerești, îndepărtându-se tot mai mult de părinții rămași pe pământ, pierind apoi în ultimele secunde în veșnicia lumii de apoi. În ianuarie 1941 se va naște cel de al doilea copil al lor, Cecilia. Căsătorită cu violonistul Agustín León Ara, va avea două fetițe, Cecilita și Patricia, nepoatele bunicilor Victoria și Joaquín Rodrigo. Ca o recunoaștere a întregii sale remarcabile biografii muzicale, lui Joaquín Rodrigo i s-a acordat în anul 1991, de către regele Juan Carlos I
Joaquín Rodrigo () [Corola-website/Science/325151_a_326480]
-
relaxare. În istoria picturii românești au existat putini pictori dedicați de marine cum au fost Dimitrie Știubei și Eugen Voinescu. Marine au mai pictat sporadic Carol Popp de Szathmáry ("Marină"), Nicolae Grigorescu ("Femeie pe malul mării"), Mihail Simonidi, Arthur Verona ("Violonist în barcă"), Nicolae Vermont ("Portul Constanța" și "Plajă"). Relativ mai frecvente sunt marinele la Jean Alexandru Steriadi, Nicolae Dărăscu, Marius Bunescu, Gheorghe Petrașcu ("Femeie la mare" și "Privind marea la Mangalia"), Theodor Pallady (" Peisaj din Constanța"), Ion Țuculescu, ("Marină la
Marină (pictură) () [Corola-website/Science/325240_a_326569]
-
Exprimată de:" Ayako Kawasumi (japoneză), Davis Kate (engleză), Juri Ueno (live-action). Shinichi Chiaki Chiaki este un student de douăzeci și unu de ani în al treilea an la pian la Academia de Muzică Momogaoka la începutul serii. El este un pianist și violonist realizat, dar este de asemenea cunoscut ca fiind un perfecționist când vine vorba de muzica extrem de critică. La universitate el a fost popular în rândul studenților de sex feminin, datorită faptului că arată bine și pentru capacitatea sa muzicală. El
Nodame Cantabile () [Corola-website/Science/324554_a_325883]
-
, (n. 17 decembrie 1870, București - d. 26 februarie 1927, București) a fost un violonist român de etnie roma , unul dintre primii creatori ai folclorului orășenesc, transformând tehnica lăutarilor români după stilul său propriu de interpretare (secunda mărită lăutărească și tendința spre un stil de virtuozitate). El a reușit, prin maniera sa de interpretare, să
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
interpretare, să ridice tehnica violonistică lăutărească, fiind o influență uriașă pentru stilul dezvoltat mai târziu de Nicolae Buică și Grigoraș Dinicu. S-a născut în 1870 în Bucuresti, în str. Speranței nr. 9, fiind fiul naistului Radu Ciolac și fratele violoniștilor Dănică Ciolac (ce a participat la Expoziția Universală de la Paris ca vioară a doua în orchestra lui Sava Pădureanu), Barbu Ciolac, Alexandru Ciolac și al chitaristului Fotache Ciolac zis „Prințul” (chitarist de mahala de la sfârșitul sec. XIX, compozitorul „Sârbei avocaților
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
Belgia, revistele muzicale din România începând să scrie apreciativ despre taraful său. Întors în București, în 1895, începe să cânte la „Berăria cooperativă” de lângă Teatrul Național, dar și la restaurantele „Elyseu”, „Continental”, „Terasa” și „Iordache” (la ultimul cunoscându-l pe violonistul Jan Kubelik, cu care leagă o strânsă prietenie). În 1900, la Expoziția din Paris atât Ionescu Iordache (bucătarul și patronul de la „Iordache”), cât și reprezintă Pavilionul Românesc. În același an este invitat de președintele Franței, Emile Loubet, să cânte în
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
Alexandru Vlahuță, Octavian Goga și Barbu Delavrancea. Din vara lui 1902 începe să cânte la Sinaia, în parcul casei boierului Mitică. În jurul anului 1914, Cristache Ciolac deține supremația tuturor lăutarilor bucureșteni, fiind aproape unanim recunoscut drept cel mai bun lăutar violonist din București. În această perioadă este ascultat de oameni ca Sarah Bernardt, Ignaz Paderewski, Robert de Flers etc. În 1915 îl cunoaște pe academicianul francez Jean Richepin, ce îl amintește în același an în cotidianul francez „Les Annales”. În 1916
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
al Armatei, protejat fiind de intervenția lui George Enescu pe lângă forurile militare în privința scutirii muzicanților de linia întâi a frontului. Influențat de activitatea muzicală de pe front a lui Ciolac, Radu Rosetti începe să scrie sonete inspirate din versurile lăutărești ale violonistului. Tot acum Enescu începe să strângă legăturile sale cu Ciolac, notând o altă serie de melodii populare din repertoriul său mai târziu: „Ca la brează”, „Sârba din căruță” și „Hora Bâzoiul” din care se va inspira pentru Sonata nr. 3
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
personajelor Floarea și Gheorghe. A participat la 4 din cele 6 sezoane ale emisiunii "Te cunosc de undeva" de pe postul Antena 1. A câștigat "Sezonul Gold ", cel de-al 6 sezon al emisiunii "Te cunosc de undeva". este căsătorită cu violonistul George Pătrașcu, iar împreună au un fiu, Andrei.
Maria Buză () [Corola-website/Science/326135_a_327464]
-
(n. 1927 București, d. 2011 București) a fost un violonist și lăutar virtuoz din România. S-a născut în anul 1927 în București, iar din 1940 începe să cânte la primele nunți. În 1945, în vârstă de 14 ani, intră sub aripa ocrotitoare a lui Grigoraș Dinicu. În 1949 își
Cornel Bosoi () [Corola-website/Science/326247_a_327576]
-
(n. 25 mai 1893, Galați - d. 11 septembrie 1987, București) a fost un violonist și compozitor român, ale cărui lucrări au o tematică de inspirație folclorică transpusă într-un limbaj de factură modernă. George Enescu a fost cel care l-a încurajat și sfătuit, recomandându-l drept „realmente dotat pentru compoziție - când spun realmente
Ludovic Feldman () [Corola-website/Science/322577_a_323906]
-
pe lângă George Enescu și compozitori remarcabili ca Wilhelm Georg Berger și Zeno Vancea. Acest muzician și compozitor evreu a fost un "artist atașat țării și idealurilor culturii românești". Mihail Jora și George Enescu, au intervenit, în momente grele, pentru excepționalul violonist al Filarmonicii. A început studiile muzicale de vioară cu Dicker și Otto Brumer, la Galați (1903-1909), continuându-le la Conservatorul din București, cu Robert Klenck (vioară) și Dumitru Georgescu-Kiriac (1910-1911). S-a perfecționat în cursul unui stagiu la "Neues Wiener
Ludovic Feldman () [Corola-website/Science/322577_a_323906]
-
unui stagiu la "Neues Wiener Konservatorium" cu František Ondříček (1911-1913) și a luat lecții particulare cu Mihail Jora (armonie, contrapunct, compoziție) la București (1941-1942). A început în calitate de concert-maestru al orchestrei Operei din Zagreb (1925-1926), de unde s-a mutat ca prim-violonist în orchestra Operei Române din București (1926-1940). În perioada 1930-1940 a făcut parte din Cvartetul "Teodorescu" din București. În paralel, a fost violonist (1926-1940) și concert-maestru în orchestra Filarmonicii "George Enescu" din București (1945-1953). În 1953, a fost pensionat. Din
Ludovic Feldman () [Corola-website/Science/322577_a_323906]
-
1941-1942). A început în calitate de concert-maestru al orchestrei Operei din Zagreb (1925-1926), de unde s-a mutat ca prim-violonist în orchestra Operei Române din București (1926-1940). În perioada 1930-1940 a făcut parte din Cvartetul "Teodorescu" din București. În paralel, a fost violonist (1926-1940) și concert-maestru în orchestra Filarmonicii "George Enescu" din București (1945-1953). În 1953, a fost pensionat. Din 1953 până în 1963 a fost conducător al Biroului pentru muzică simfonică și de cameră al Uniunii Compozitorilor. În această perioadă, s-a "convertit
Ludovic Feldman () [Corola-website/Science/322577_a_323906]
-
a fost un cunoscut lăutar, conducător de taraf și violonist român de etnie țigan, cu vârful în carieră în anii '30-'40 (zona Gării de Nord). Deși era orb de mic (jucându-se cu carbid, i-a sărit în ochi rămânând fără vedere) avea un simț extraordinar și o voce puternică, numărându
Fănică Vișan () [Corola-website/Science/322600_a_323929]
-
competențelor sale de armă drept scuză pentru a rupe legăturile tradiției familiei sale și să urmărească obiectivul de a deveni cea mai puternică Seceră a Morții. Lui îi displace să fie comparat cu fratele său mai mare Wes Evans, un violonist celebru și este adesea recent în a reda muzică pentru alte persoane. El poate folosi acest talent atunci când face lungimea de undă a rezonanței cu ceilalți, Soul cântă la pian în sufletul său pentru a spori drastic puterea lor. El
Soul Eater () [Corola-website/Science/322207_a_323536]
-
înregistrat de aceste spectacole o determină pe artistă să concerteze extensiv în regiuni precum Cuba sau Puerto Rico. Reîntoarcerea sa la New York are loc cinci ani mai târziu, în 1858, după patru sute de concerte susținute în diferite părți ale Americii alături de violonistul norvegian Ole Bull și pianistul Louis Moreau Gottschalk. Debutul în operă al Adelinei Patti a avut loc la 24 noiembrie 1859 la Academia de Muzică din New York, unde a cântat compoziția Lucia di Lammermoor sub conducerea dirijorului Emmanuele Muzio. În
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
compozitorului israelian André Hajdu „Truat hameleh” (Sunetul de goarnă al regelui). El a apărut și în numeroase emisiuni de televiziune, care au fost difuzate în Europa, Japonia și Brazilia. A participat la înregistrarea a numeroase discuri, între care „Tradition”, alături de violonistul Itzhak Perlman (1990). DVD:"Nigunim shel zahav"
Israel Zohar (clarinetist) () [Corola-website/Science/329636_a_330965]
-
cu Eduard Franck, compoziție cu Friedrich Kiel, apoi, schimbând școala, a studiat pianul cu Richard Wüerst și orchestrație cu Heinrich Dorn. Mai târziu a acceptat propunerea de a preda la academia de muzică. De asemenea el era și un bun violonist, cântând chiar și în orchestră la vioară. În 1873 și-a făcut prima apariție apreciată ca pianist, iar curând a început turnee prin orașele din împrejurimi pentru a căpăta experiență. Peste doi ani cânta deja concertul la pian pentru două
Moritz Moszkowski () [Corola-website/Science/329729_a_331058]
-
Francesco Saverio Geminiani (n. 5 decembrie 1687 - d. 17 septembrie 1762) a fost un violonist, compozitor și teoretician italian. Născut la Lucca, a primit lecții de muzică de la Alessandro Scarlatti și a studiat vioara sub îndrumarea lui Carlo Ambrogio Lonati în Milano și apoi sub îndrumarea lui Arcangelo Corelli. În 1707 a preluat locul deținut
Francesco Geminiani () [Corola-website/Science/329884_a_331213]
-
din Napoli ca Liderul Orchestrei Operei și ca maestru de concert, poziție care i-a oferit posibilitatea să lucreze cu Scarlatti. După o revenire temporară în Lucca s-a îndreptat spre Londra în 1714 unde a sosit cu reputația de violonist virtuoz și a atras în curând atenția unor persoane influente. În 1715 a interpretat concertul său pentru vioară la curtea lui George I al Marii Britanii, cu Händel la claviatură. Geminiani și-a câștigat existența ca pedagog și compozitor; mulți dintre
Francesco Geminiani () [Corola-website/Science/329884_a_331213]
-
la Dublin, un servitor i-a furat un manuscris căruia Geminiani i-a alocat mult timp și efort. A fost atât de afectat de această pierdere încât, se spune, devastarea i-a grăbit moartea. Se pare că a fost un violonist de primă clasă. Elevii săi italieni l-au numit "Il Furibondo" ("Nebunul") datorită ritmurilor sale expresive. Cele mai cunoscute lucrări ale lui Geminiani sunt trei seturi de "concerti grossi": Opus 2 (1732), Opus 3 (1733) și Opus 7 (1746) (sunt
Francesco Geminiani () [Corola-website/Science/329884_a_331213]
-
august 1912, Ploiești - 27 decembrie 1984, București) a fost un reputat dirijor și instrumentist român. Este fratele mai mare a lui Nicușor Predescu. S-a născut într-o familie de lăutari vestiți din zona Ploieștiului, tatăl său, Nicolae Predescu, fiind violonist și șef de orchestră. Sub directa lui îndrumare, fiul a început să învețe vioara de timpuriu, iar mai apoi contrabasul. Cum toți marii lăutari din orașul „Aurului Negru” s-au specializat la Conservatorul din București, tânărul muzician s-a înscris
Victor Predescu () [Corola-website/Science/329880_a_331209]
-
în Ungaria. Principala lui preocupare a fost constituirea unui bogat și autentic repertoriu și a unui colectiv de mare valoare artistică. Vechea orchestră „Ciocârlia” s-a mărit cu 60 de persoane. Au sosit cei mai bun soliști din țară, precum violoniștii Florea Cioacă și Varga Zoltan, taragotiștii Iosif Milu și Ion Murgu, fluierașul Marin Chisăr, cobzarul Ion Șerban (zis Tarzan), clarinetistul Adolf Guți etc. În paralel, a preluat cu jumătate de normă, conducerea proaspetei Orchestre de muzică populară a Radiofuziunii Române
Victor Predescu () [Corola-website/Science/329880_a_331209]