KorAP: Find »[drukola/base=viral & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...394 >

9,837 matches

Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483

lor elaborându-se mai multe ipoteze: 1. În acord cu teoria supradozajului, transformarea malignă este rezultatul sintezei în exces a oncoproteinelor codificate de genele transduse. Eficiența transformantă a retrovirusurilor transductoare derivă din faptul că genele v-onc, căzând sub controlul promotorului viral, sunt transcrise cu o rată superioară, comparativ cu protooncogenele c-onc. Dacă oncogena celulară codifică un factor stimulator al sintezei ADN, creșterea ratei sintezei ADN și implicit a diviziunii celulare este prima treaptă spre transformarea malignă. 2. Sinteza oncoproteinelor modificate. În

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
C-terminal al proteinei C-SRC sunt înlocuiți cu o secvență de l2 aminoacizi în proteina V-SRC. Modificarea are consecințe asupra efectului reglator al proteinei, gena c-src fiind transcrisă cu o rată net superioară, atunci când cade sub controlul promotorului viral. 3. Modificarea poziției genei este unul dintre mecanismele prin care o protooncogenă celulară transdusă devine oncogenă activă. Genele v-onc, cu origine celulară, localizate în anumiți loci genici, la un nou ciclu infecțios se integrează concomitent cu provirusul, în noi locații

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
modificări cantitative. Modificările calitative ale protooncogenei sunt determinate de mutații, reprezentate de substituții, deleții, inserții (adiții) sau inversii de nucleotide care schimbă cadrul de citire (frameshift mutations). Schimbarea cadrului de citire modifică secvența de aminoacizi a produsului protooncogenei, devenită oncogenă virală și, în consecință, are loc modificarea funcției produsului genic, conducând celula normală pe calea transformării maligne. Modificările cantitative sunt exprimate în condițiile inserției provirusului în genomul unei celule normale. Oncogena virală odată integrată în genomul celulei gazdă face ca acesta

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
modifică secvența de aminoacizi a produsului protooncogenei, devenită oncogenă virală și, în consecință, are loc modificarea funcției produsului genic, conducând celula normală pe calea transformării maligne. Modificările cantitative sunt exprimate în condițiile inserției provirusului în genomul unei celule normale. Oncogena virală odată integrată în genomul celulei gazdă face ca acesta să fie transcris foarte activ, sub controlul promotorului viral foarte puternic. O astfel de modificare cantitativă convertește celula normală într-o celulă malignă. Oncogena retrovirusului VSR a fost descoperită în anul

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
genic, conducând celula normală pe calea transformării maligne. Modificările cantitative sunt exprimate în condițiile inserției provirusului în genomul unei celule normale. Oncogena virală odată integrată în genomul celulei gazdă face ca acesta să fie transcris foarte activ, sub controlul promotorului viral foarte puternic. O astfel de modificare cantitativă convertește celula normală într-o celulă malignă. Oncogena retrovirusului VSR a fost descoperită în anul 1970, de H. Temin și S. Mizutani și reprezintă un exemplu de oncogenă virală caracterizată printr-o capacitate

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
activ, sub controlul promotorului viral foarte puternic. O astfel de modificare cantitativă convertește celula normală într-o celulă malignă. Oncogena retrovirusului VSR a fost descoperită în anul 1970, de H. Temin și S. Mizutani și reprezintă un exemplu de oncogenă virală caracterizată printr-o capacitate mare de a induce transformare malignă rapidă. Nici astăzi nu este pe deplin clarificată implicarea virusurilor în geneza tumorilor la om. După toate probabilitățile, există la om virusuri similare celor care provoacă sarcoame și leucemii la

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
în sprijinul afirmației că virusul hepatitei B este responsabil de apariția carcinomului hepatic primar. Virusul Epstein-Barr stă la originea limfomului Burkitt și a unor tumori rinofaringiene. Dar nu este exclusă implicarea indirectă a virusurilor în oncogeneză, efectul primar al infecției virale fiind doar activarea protooncogenelor și convertirea acestora în oncogene celulare active. Astfel, în limfomul Burkitt - neoplazia copiilor din regiunile bântuite de malarie ale Africii centrale și la papuașii din Noua Guinee - este implicat virusul Epstein-Barr, ca posibil agent etiopatogen, dar

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
reia activitatea mitotică, intrând în G1 desfășurându-și ciclul celular până la mitoză (fig. 18.6B). E7 este o proteină sintetizată în cazul infecțiilor omului cu virusul Papilloma (HPV) care infectează în mod specific celulele colului uterin. Această proteină cu specificitate virală HPV se leagă la proteina P53, condiționând desfășurarea unor diviziuni celulare anarhice și inducând transformarea malignă a celulei. Există tulpini virale HPV care produc diferite proteine (de exemplu E6 și E7) ce se pot lega la P53, conducând la apariția

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
cazul infecțiilor omului cu virusul Papilloma (HPV) care infectează în mod specific celulele colului uterin. Această proteină cu specificitate virală HPV se leagă la proteina P53, condiționând desfășurarea unor diviziuni celulare anarhice și inducând transformarea malignă a celulei. Există tulpini virale HPV care produc diferite proteine (de exemplu E6 și E7) ce se pot lega la P53, conducând la apariția diferitelor tipuri de tumori ale omului. În stadiul G2, celula se pregătește în vederea parcurgerii etapei distributive a ciclului celular (M). Aici

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
atingând un anumit prag într-o anumită celulă, periclitează viața întregului organism) ; • acțiunea mutagenilor fizici (radiații), chimici (agenți alkilanți, analogi ai bazelor azotate, unele pesticide și unele medicamente, precum mitomicina și citostaticele etc.) și biologici (elemente genetice mobile, unii agenți virali, bacterieni sau fungici, protozoare). Propunem ca pentru asemenea cazuri să se utilizeze sintagma ACTIVAREA MECANISMELOR DE MOARTE CELULARĂ PROGRAMATĂ GENETIC sau de APOPTOZĂ INDUSĂ respectiv INDUCȚIA APOPTOZEI. În astfel de condiții, toate cazurile de moarte celulară genetic programată și, în

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
faptul că bcl-2 de la om poate funcționa la C. elegans, suplinind deficiența unor mutante ced-9, ceea ce indică faptul că mecanismul de apoptoză reglat de bcl-2 a fost conservat în filogenie, de la nematode la om. Capitolul 19 PROTOONCOGENE, ONCOGENE CELULARE, ONCOGENE VIRALE ȘI TUMORIGENEZA Studiile moderne au confirmat presupunerea enunțată de biologii clasici potrivit căreia trebuie să existe gene implicate în desfășurarea funcțiilor esențiale ale celulei: controlul ratei de diviziune și citodiferențierea. Aceste gene au fost descoperite la sfârșitul secolului XX, în

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
diviziunea celulară în celulele normale, Bishop și Varmus au studiat retrovirusurile oncogene. În anul 1976, ei au publicat rezultatele cercetărilor în această direcție, ajungând la concluzia revoluționară că oncogena din genomul retroviral nu este, de fapt, o genă de origine virală ci, mai curând, ea a fost la origine o genă celulară normală, pe care virusul a preluat-o dintr-o celulă gazdă animală, într-un ciclu anterior de infecție și reproducere și a integrat-o în propriul său genom cu

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
origine o genă celulară normală, pe care virusul a preluat-o dintr-o celulă gazdă animală, într-un ciclu anterior de infecție și reproducere și a integrat-o în propriul său genom cu prețul eliminării din acesta a unor gene virale, astfel că el a devenit înalt transformant pentru celulele gazdă ce a urmat să le infecteze, dar totodată a devenit defectiv pentru propria multiplicare. Această descoperire epocală a lui Bishop și Varmus a avut un mare impact asupra strategiei de

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
dar totodată a devenit defectiv pentru propria multiplicare. Această descoperire epocală a lui Bishop și Varmus a avut un mare impact asupra strategiei de studiu al fenomenului carcinogenezei, precum și asupra abordărilor terapeutice în maladia canceroasă. Au fost descoperite numeroase oncogene virale ca variante ale protooncogenelor celulare care suferind mutații au pierdut capacitatea de a asigura, prin produșii lor, reglarea desfășurării normale a diviziunii celulare. Diferența dintre o oncogenă virală și o oncogenă celulară (fig. 19.1) constă în aceea că oncogena

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
precum și asupra abordărilor terapeutice în maladia canceroasă. Au fost descoperite numeroase oncogene virale ca variante ale protooncogenelor celulare care suferind mutații au pierdut capacitatea de a asigura, prin produșii lor, reglarea desfășurării normale a diviziunii celulare. Diferența dintre o oncogenă virală și o oncogenă celulară (fig. 19.1) constă în aceea că oncogena virală nu are structură mozaicată, pe când oncogena celulară prezintă o structură mozaicată caracteristică genelor eucariote, în care secvențele codificatoare (transcrise și traduse) - exonii - alternează cu secvențele necodificatoare (introni

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
ca variante ale protooncogenelor celulare care suferind mutații au pierdut capacitatea de a asigura, prin produșii lor, reglarea desfășurării normale a diviziunii celulare. Diferența dintre o oncogenă virală și o oncogenă celulară (fig. 19.1) constă în aceea că oncogena virală nu are structură mozaicată, pe când oncogena celulară prezintă o structură mozaicată caracteristică genelor eucariote, în care secvențele codificatoare (transcrise și traduse) - exonii - alternează cu secvențele necodificatoare (introni) transcrise, dar excizate din pre-ARNm, în cadrul prelucrărilor posttranscripționale prin splicing. Aceste cercetări au

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
prezintă o structură mozaicată caracteristică genelor eucariote, în care secvențele codificatoare (transcrise și traduse) - exonii - alternează cu secvențele necodificatoare (introni) transcrise, dar excizate din pre-ARNm, în cadrul prelucrărilor posttranscripționale prin splicing. Aceste cercetări au condus la concluzia că oncogena din genomul viral nu este în realitate o genă de natură virală, ci o genă de origine celulară pe care virusul a preluat-o cu mult timp în urmă, într-unul din ciclurile anterioare de infecție. În condiții normale, gena celulară îndeplinește o

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
secvențele codificatoare (transcrise și traduse) - exonii - alternează cu secvențele necodificatoare (introni) transcrise, dar excizate din pre-ARNm, în cadrul prelucrărilor posttranscripționale prin splicing. Aceste cercetări au condus la concluzia că oncogena din genomul viral nu este în realitate o genă de natură virală, ci o genă de origine celulară pe care virusul a preluat-o cu mult timp în urmă, într-unul din ciclurile anterioare de infecție. În condiții normale, gena celulară îndeplinește o funcție esențială în celulă, deoarece ea controlează creșterea și

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
proliferări locale anormale de celule care conduce, în final, în anumite circumstanțe, la constituirea unei tumori. Apariția acesteia este un proces complex care presupune desfășurarea unor schimbări succesive în informația genetică. Studiul genelor celulare normale numite protooncogene - corespondente ale oncogenelor virale a permis descifrarea acestor mecanisme complexe care asigură reglarea desfășurării creșterii și diviziunii celulare normale. Produșii protooncogenelor celulare constituie legături în lanțurile de semnale care reglează creșterea și diviziunea celulelor eucariote (fig. 19.2). Produșii proteinici ai unor protooncogene (sis

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
receptori de factori de creștere (2), proteine membranare transductoare de semnale (3), fosfokinaze citoplasmatice (4) și proteine transportate din citoplasmă în nucleu (5) (după Bishop, 1982, din „Nobel Prize in Physiology and Medicine”, 1989). Cap. 19. Protooncogene, oncogene celulare, oncogene virale și tumorigeneza 326 anterior. Din această cauză, nu trebuie să ne așteptăm la identificarea unui singur motiv în declanșarea procesului tumorigenezei. Dar, cercetările de biologie moleculară din acest domeniu ne permit astăzi să înțelegem cum are loc această orchestrație dizarmonică

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
oncogene celulare printr-un dereglaj cantitativ în sinteza produsului lor normal; 2) sinteza unui produs modificat al protooncogenei, astfel că acesta nu mai are capacitatea de a asigura reglarea normală a creșterii și diviziunii celulare. În cazul oncogenelor de origine virală s-a tras concluzia că elementele de control genetic din însuși virusul oncogen sunt responsabile de expresia anormală a oncogenei. Dar, în multe cazuri, s-a constatat să modificări ale oncogenei transferate sunt determinatoare ale expresiei sale amplificate. Unele retrovirusuri

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
virus papilloma sunt răspunzătoare pentru inducerea cancerului de col uterin, pe când virusul Epstein-Barr este responsabil de apariția unor limfoame de tip Burkitt în populațiile africane, precum și a unor cancere nazofaringiene, în populații asiatice. Dar, în toate aceste cazuri, alături de infecția virală, acționează și alți factori în inducerea tumorigenezei. Clasificarea protooncogenelor s-a realizat având ca reper tipul de proteină pe care acesta îl codifică. Proteinele codificate de protooncogene participă la procese metabolice esențiale, legate de creșterea și diviziunea celulară (proliferare celulară

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
creștere extracelulari și receptori pentru factorii de creștere este reprezentat de sistemele PDGF și EGF. Factorul plachetar de creștere este codificat de protooncogena c-sis, localizată în cromozomul uman 22. Preluată de un genom retroviral, protooncogena c-sis devine oncogena virală v-sis și induce sarcoame la om. Același efect îl are și transformarea ei în oncogenă celulară, după amplificare prin inserție virală sau în urma mutației prin remanieri cromozomale sau prin mutație genică punctiformă. Gena receptorului pentru EGF este protooncogena c-erb-B

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
protooncogena c-sis, localizată în cromozomul uman 22. Preluată de un genom retroviral, protooncogena c-sis devine oncogena virală v-sis și induce sarcoame la om. Același efect îl are și transformarea ei în oncogenă celulară, după amplificare prin inserție virală sau în urma mutației prin remanieri cromozomale sau prin mutație genică punctiformă. Gena receptorului pentru EGF este protooncogena c-erb-B, localizată în cromozomul uman 7. Conversia sa în oncogena virală v-erb-B sau în oncogenă celulară, prin aceleași mecanisme de amplificare genică, remanieri

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
îl are și transformarea ei în oncogenă celulară, după amplificare prin inserție virală sau în urma mutației prin remanieri cromozomale sau prin mutație genică punctiformă. Gena receptorului pentru EGF este protooncogena c-erb-B, localizată în cromozomul uman 7. Conversia sa în oncogena virală v-erb-B sau în oncogenă celulară, prin aceleași mecanisme de amplificare genică, remanieri cromozomale și mutație genică, induce la om sarcoame și eritroleucemii. Receptorii pentru PDGF și pentru EGF, ca și numeroși alți receptori de suprafață celulară sunt protein-tirozinkinaze. Legarea factorului

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]