1,953 matches
-
răsună ca niște cîntece În bătrînul tonomat cu care aduce uneori memoria mea. Și maică-mea? CÎnd am vorbit cu Zscharnack, am uitat să ajungem la o concluzie În privința ei. Tata consacrase o Întreagă carte soției lui: „Nu este o visătoare. Nu anticipează niciodată nimic. Nu-și imaginează ceva decît bizuindu-se pe real“. Oare ce Își imaginase ea bizuindu-se pe realul cărții mele? Ce anume e real Într-o carte? Poate că citea articolele care apăreau despre mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
deschise ale St. Petersburgului erau liniștite și albe, iar clădirile, atât impozantele edificii din piatră cât și șandramlele din lemn făcute de mântuială între ele, îi apăreau stranii. Trântite în întinderea înzăpezită care le lăsa indiferente, acestea apăreau fragile și visătoare în ciuda aroganței și energiei pe care construcția lor o implica. Porfiri intră în marea piață de la Arcada Apraxin din Strada Sadovaia, aproape de intersecția cu Aleea Apraxin. Trecând pe sub icoana Sfâtului Nicolaie care era atârnată peste îngusta poartă de lemn, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Visătoarele Bunicii mele Maia, pentru că mia spus atât de multe povești când eram mică și lui Jerry, pentru marele său sprijin atunci când am avut nevoie. 1tc "1" „De cele mai multe ori când sunt la o Întâlnire, mă simt ca o actriță care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
sătulă până-n gât de călătorii și Încă amețită din cauza diferenței de fus orar, dar trebuie să mă duc la L.A. Am fost În șaizeci de țări, dar n-am ajuns Încă pe Coasta de Vest. E ocazia perfectă! Kitty asculta visătoare. Cât de mult o invidia! Să sari dintr-un avion Într-altul, de pe un continent pe altul. Să călătorești spre Însorita Californie În toiul iernii Împreună cu bărbatul iubit. — Toată viața am visat să ajung În L.A., se trezi mărturisind. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
aeriene atâtea datorii? Probabil din cauza salariilor sau a conducerii sau a altor cheltuieli, sigur nu din cauza minunatelor servicii oferite“. Însă, când avionul se Înălță deasupra coastei Pacificului, scârțâind și huruind din toate Încheieturile, se simți În avionul ei personal, admirând visătoare plajele superbe de sub norii albi, risipiți pe tot cerul. Îi plăcea la nebunie să zboare! Chiar și În avioane ca ăsta, mici și prăpădite, care te aștepți să se prăbușească În orice moment. Mult timp, când era mică, pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
bucătărie să pregătească cina - gătitul era cea de-a doua pasiune a lor, după colecționarea lucrărilor de artă, iar Martha Stewart era cea de-a doua sursă de inspirație, după Charlie Jones - Kitty se Întoarse spre Desert Rose și spuse visătoare: — Sunt un cuplu atât de drăguț! Într-o bună zi mi-aș dori să mă căsătoresc din nou și să am o relație exact ca asta. E atât de frumos să Îmbătrânești alături de cineva care te adoră și te protejează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
toți bărbații ăia, Îi alesese cu mâna ei, la propriu și la figurat, dar nici unul nu Îi trezise nici o emoție. Tot Împărțind fluturași, Își aminti de o scenă din ultimul film al lui Fellini, Glasul lunii. Eroul, un poet, un visător semiboschetar, sărac lipit, ajunge Într-un club de noapte imens căutând-o pe Cenușăreasă. Încăperea e plină de sute de tinere femei superbe, voluptuoase, perfecte și aproape dezbrăcate, care Îl Înconjoară ca o armată de Circe. Cu un pantof de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
De acord, dar eu prefer să-mi păstrez mintea limpede și pe fază. — Da, dar visele sunt bune. E o graniță foarte fină. — Visele le simțim noi ca fiind bune. E o graniță foarte fină. — Atunci Împușcă-mă, sunt o visătoare Împătimită. Îmi place să fiu liberă, să cunosc viața, vreau experiențe interesante, vreau proiectele mele. Nu mai vreau să-i las pe alții să mă construiască, trebuie să fiu rezultatul acțiunilor mele, să visez singură ce anume vreau să devin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Cipriano Algor, cum s-a întâmplat, însă calea urmată de acest gând sau raționament, dacă de rațiune e vorba, dacă n-a fost doar lumina unui fulger instantaneu, l-a împins spre o concluzie destul de jenantă, formulată într-un murmur visător, Așa n-ar mai trebui să vin la Centru. Gestul contrariat al lui Cipriano Algor, îndată ce pronunță aceste cuvinte, nu ne dă voie să întoarcem spatele evidenței că olarul, în ciuda plăcerii de a se gândi la Isaura Estudiosa pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lume, Și eu m-am jucat acolo la vârsta aia, Și probabil bunicul meu, Și străbunicul meu, Totul se pierde până la urmă, tată, atâta vreme groapa aia n-a fost decât o groapă, și o peșteră magică pentru câțiva copii visători, dar acum cu toate vasele în ea n-o să mai fie nici una nici alta, Cioburile nu sunt așa de multe, femeie, curând le vor acoperi tufișurile, nici n-o să se mai observe, Deci ai lăsat acolo totul, Am lăsat, Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
multe femei, și mai tinere și mai vârstnice, până ce a ales-o pe Luchi. Era cea mai zdravănă și mai ciolănoasă dintre toate, de unde am tras concluzia că tatei îi plăceau femeile voinice. Venise înainte o fată slabă, cu privirea visătoare, care mie mi-a plăcut foarte mult. Tata, însă, nici nu s-a uitat bine la ea că i-a și trântit ușa în nas, mințind: „Locul nu mai e liber, domnișoară”. Apoi s-a îndepărtat bombănind: „Asta a greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
venise la azil tocmai din pricina mării; avea nevoie de ea, cum avusese nevoie altădată să urmeze terapia de salină. Aceasta fusese unica decizie fermă luată de acest om plin de calități, dar cu suflet dublu, inteligent și laș, ironic și visător, care credea poate în mod serios că „virtutea e cel mai costisitor viciu”, fiind prea slab ca să nu ia forma voințelor mai puternice decât el, chiar când le dezaproba. Vocația lui adevărată nu fusese medicina, ci muzica. Mama lui, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
conversații din jurul mesei par a se opri. Îmi pare rău, spune Wakefield, nu voiam să te fac de rîs. Farkas rînjește. — Să faci de rîs un bogătaș? Glumești? Eu nu sînt Soros. Îl știu pe George. El e un mare visător, dar preferă să fie un fel de mesia, Îi place riscul și e un jucător la noroc. Face bani, pierde bani și mai și donează ceva bani. Asta e munca lui. Eu lucrez În alt domeniu. Paulee se bagă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ce face), dar așa simțea el. Oricum, Îi era greu să se oprească și se lupta din răsputeri cu năravul. Aproape că fusese prins Într-un magazin de rochii, În spatele unui raft cu solduri de vară. O femeie Își trecea visătoare degetele peste mînca unei rochii și Wakefield, ascuns Într-o nișă, i-a răspuns trăgînd de cealaltă mînecă, o tragere care a stîrnit o vibrație insuportabil de erotică. Ea știa că el e acolo. CÎnd ea a tras din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
naveta, la ora asta de vîrf, trec vuind pe lîngă ei pe autostradă; rugăciunile lor plutesc peste lac, către Mecca: gangsterii din țările ex-comuniste le terorizează familiile; aparatele lor de taxat măsluite merg prea repede. După o plutire lungă și visătoare În cada cu picioare de leu, Wakefield coboară În hol să bea ceva. Găsește un loc liber Într-un separeu adînc de piele și examinează alene fresca Deco ce Împodobește pereții și oglinda uriașă din spatele lungului bar de mahon. Sorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
separă aventura epico-eroică a primilor exploratori ai Vestului de construirea autostrăzilor interstatale care brăzdează acum fața Americii de Nord. Un timp Încă și mai scurt s-a scurs Între dispariția acestor drumuri și ascensiunea magistralelor virtuale fără de trup. Dar viziunile futuriștilor și visătorilor Înfloresc și dispar Într-o succesiune rapidă, lăsînd În urma lor o bizară arheologie. Wakefield ar dori să găsească din nou drumurile fragmentate, narative, primitoare din amintirea sa. Conduce toată ziua și toată noaptea care urmează prin Iowa, Missouri, și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de obicei, să aibă un iubit, o mașină și să joace la bursă. Tomoe, fată cu picioarele pe pământ, nici nu se gândea să renunțe la ambițiile ei de dragul stelelor sau al vreunei violete. Dacă toți bărbații erau netrebnici și visători ca fratele ei, n-avea nici un chef să se mărite, cel puțin pentru moment. Nu făcea un secret din asta și-i trata cu dispreț, fățiș, atât pe bărbații cu care lucra la birou, cât și pe prietenii lui Takamori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
văzut din întîmplare cum slovele-au crescut din cale-afară - uriașe. Așa îți tai și tu copilo numele în inima-mi supusă mărunt, mărunt, ca un ștrengar. Și după ani și ani de zile-l vei găsi cu slove-adînci și uriașe. VISĂTORUL Spânzurat de aer printre ramuri se frământa în mătasa-i un păianjen. Raza lunii l-a trezit din somn. Ce se zbate? A visat că raza lunii-i fir de-al lui și cearc-acuma să se urce până-n ceruri, sus, pe-
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
trezit din somn. Ce se zbate? A visat că raza lunii-i fir de-al lui și cearc-acuma să se urce până-n ceruri, sus, pe-o rază. Se tot zbate,îndrăznețul și s-azvîrle. Și mi-e teamă c-o să cadă - visătorul. IZVORUL NOPȚII Frumoaso, ți-s ochii-așa de negri încît seara când stau cu culcat cu capu-n poala ta îmi pare, că ochii tăi, adânci, sunt izvorul din care tainic curge noaptea peste văi și peste munți și peste
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Încă nu și-a găsit drumul În viață. La vîrsta de douăzeci și nouă de ani, mi se pare că omul ar trebui să știe ce are de gînd să facă În continuare, dar Linda afima că Richard e un visător și că va reuși În cele din urmă. — Și Emma? am Întrebat. E o fată atît de sociabilă și are o personalitate foarte puternică. Probabil e fantastic să ai așa o fiică. — Ea e aia cu moț În frunte. Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ploioasă, cu care ani de zile o dusese pe Valentina la antrenamente - În care avusese chiar cele mai paroxistice orgasme, când ea și Antonio aveau chef s-o facă urlând, fără a trebui să se controleze din cauza copiilor. Figura ei visătoare și aeriană se Înăspri. Aruncă țigara În gol. Și chiar dacă Antonio se grăbise să traverseze parcarea și să se ascundă sub ferestre, nu ajunsese la timp pentru a-i spune că venise doar ca să vorbească, doar pentru a lămuri ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
rezervase onorabilului pe ziua de azi. — Domnu’ să te binecuvânteze, Îi spuse. Și să mă binecuvânteze și pe mine. Trecând, observă că un necunoscut suflase cu vopsea neagră, pe calcarul fațadei bisericii. O svastică Însoțea mesajul: AM AVUT UN VIS. Visătorul se și semnase: HOARDA DE BARBARI. I-ar fi plăcut să-i Înțeleagă pe tinerii din ziua de azi, căci și el, În tinerețe, respectase prea puțin Însemnele puterii, dar nu i-ar fi trecut niciodată prin minte să profaneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
linia clasică, dar nu mai este fashion - și, ca să fiu sincer, vă Îmbătrânește mult. Faceți cum știți dumneavoastră, murmură Maja. Magul surâse, căci În sfârșit, clienta era În puterile sale, și făcu să clănțănească foarfecele. Maja adăugă cu un surâs visător: — Michael, faceți-mă să arăt mai tânără. Profesorul Ferrante Își Începu examenele pe la ora zece și jumătate, cu o oră mai târziu decât anunțase. Studenții Înscriși pe listă - mai bine de două sute - zăceau În atitudini descompuse pe băncuțele din hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
departe, neștiind În ce direcție s-o ia. Ochii lui Întunecați sclipeau În spatele ochelarilor. Cămașa lui azurie părea să lumineze Întunericul. Aștepta ceva. Și timpul Începu să devină apăsător - asemenea secundelor care trec Între fulger și tunet. — OK, spuse Emma visătoare. Da, vin... Sasha ambală și mașina intră pe șosea. În timp ce Emma, zâmbind, băga mâna În geantă pentru a Închide În sfârșit infernalul telefon care o ținea ancorată de viața ei, trecură pe lângă pancarta albă pe care scria: LA REVEDERE ROMA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
era măritată și mai avea câțiva copii. Pe Pampu l-a adus într-o dimineață la conac și l-a dat în grija spătarului, care a înțeles imediat că era fiul lui. Avea atunci 6 ani și era un copil visător, care privea ca și maică-sa, drept spre lună. Spătarul l-a ținut pe lângă el, fără să-l socotească totuși fiul lui. A avut mereu aventuri, chiar și după ce se însurase, în special pe ruta lui obișnuită între Coteni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]