1,784 matches
-
comentezi acest lucru? Cât de utilă social este arta? Cât de prezente sunt noțiunile de patrie, limbă, cultură națională între obsesiile tale de artist/ scriitor? S-a dus vremea patriotismului de sub drapel, patriotismul nu se mai măsoară în actele de vitejie pe câmpul de luptă, odată cu globalizarea patriotismul are o altă încărcătură, patriot este cel ce are puterea să conserve bunurile moștenite: limba, folclorul, tradițiile și obiceiurile. Ne paște pericolul ca peste câteva secole, poate și mai puțin, să ne topim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
celorlalte unități, ducând lupte de curățire a celor două sate. Referindu-se la acest episod, un martor ocular, colonelul în rezervă T. C. Văcărescu, scria mai târziu: „Trupele noastre care deteră asaltul acestei posițiuni, se purtară cu cea mai mare vitejie; ele fură conduse cu energiă și cu inteligență de șefii lor”. T. C. Văcărescu nota faptul că ofițerii și soldații și-au făcut datoria, „au dat prin pilda lor, avânt și entuziasm trupelor. Într-un cuvânt - consemna colonelul în rezervă
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Paraschivescu și Nicolescu au fost propuși pentru avansare la gradul de locotenent. Toți s-au remarcat pentru modul în care și-au condus ostașii „cu avânt asupra inamicului, ceea ce a dat succesele zilei de 12 și 13 ianuarie”. Raportul sublinia vitejia soldaților români, hotărârea cu care au urmărit cucerirea obiectivelor atacate (îndeosebi, reduta Smârdan), demonstrând buna pregătire de luptă a ostașilor și ofițerilor români, care au fost mai presus de orice laudă. La 4 februarie 1878, la București, se dă decretul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Unii tălmăcesc faptele istoriei; alții le răstălmăcesc. * Din alb poți face negru; din negru nu poți face alb. * Nu poeții au inventat cerul; ei doar l-au descoperit. * Filosofii descâlcesc ițele; politicienii le încâlcesc. * Pe câmpul de luptă mor și vitejii și fricoșii. Unii folosesc arătătorul în locul cuvintelor. * Capul gândește, gâtul îl manipulează. * Dacă rimezi „sărăcie” cu „bogăție” nu înseamnă că ai făcut o poezie. * Bogăția e o povară mai ușor de dus decât sărăcia. * La noi, hoția se... ocrotește de
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
-se asupra faptului că "Eminescu nu poate fi taxat drept xenofob, pentru că nu naționalitatea "înstrăinaților " îl revoltă, ci modul în care aceștia nesocotesc istoria, valorile materiale și morale, nevoile ancestrale și viitorul unui neam străvechi, fără de ale cărui fapte de vitejie și glorie soarta Europei întregi ar fi fost cu siguranță alta". Tocmai de aceea trebuie apreciată "franchețea cu care Eminescu și-a exprimat în această creație sentimentele", precum și "lipsa de echivoc în privința opiniilor sale față de politicienii vremii". Un alt segment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cu o pușcă împrumutată de la tatăl meu la iazul de lângă târg sau la vreo pădure învecinată și nu se întorcea niciodată cu torba goală. Cu ce naiva admirațiune mă uitam la dihăniile aninate de geanta lui, închipuindu-mi că mare vitejie trebuie să fie de a ucide un iepure sau o rață sălbatecă. De atunci, pot a zice, s-a strecurat în sângele meu patima vânatului care m-a stăpânit pănă astăzi. Voi vorbi mai târziu despre izbânzile mele în exercițiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de meșter. Dealtfel, pot zice, că țineam foarte bine minte, cum și în ce împrejurări am dat fiecare foc, cum și unde a căzut fiecare pasere. Millu asculta și surâdea pe sub mustețe; știea el cât la sută să reducă din vitejiile mele. Acum văd și eu, îmi zise el cu oarecare ironie, că ești vânător desăvârșit; știi bine împușca și... istorisi. He, în materie de istorisiri putea el să-mi deie multe puncte înainte. Avea un talent de a interesa pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Mai târziu feliurite alte izbânzi atribuite lui au fost puse în circulațiune. Se zicea că ar fi trecut oarecând Dardanelele și că altă dată ar fi scoborât asemine înot Dunărea de la Viena până la Peșta în urma unei prinsori 178. Dar aceste vitejii nu le-am auzit din gura lui, și n-am avut chip să le verific. Ceea ce-i sigur e că pentru România a fost un mare bine că Hurmuzachi nu s-a înecat în excursiunea îndrăzneață ce a făcut pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un loc aparte în viitoare lupte naționale. Aceste cîntece, care preamăreau ideea libertății și a identității dintre om și natură, relatau mai ales acțiunile unor indivizi care, singuri sau alături de un grup restrîns de tovarăși credincioși, luptau cu înverșunare și vitejie împotriva marilor nedreptăți. Opoziția față de domnia tiraniei și glorificarea vieții eroilor făcea, evident, aluzie la rezistența împotriva dominației otomane. Deși aceste surse de cunoaștere a trecutului aveau să rămînă importante în viața satului, alte opere vor influența în special elementele
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
aproape, din pădurea ce era la circa 100 de metri de căsuța ei. în toată regiunea se dădeau lupte grele, mureau copii Basarabiei, măcelăriți de hoardele străine, bine înarmate de Moscova, lăsați fără armament de trădătorii de la Chișinău. După ce, cu vitejia lor, apărătorii Moldovei ocupau poziții bune, li se ordona retragerea în modul cel mai straniu cu putință, lăsându-i pradă în mod intenționat în fața gloanțelor ucigașe ale armatei de ocupație ruse și ale trădătorilor de la Chișinău. În acea perioadă de
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
gelos de fecioria ta. Nu te înșela, căci plăcerea e pentru o clipă, pedeapsa sau fericirea sunt veșnice. Încunună cu virtute nădejdile și așteptările acelor părinți care te iubesc și se jertfesc atât de mult pentru tine. Luptă-te cu vitejie, căci lupți cu Isus împreună și de El vei fi părtaș pentru totdeauna. De ești soție ori mamă anul nou îți spune să fii acea mamă înțeleaptă care își crește odraslele în frica lui Dumnezeu și pentru Dumnezeu. Fii întotdeauna
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
orbitoare de nisip, ajunge în cele din urmă la limanul visat, care pune capăt suferințelor sale: OAZA. Antonia, colega ei de muncă și de suferință, la vederea mamei a rămas uimită. Rozalie, Rozalie! Cine te pune să faci acte de vitejie??! Copiii tăi n-au tată; vrei să rămână și fără mamă? De ce faci asemenea prostii? Pe timp de crivăț omul stă cuminte la casa lui. Nu iese nimeni din bârlog! Ai dreptate, Antonia, ai dreptate. Pe plita unde se găseau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Și-n fruntea tuturora este el.“ („Fiul Patriei“, în Omagiu tovarășului Nicolae Ceaușescu, Editura Politică, București, 1973, p. 402) „Părinți ai unor mândre generații Din viața de nădejde-acestei nații De voievozi, arcași, panduri, iobagi - Aceștia sunt urmașii voștri dragi! Ei vitejia voastră-o poartă-n flamuri Ca mărul roada roșie prin ramuri Și pentru țară gata sunt s-o dea Așa precum partidul nostru vrea.“ („Aceștia sunt urmașii voștri dragi“, Munca, 21 august 1975) „El zilelor le-adaugă altă față Făcându
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Patria: un dor lucid, Tâmpla de vis a omului prin care Toți ne simțim o țară și-un partid, O unică ființă luptătoare.“ („Aceasta-i patria“, Scînteia, 7 decembrie 1977) „În tonul grav al poemelor eminesciene, dedicate ființei, civilizației și vitejiei acestui neam, trebuie citite toate chemările tovarășului Nicolae Ceaușescu, repetate tot mai des în ultima vreme, cu o pasiune și o luciditate rar întâlnite la marii oameni politici, semn, deci, al unei responsabilități majore, totale, față de viața poporului român, de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
celor mai vitale aspirații ale noastre, tovarășul Nicolae Ceaușescu.“ (Viața studențească, 26 ianuarie 1972) „Fertil pământ rodindu-și la timp izbânditorii! - Așa grăi Bălcescu - odinioară, Alt Nicolae-n altă răscruce mândră a veacului Ca soarele din zariștea aurorii Și ca vitejii nemuriți de țară. De-aceea-n sărbătoare ni-s inima și gândul Și azi ca niciodată mă mândresc cu Poporul ce prin lupte s-a ridicat în glorie, Pe cel mai brav izbânditor născându-l Fiu și părinte-al țării - CEAUȘESCU, Erou
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
pe măsură ce ni se contestau noblețea spirituală, hărnicia, talentul.“ (Săptămîna culturală a Capitalei, 7 iulie 1972) ZAMFIRESCU Dan „Epoca noastră își are marele cârmaci, în care s-au împletit îndelunga răbdare a lui Vlaicu Vodă cu clarviziunea și geniul lui Ștefan, vitejia lui Mihail cu neteama de jertfă a lui Tudor din Vladimiri, înțelepciunea lui Kogălniceanu cu inima arzândă a lui Bălcescu, simțul demnității naționale a lui Cuza cu pătimașa iubire de patrie a lui Eminescu, și toate la un loc cu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
vitejilor învinși. Când a fost întrebat de ziariști cine e și ce e cu el la piciorele columnei, în hainele lui de dac, Badea Cârțan al nostru ar fi răspuns : «Sunt dac din Dacia, dela Dunăre și dela Carpați, iar vitejii de pe columna la rădăcina căreia mi-am petrecut această noapte sunt moșii și strămoșii mei» - «Quod erat demonstrandum», ar fi spus cuceritorii Daciei de altă dată. Ceea ce era de demonstrat fusese demonstrat atunci în 1896 de acest curajos dac. Oamenii
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
soare. În definitiv, ce altceva Înseamnă și ceasurile cînd marea limpede Îmi neagă orice tristețe și sînt plin de ceea ce simțurile mele descoperă? Entuziasmul gîndirii grecești i-a cerut lui Tezeu nu atît să pună ordine În galeriile Încîlcite, cît vitejia de a nu le cădea victimă. Dacă ne mulțumim cu atît, el este un erou logic. Căci e, Într-adevăr, absurd ca scopul ultim al unui labirint să fie un monstru. Tot ce poate face Tezeu, odată ajuns În centrul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fost cumva rușine de destinul său? Aceasta Îmi arată Însă, Tezeu, că n-ai priceput nimic din dragostea mea Eu sînt totdeauna la ieșirea labirinturilor. CÎnd nu există nici o altă speranță, eu sînt acolo. Și pot să fac ceea ce nici vitejia și curajul n-ar izbuti. Tu n-ai Înțeles că oricui ar fi intrat În labirint eu i-aș fi dat ghemul de lină? Pentru că În timp ce soarta ta era să intri În labirint și să omori Minotaurul, a mea e
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
atenți la faptul că eu am Înfruntat o primejdie și am salvat Atena de la un tribut sîngeros. Vor vedea În mine numai pe nerecunoscător și vor deplînge lacrimile tale. Un ghem de lînă atîrnă acum În balanță mai mult decît vitejia mea. Și lumea uită că din moment ce m-am slujit de acest fir Înseamnă că nu-mi place să Întîrziu Într-un loc. Da, Ariadna, știu ce cred cei care te vor compătimi; că timpul nu e nimic Înainte de a deveni
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
amor propriu și trufaș. Stă În dreapta zeiței Atena, umflîndu-și pieptul spre Agamemnon. Din fericire, știm că are un călcîi vulnerabil. Ahile e un zeu cu o rană omenească; o rană care schimbă o nemurire goală cu o moarte plină de vitejie. Prin contactul cu apa Styxului, el a fost Înveșmîntat la naștere cu o armură nevăzută. Apa morții l-a tămăduit de frica morții, cu excepția călcîiului rămas temător și fragil. Fără această rană Însă nimbul său ar păli. Pe cine ar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
aroganța se destramă și sîngerează o tristețe nelămurită. Călcîiul Îl va costa viața pe Ahile, dar gloria sa adevărată e să umble ca și cum ar fi și acolo invulnerabil. De abia din acest moment Începe eroismul său; după ce vom afla că vitejia triumfă asupra părții din el care Îl va omorî Acum, Ahile nu mai e o statuie nepăsătoare, ci un om viu care Își dă seama că participarea sa la frumusețea lumii nu e posibilă fără să știe că Într-o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
brațele de inimă? Cu ce este mai puțin umană singurătatea care Întreabă decît mîinile lui Heracles care-l ridică pe Anteu În aer? De ce m-ar umple Heracles de entuziasm mai mult decît Oedip de respect? Adevărul nu cere o vitejie mai mică decît acea de a ucide un monstru. Heracles răspunde altfel sfinxului, dar nu altceva decît Oedip. Brațele lui glorifică același răspuns pe care-l glorifică sensibilitatea lui Oedip și sculptura greacă În epoca ei de aur. Numai că
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Îndrăznit perfidul rege din Ithaca să se măsoare cu el? Aiax nu poate fi Înfruntat decît de Aiax! Nimeni altul nu e demn să ridice de la pămînt lancea lui Ahile. Nici măcar zeii nu au dreptul să nesocotească drepturile pe care vitejia i le-a dat! A fi pus În cumpănă, Îl jignește. Și cu cine? Cu un viclean și un intrigant. Ulise zîmbește ironic. Argumentul său Îl face pe Aiax să roșească violent. Aiax, zice el, e un luptător grosolan, incapabil
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
patru ore fără să-și dea seama. Își imagina ce ar face în slujba unei anumite doamne, mijloacele pe care le-ar folosi ca să cucerească țara în care locuia ea, versurile, cuvintele pe care i le-ar spune, faptele de vitejie pe care le-ar săvârși pentru ea. Era atât de mândru de toate astea, încât nu vedea că erau cu neputință de dus la îndeplinire, deoarece doamna aceea nu era o doamnă de o noblețe oarecare; nu era nici contesă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]