3,155 matches
-
faptelor sale. S-a descoperit că, de fapt, Constantin nu murise din cauza ofticii, ci a unei otrăvi care dădea simptome asemănătoare. Încercând să scape cu viață, Martina săvârșise încă o infamie, acuzându-și fiul că și-ar fi omorât fratele vitreg. Lui Eraclonas, după ce a fost anchetat și judecat, i s-a tăiat nasul în fața mulțimii, fiind apoi surghiunit. Martinei i-au tăiat limba, și a fost închisă într-o mănăstire. Drept urmare a toate câte avuseseră loc, pe tron domnea Constant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ca și Gongea. El avea două fete și niște nepoți care îl ajutau la treburile curții și pentru ei pusese la cale o petrecere. Ghighina mai mersese în toamnă acolo, de Sfântul Dumitru. Fusese sărbătoare mare pentru că însuși Mihnea, fratele vitreg al voievodului, slobozise o biserică în Șotânga, într-un sat în care Mihnea își făcuse conac mare, pe care îl avea în grijă un nepot de-a lui Vașcu. Era dimineață caldă, de octombrie luminos, iar lumea se adunase în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
tata însuși le știa ordinea la fel de bine. El mi-a povestit despre învățătorul lui, un infirm cu o voce splendidă, care îl învățase să citească și să cânte. Mi-a povestit despre loialitatea mamei lui și despre cei cinci frați vitregi, dintre care nici unul nu învățase arta Egiptului. Mi-a povestit despre călătoria la preoteasă, care îl inițiase în arta iubirii făcute în numele cerului. - Nu i-am văzut niciodată fața, zicea el. Ritualurile au loc în camerea cea mai ascunsă, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
locul meu și mi-am despachetat sendvișul cu magiun de caise, dar înainte să mușc din el, mi-am adus aminte că n-o văzusem niciodată pe Iza mâncând în pauze, și atunci m-am gândit că precis tatăl ei vitreg o ține nemâncată, m-am uitat la felia de pâine, era destul de mare, aș fi putut să-i dau ei jumătate. Între timp, Iza a început să strângă gunoiul împrăștiat pe jos, iar eu m-am ridicat și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
orice discuție ca acest lucru să se afle. Și exclus să păstrați copilul, adăugă ea adresîndu-i-se lui Ronan. Ușa se Închise În urma ei. Gwen Își venise În fire, iar acum mînia se făcea simțită. Jigodia de PM era fratele ei vitreg! Yvonne avea dreptate, copilul acela nu trebuia să se nască, și mai trebuia ca Ronan să tacă. TÎnărul ar fi putut ține piept durității bunicii lui, dar nu și implorărilor și inteligenței mamei sale. Gwen pricepuse pe dată că În loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
paloare a tatălui său confirma conținutul scrisorii mai bine decît ar fi putut s-o facă niște mărturisiri. Unicul legatar al lui Arthus de Kersaint se simți cuprins de greață la ideea că fiica lui Yvonne Îi putea fi soră vitregă și, prin aceasta, În drept legitim de a reclama jumătate dintr-o moștenire pe care o rîvnea de ani Îndelungați. Arthus izbi solul cu bastonul. - Puneți pe foc fițuica asta! Imediat! Nimeni neavînd nici o reacție, bătrînul se sculă cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
interpună, și chiar dacă n-auzeau ce spunea ea, era limpede că nu-l poftea pe fiul castelanului să intre. - Crezi că-ți poți permite să dai buzna la mine acasă fără să te anunți, sub pretext că ești fratele meu vitreg? se stropși ea cu ferocitate. Pierre-Marie holbă niște ochi furibunzi. Așadar știa! Desigur că știa, și-i trecu prin minte gîndul că ea fusese cea care trimisese scrisoarea anonimă la castel. - Dacă Îți Închipui că am să te las să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fie cineva tîmpit să creadă că el ar putea fi implicat În povestea asta urîtă. CÎt despre Gwen, am visat mereu s-o strîng de gît, e adevărat! O detestam deja cînd am mai aflat și că mi-e soră vitregă, iar fiul ei a lăsat-o pe Juliette Însărcinată! Aș fi avut motive să-mi sară muștarul și s-o zgîlțîi un pic, nu credeți? - Așadar ți-a sărit muștarul, i-ai dat Întîlnire lui Gwen pe plajă și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui de alge, În care peștii se devoră. Dar timp de câteva secunde a avut intuiția unei lumi diferite, perfecte - lumea noastră. În seara de 15 iulie, Îi telefonă lui Bruno. Pe un fundal de jazz cool, vocea fratelui său vitreg emitea un subtil mesaj aluziv. Bruno era, cu siguranță, o victimă a crizei de la patruzeci de ani. Purta haină din piele, Își lăsase barbă. Ca să arate că știe ce-i viața, vorbea ca un personaj de roman polițist de mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
general adolescența lui era un eșec lamentabil. Tatăl său Își dădea seama și simțea un sentiment de vinovăție crescând. În 1972, de Crăciun, vru s-o Întâlnească pe fosta lui soție, ca să discute chestiunea. În cursul discuției, reieși că fratele vitreg al lui Bruno era În același liceu, În același an (deși În altă clasă) și că nu se Întâlniseră niciodată; acest fapt Îl șocă puternic, ca simbol al unei oribile dezagregări familiale, de care erau amândoi vinovați. Făcând pentru Întâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
i-ar fi trăit deloc. Făceau excepție acei ultimi doi ani ai adolescenței, atât de bogați În amintiri, În experiențe formatoare. Memoria unei vieți omenești seamănă cu o istorie consistentă a lui Griffiths, Îi explicase, mult mai târziu, fratele său vitreg. Erau În apartamentul lui Michel, beau Campari, era o seară de mai. Rar li se Întâmpla să evoce trecutul, cel mai adesea discuțiile lor aveau drept subiect actualitatea politică sau socială; În seara aceea Însă vorbiră despre trecut. „Ai amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-și dau coate, că sunt interesate de spectacol; schimbă o privire lungă cu una dintre ele, o brunețică ochelaristă. Prea nefericit și prea frustrat ca să-l intereseze cu adevărat psihologia altora, Bruno Își dădea totuși seama că situația fratelui său vitreg era chiar mai rea decât a lui. Adesea, mergeau Împreună la cafenea; Michel purta hanorace și fesuri ridicole și nu știa să joace baby-foot; cel care vorbea era mai mult Bruno. Michel rămânea nemișcat, vorbea din ce În ce mai puțin; ridica Înspre Annabelle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cele două săptămâni fuseseră un calvar. Lungit În pat, cu o sticlă de whisky la Îndemână, Bruno asculta zgomotele făcute de fiul său În camera de alături: apa trasă la WC după ce se pișa, țăcănelile telecomandei. Exact ca fratele său vitreg În același moment, dar fără s-o știe, privea prostește, ore În șir, elemenții caloriferului. Victor dormea pe canapeaua din salon; se uita la televizor cincisprezece ore pe zi. Dimineața, când Bruno se trezea, televizorul era deschis la desenele animate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de căutarea plăcerii - desigur, dacă În noțiunea de plăcere includem recompensele de ordin narcisist, strâns legate de prețuirea sau admirația celorlalți. Apăreau astfel diferite strategii, numite vieți umane. De la această regulă, trebuia totuși să facă o excepție - cazul fratelui său vitreg; Însuși termenul de plăcere părea greu să-i poată fi asociat; dar, la drept vorbind, era Michel mânat de ceva? O mișcare rectilinie uniformă persistă la nesfârșit În absența frecării sau a intervenției unei forțe externe. Organizată, rațională, sociologic situată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-i poată fi asociat; dar, la drept vorbind, era Michel mânat de ceva? O mișcare rectilinie uniformă persistă la nesfârșit În absența frecării sau a intervenției unei forțe externe. Organizată, rațională, sociologic situată În media categoriilor superioare, viața fratelui său vitreg părea să decurgă fără frecare, până acum. Era posibil ca neștiute și grozave lupte de influență să se desfășoare În lumea Închisă a cercetătorilor din biofizica moleculară; Bruno se Îndoia totuși. — Ai o viziune foarte neagră despre viață..., spuse Christiane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Scoate o sticloanță, Bulache! Tânărul ieși, apoi reveni cu o sticlă de whisky și două pahare. Bruno Își turnă din belșug, trase o primă dușcă. — Scuzați-l, e tulburat..., făcu Michel cu o voce aproape imperceptibilă. — Așa-i, confirmă fratele vitreg. Lasă-ne-n durerea noastră, Bulache. Își goli paharul plescăind din limbă, Își turnă din nou. — Au tot interesul să fie grijulii, poponarii ăștia..., observă el. Le-a lăsat moștenire tot ce avea, iar ei știu foarte bine că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
făcut să‑mi dau seama că ar fi o greșeală să Încerc a‑i comunica ciudatele mele senzații. Probele de aritmetică la care mă supunea semănau cu provocările la care era supus David Copperfield de către despoticul și ticălosul său tată vitreg: - Nouă duzini de calupuri de brânză a câte două lire, opt șilingi și patru pence. Calculul ăsta nu trebuie să‑ți ia mai mult de trei minute. La școală fusesem bun la matematică și problemele doctorului mă duceau cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
știm noi ce e frumos și ce nu? De ce e frumos cerul, un arbore, un râu? Chipul pe care ni-l descrie Shelley purta semnele subversiunii, și atunci frumusețea mai e frumusețe? Albă ca Zăpada e mai frumoasă decât mama vitregă doar pentru că e mai tânără? Sau pentru că e mai generoasă? Și-apoi poate că și Ozymandias arăta mai blând, mai nevinovat în tinerețe. Cât despre sculptor, înfățișarea lui mai degrabă ștearsă se remarca printr-un singur lucru și anume un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
veșnică, Iisus Hristos privește veșnic peste apele înconjurate de sălcii și bordeie. 7 februarie Mama lui Ilie rupe hârtia care se dezintegrează imediat, ca și cum moleculele s-ar mai fi ținut laolaltă doar din simpatia născută din conviețuirea comună în condiții vitrege. Din pachet răsare un teanc de bancnote purtând chipuri străine cu chelii, mustăți, bărbi, cușme, fireturi, cioc. Dintre hârtii ceva cade pe jos, un obiect mic și tare care face zgomot când lovește dușumeaua. Femeia se așează în genunchi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
că ar veni cu noi. Doar nu ți-ai închipuit că m-am gândit să trăim fără ei?! La gândul ăsta, Hugo a simțit că ochii i se umplu de lacrimi. Dumnezeule, nu! Am trăi împreună. Ai fi o mamă vitregă fantastică pentru Theo. Alice a zâmbit melancolică. — Chiar mă gândeam în parc ce minunat ar fi pentru Rosa să aibă un frate. —Ei, poftim, a sărit triumfător Hugo. —Dar n-o să fie ușor, a spus Alice cu prudență. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
altcineva. Hugo a închis ochii. Tocmai când credea că n-o să mai fie în stare să suporte furtuna aceea emoțională, a mai primit o lovitură care l-a făcut să se îndoaie de durere. Theo urma să aibă un tată vitreg. Principalul model masculin din viața băiatului n-avea să fie el, ci... — Cine e? a întrebat Hugo. Pe cine ai întâlnit? S-a dovedit că era vorba de directorul revistei. — Un tip fantastic. Îl cheamă Rick, s-a entuziasmat Amanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
apoi Angela. Datoriile lui Antonio au fost cauza unei neînțelegeri cu tatăl său, care l-a numit un "moștenitor nevrednic" (heredi inmerito) în testament 49. După moartea tatălui său, pe 29 martie 150050, Antonio s-a certat cu mama lui vitregă Angela și cu surorile vitrege asupra moștenirii. O înțelegere pare să fi fost atinsă după ce Antonio a intentat proces la curtea Podestà împotriva rudelor femeiești, și după ce ele l-au dat la rându-le în judecată la curtea Mercanzia 51
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
au fost cauza unei neînțelegeri cu tatăl său, care l-a numit un "moștenitor nevrednic" (heredi inmerito) în testament 49. După moartea tatălui său, pe 29 martie 150050, Antonio s-a certat cu mama lui vitregă Angela și cu surorile vitrege asupra moștenirii. O înțelegere pare să fi fost atinsă după ce Antonio a intentat proces la curtea Podestà împotriva rudelor femeiești, și după ce ele l-au dat la rându-le în judecată la curtea Mercanzia 51. Deși sentința Celor Opt îl
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Pugliese, Francesco di Filippo del, 72 Reforma Protestanta, 18 Ricci, familia: Giorgio di Piero, 134, 135; Rosso de', 31; Uguccio de', 134, 135 Richa, Giuseppe, 27 Rinaldeschi, familia: Alessandra (mama lui Antonio), 37, 38; Angela (cea de-a doua mama vitregă a lui Antonio), 37, 144, 147, 148; Antonia (bunica lui Antonio), 144, 147; Antonia (sora după tata a lui A.), 149; Antonio (c. 1400), 37; Antonio di Giovanni, 25, 36, 123, 125, 140; Antonio di Giovanni (bunicul lui A.), 142
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Antonio), 144, 147; Antonia (sora după tata a lui A.), 149; Antonio (c. 1400), 37; Antonio di Giovanni, 25, 36, 123, 125, 140; Antonio di Giovanni (bunicul lui A.), 142, 147; Bartholomeo di Giovanni di Bindo, 36; Bartolommea (prima mama vitregă a lui Antonio), 37; Biagio di Giovanni di Biagio, 36; Brigida (sora după tata a lui A.), 149; Giovanni (c. 1400), 37; Giovanni di Antonio (tatăl lui A.), 33, 37; Giovanni di Arrigaccio, 36; Lucrezia (sora după tata a lui
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]