1,403 matches
-
un zîmbet, deschide portiera mașinii Lui, ca să-l servească. Vîntul nu știe de glumă. A prins portiera și a deschis-o cu o forță teribilă. Parpanghel, speriat, scoate un picior afară ca să ajute "viitorul primar" la reînchis portiera. Numai că voinicul cîrciumar reușește să facă singur acest efort și izbește, ajutat și de o rafală, ușa la loc. Singura oponență a venit doar de la piciorul Lui. Tu-ți Dumnezeii mă-tii de neisprăvit! țipă El. Oamenii sar în ajutor, analizează pagubele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dăm de băut, le trombonim și poate ne alegem cu ceva, gîndeau băieții mai îndrăzneți. Nu-i lăsăm noi chiar trei zile singuri, au decis unii dintre părinți. Toată lumea avea gînduri de rezervă și cam ascunse, pînă și băieții mai voinici din satul Voinicii de Sus doreau o cafteală cu pîrliții de Jos. Hramul satului Pîrliții de Jos era tot de Sfînta Maria Mică, adică pe 8 septembrie. Să nu rămînă măcar bucătăreasa, mamă? întreabă mama Ralucăi. Ne descurcăm, fii fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Întinzîndu-i șase pence. Poftim, cu plăcere. — Ei bine, cozonacul cîntărește patru funți și opt uncii jumătate. Aceste cuvinte fură urmate de o tăcere ciudată, ca și cum ar fi fost așteptate toată ziua, dar nu tocmai din gura lui. Deodată, o femeie voinică, din marginea grupului de privitori, spuse, rîzÎnd cu poftă: — Aiurea! Se vede cît de colo că-i burlac! — De fapt, domnul a cîștigat, Îi replică tăios femeia de la tarabă. A ghicit aproape exact, cu o diferență de cîteva grame. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
apoi ascensorul Își continuă urcușul lin. Pe o ușă de la etajul al șaptelea, Rowe putut citi: „Ajutoare pentru mamele din națiunile libere. Informații“. Începuse să creadă că, la urma urmelor, domnul Rennit avusese dreptate. În fața lui se afla o femeie voinică și destoinică, vizibil incoruptibilă În calitatea ei de dactilografă nesalariată - calitate subliniată de mica insignă ce-o purta la butonieră. — Ce doriți? Întrebă femeia, cu un glas aspru. Toată furia și orgoliul Îi dispărură ca prin farmec. Încercă să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și mă îndrumă către secția raională care se afla în alt oraș. În vara ce sfîrșea torid, pe trotuarul din fața secției, un învățător pe care eu îl cunoșteam sta de vorbă cu o fetișcană. Vădit în interes de serviciu, tînăra, voinică ca un cal, cu dantură sănătoasă și coadă groasă scăpată pe sub basma, avea aerul rural pe care, la țară, de obicei îl au învățătoarele; un taior de stofă groasă, o basma care mirosea a gaz, ochii de pește mort și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Se aplecase cu coatele peste birou, o privea, fără să-i ceară vreo partici pare. — Nimic de făcut. Asta le e meseria. Uneori, obțin totuși rezultate. Greu să demonstrezi pe înțelesul lor că e un consum în gol. Băieții ăștia voinici ar trebui folosiți la altceva, dar nu pot fi convinși. Mai e și obișnuința, desigur. Chiar și plăcerea, să recunoaștem. Nu veți mai fi, vă asigur, maltratată ! Nici ei nu mai au interes să muriți sau să deveniți infirmă. Vor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în mîinile voastre pe vrăjmașii voștri Moabiți." Ei s-au coborît după el, au pus stăpînire pe vadurile Iordanului, în fața Moabului, și n-au lăsat pe nimeni să treacă. 29. Au ucis atunci aproape zece mii de oameni din Moab, toți voinici și viteji, și n-a scăpat unul. 30. În ziua aceea Moabul a fost smerit sub mîna lui Israel. Și țara a avut odihnă optzeci de ani. 31. După el, a urmat Șamgar, fiul lui Anat. El a ucis șase sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
ei parcă sînt plini de speranțe, de veselie, de bunătate, parcă sorb, ca dintr-un izvor de energie esențială, Înălțătoare, băutura amețitoare și măreață a zilei. Între timp, pe stradă gonesc proiectilele strălucitoare ale mașinilor zburînd ca gloanțele luminoase, polițiștii voinici, cu obraji roșii, stau neclintiți În mijlocul străzii și, cu un gest autoritar al brațelor lor ca niște catarge, le ordonă să se oprească, să pornească, să Înainteze sau să stea pe loc. În sfîrșit, chiar și mirosurile calde ale motoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
rînduri ale escadronului de motoare, care fuseseră martore la accident, refuzau acum, narcotizate de groază, să se „declanșeze“, așa cum se cuvine să facă orice mașină bună. Dar, după o clipă de Încremenire, reintrară În acțiune mînate de biciul unui polițist voinic, care stătea În mijlocul străzii și-și mișca brațul lui puternic Înainte și Înapoi, ca pe un gîrbaci, umplînd aerul cu Înjurături copioase, bolborosite pe sub buza lui groasă, ca de maimuță. Așa Încît lumina verde se aprinse din nou, larma străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
convingere de parcă rostea În numele tuturor ceea ce nici unul nu fusese În stare să rostească În numele său: — E mort, desigur. Omul ăsta e mort. Glasul calm și sigur continuă: — Am fost tot timpul convins că e mort. În același timp, un soldat voinic, cu chipul brăzdat și ofilit al celui care și-a petrecut mai mulți ani În armată, se Întoarse și rosti cu siguranță și o familiaritate calmă, adresîndu-se irlandezului mărunțel, cu fața rotundă, care stătea lîngă el: — Indiferent unde-și dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cealaltă scoțînd pe nas spirale de fum și vorbind cu asprimea brutală, tăioasa, exagerată, despre care tocmai am vorbit. Cred că-i În cabina șapte, se... După ce transmise informația În această manieră delicată, se Întoarse spre Însoțitorul ei - un marinar voinic și zîmbitor, Îmbrăcat În uniforma Flotei Navale a Statelor Unite - și-l Întrebă cu un umor vioi, dar cam provocator: — Ei, ce spui, flăcăule? Te-ai plictisit? Ei, hai, că nu mai avem mult... Ăștia termină imediat și pe urmă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și spre pericolele necunoscute ale luptei, războiului și morții, ale bolilor și mutilării, și spre spaima, groaza și sila necunoscută. Dar acum trece o coloană de soldați negri. Aceștia reprezintă o parte dintr-un regiment de negri din Texas, bărbați voinici și puternici, naivi și neștiutori ca niște copii, incorigibil certați cu disciplina militară. De fapt, echipamentul fiecăruia din ei are un cusur, ceva lipsă, ceva uitat, ceva așezat anapoda... unul și-a pierdut boneta, altul n-are centiron, altuia-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai mare Îl așteaptă pe acest om nefericit. Acolo, lîngă vas, la masa unde ofițerii examinează documentele, s-a ivit o pauză Îngrijorătoare, o Întrerupere Îngrijorătoare a ritmului rapid, automat În care soldații se perindă prin fața lor. Șase soldați negri, voinici, au fost opriți, interogați sever și li s-a ordonat aspru să părăsească rîndurile. Locotenentul Își culege boneta de pe jos urlînd: — Ce dracu s-a mai Întîmplat? și se repede spre locul unde cei șase au Încremenit, zdrobiți de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
om pe suprafața pămîntului care să cunoască Brooklyn-ul cu adevărat, pentru că-ți trebuie o viață de om ca să te descurci În orașul ăsta Împuțit. Și cum vă spuneam, așteptam să-mi vină metroul, cînd Îl văd acolo pe tipul ăla voinic - nu-l văzusem niciodată În viața mea. Are o privire cam sălbatică, se vede că a-nghițit cam multe, dar Încă se ține bine; vorbește bine și merge destul de drept. Ei, și tipul ăsta voinic se apropie de-un tip mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și Sixty-Seventh Street? — Nu zău! Cu asta m-ai dat gata, șefule, spune tipul cel mărunțel. Nici eu nu-s de mult pe-aici. Pe unde să fie asta? Întreabă el. O fi-n cartierul Flatbush? — Nu, zice tipul cel voinic. E prin Bensonhurst. Dar n-am fost niciodată pe-acolo. Cum fac s-ajung pe-acolo? — Ei, Doamne! exclamă tipul cel mărunțel scărpinîndu-se În creștet, se vedea cît se poate de clar că n-are habar. Cu asta m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o regăsește În el Însuși și că el Însuși este prada acestor dorințe sfîșietoare, nepotolite și obscure. RÎurile de vin, vitele Întregi fripte la proțap și, În bezna pădurii, grămada de trupuri animalice uriașe și urletul barbar din jurul lui, trupurile voinice și ademenitoare ale femeilor blonde prinse În orgia animalică a stomacului mereu nesătul, atotdistrugător, În burta uriașă ce nu cunoaște limită, nici Îndestulare - toate acestea făceau parte din sîngele, din spiritul și viața lui. Toate Îi fuseseră transmise cumva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu vin de Rin: ținea sticla Între genunchi, trăgea dopul care ieșea cu un pocnet vesel și Îl arunca Într-un coșuleț. La o masă, o femeie frumoasă și seducătoare cina cu un bătrîn cam trecut. La alta, un neamț voinic, În ținută de seară, capul ras, cu o față mare, de porc, și o frunte Înclinată spre gînduri nobile și singuratice, privea atent și fix, cu ochii plini de o lăcomie animalică, tava cu friptură din care-l servea chelnerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
bere și niște supă de broască țestoasă, a spus tata. Mergeam la White aproape În fiecare seară după spectacol, cu cei doi preoți care erau prieteni cu tata: părintele Dolan și părintele Chris O’Rourke. Părintele Dolan era un bărbat voinic, care avea cei mai albaștri ochi pe care i-am văzut vreodată, iar părintele Chris O’Rourke era un bărbat mărunțel, cu ten măsliniu și unsuros: avea fața plină de puncte negre, una din cele mai ciudate fețe pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și-l Îndemna pe părintele Dolan și, cu o privire plină de disperare, Îi arăta ceasul aplecîndu-se și șoptindu-i cu glas sumbru: — Ai să Întîrzii! E aproape douăsprezece! Pentru Dumnezeu! exclama părintele Dolan. Am să Întîrzii! Era un bărbat voinic, dar avea o voce caraghioasă, subțire, de irlandez, proaspătă și veselă, cu o unduire hazlie, ce parcă venea de undeva, de departe. — N-am văzut În viața mea un om ca tine, Chris, care să se gîndească numai la burta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lor; mîncau cotlete prăjite enorme, fripturi de porc, hălci de slănină, zeci de ouă, felii groase de șuncă prăjită și teancuri de frigănele pe care le Învîrtea prin aer un bucătar Îndemînatic ca un jongler și pe care o ospătăriță voinică le aducea În goană la masă pe tăvi Încărcate pe care le purta pe sus, În vîrful degetelor bronzate, Într-un echilibru miraculos. Iar peste mirosul amețitor al mîncării hrănitoare și suculente plutea veșnic mirosul fierbinte și ademenitor - care parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
multă fidelitate, nebănuită de locuitorii orașelor mari și mici, legile vieții de familie. Vedeai cîte un bărbat tînăr și puternic, o femeie tînără, frumoasă și impunătoare, cu păr blond și siluetă de amazoană, și un bărbat chel Între două vîrste, voinic și vînjos, cu chipul brăzdat, sever și serios. Formau probabil o echipă de acrobați la trapez - cei doi tineri zburau prin aer ca niște proiectile, pentru a nimeri În strînsoarea bărbatului mai În vîrstă și a se arunca din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spre Jim și-am șoptit: „Șase“, el a dat din cap și-a zis: „Da. Știam, desigur“. Dar În ziua aceea... cum să nu-mi amintesc? bătrînul Bill Pentland stătea cu noi toți și privea cum treceau soldații, ce bărbat voinic și zdravăn, Doamne, fusese Însurat de două ori și avea o droaie de copii, opt de la prima nevastă, Martha Patton, bine-nțeles că tata era din ăștia, și paisprezece de la cealaltă femeie... da, așa e, și mai era și celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că ți-o fi părut și-atunci că lucrurile stăteau destul de rău. Dar nici nu știi tu, dragul mamei, nici nu-ți dai seama. Nu l-ai văzut niciodată!... mi-a spus mie negrul din Radiker... Ții minte, negrul ăla voinic, cu fața gălbejită și ciupită de vărsat... mi-a spus, bagă bine de seamă, că l-a văzut stînd la bar și bînd patru litri de rachiu de secară pe nerăsuflate. „Sigur că da“ - i-am zis lui Ambrose Radiker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
iar Lydia avea treizeci și șase de ani. Ei, dacă ademenea o fată tînără poate că era mai vinovat, poți să crezi ce vrei, dar Lydia era destul de coaptă ca să știe ce are de făcut. Firește, el era un bărbat voinic și chipeș și toate femeile se dădeau În vînt după el, dar ea ar fi trebuit să-și dea seama, o femeie la vîrsta asta se cuvine să aibă mai multă mîndrie și bună-cuviință... eu, una, mai bine muream decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
singură cuibul! SÎnt În stare să fac mai multă treabă decît pot face patru de-ăștia laolaltă!“ - zice. Ei, și cînd mi-a zis așa, a trebuit să recunosc că are dreptate: de fapt tatăl tău era un om tare voinic. Doamne, păi nu povesteau cum se duceau În atelier și-l găseau ridicînd de la un capăt, ca pe-un pai, un pietroi uriaș, În timp ce la celălalt se opinteau și asudau doi negri care de-abia izbuteau să-l urnească, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]