1,402 matches
-
Am fost și noi din Baea, 30 de țărani sub conducerea învățătorului strălucit Neculai Stoleriu, însoțiți de cel mai vestit scripcar pe care l-a avut Baea vreodată: de Nică Harbuz. La poarta expoziției, ne-a întâmpinat un domn foarte voinic și îmbrăcat frumos și ne-a întrebat: "De unde sunteți voi, mă ?" "Suntem din Comuna Baea județul Suceava, cu capitala Fălticeni". "Da care baie ?" Noi, Baea lui Ștefan cel Mare". "Da mai sunt și alte Băi?" " Da mai sunt: Baea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Aglaia și Eugenia. Și Tacu avea un patifon și a cântat un vals și el a jucat cu Maria, soția lui, și eu cu domnișoara Eugenia Vasiliu. Și am îndrăgit-o îmbrăcată cu catrință pe Eugenia. Era sprintenă și foarte voinică. Era soția pe care am visat-o eu cum să fie. Și aici m-a îndemnat și tata și cuscru Vasile Porcariu din Rîșca și bădia Grigoriță Florescu. Și am vorbit că vreau să iau pe domnișoara Eugenia în căsătorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
dar tare mult am muncit în viața mea, că am avut și o soție ideală pe Eugenia ! Și când s-a împlinit anul, gata și băitanul, așa a zis moașa Vochița Zăhărescu, la 14 Noiembrie 1911. A născut un băiat voinic și frumos. Am scris la Boboești și a venit socru-miu și cu soacra mea cu sania că era drum bun de sanie, și au adus diferite bunătăți: zahar, cafea,undelemn,lămâi, portocale, rachiu, vin, pâne, până și un pachețel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
măcar o pastilă, nu avea nimic contra boalei celei grozave. Și ea Eugenia mă îmbărbăta spunându-mi: Nu plânge Ghiorghiță, că eu am să mă rog lui Dumnezeu și ai să vii sănătos înapoi ". Eugenia mea a fost soție și voinică și inimoasă și bărbătoasă. Și în 1914 m-am dus la Roman și am făcut școala de ofițeri de rezervă timp de 2 luni. Și am avut ofițeri profesori foarte buni: Căpitanul Cristea Ivanovici, era ofițer de mare valoare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
copilă, pe care a botezat-o nașa Maria Stoleriu și i-a pus numele Maria-Lucia. O copilă blondă foarte deșteaptă și frumoasă dar după 2 ani a murit de dizenterie. Iar în 1915 a născut un băiat brunet și foarte voinic, drept ca Eugenia dar în 1916 când eram eu plecat la război a murit și Crișan cel drăgălaș, de ne-a rupt inima de supărare. Acești 3 copii dragi au fost botezați de nașii noștri scumpi și dragi: Maria și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ofițerii eram găzduiți în vila unui mare boer Pîcleanu care a fost ministru prin țări străine. Numai ce într-o sară iată că avem ca musafiri un regiment rusesc de cavalerie. I-am primit noi foarte bine și ei oameni voinici și frumoși și cu frizuri frumoase. Și tot îmi zicea maiorul: "Ai, ce mai zici, băete?". Urma alege, domule maior. Numai ci s-au îmbătat grozav și au borât și au căzut pe jos cu frizură cu tot. Au descuiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
comuna Bilciurești județul Dâmbovița, om foarte cumsecade dar mort foarte de mult. În locul lui Corpaci la Secția a III-a a venit Zăhărescu Octav și de breslă învățător și prost fără pereche. Locotenentul Gheorghe D.Dobrescu era contabil și foarte voinic și foarte violent. Și mort și el acum. Coloana s-a format la Pașcani și tot acolo s-a demobilizat în 1918. Soldații de la munte au fost inima mea: Vasile Cioncu, Toader Găină, Dorneanu, Dumitru Tudosia. Erau foarte cinstiți și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
68], și tare mă strâmbam unde nu pricepeam. Și el a zis: "Tare-i greu să înveți când ești bătrân!". Cartea mi-a împrumutat-o doamna institutoare, soția doctorului Petru Vrânceanu pe care o chema Ana. Și care era și voinică și frumoasă și f. deșteaptă și dr. era un om f. bun. Când m-am dus la Iași pentru gr. II în gara Iași m-am întâlnit cu Toma Gh. învățător de la Cârligi din jud. Roman, absolvit cu 2 ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și omănos preotul Mihai Vasiliu din satul Boboești, jud. Neamț. Acela drept că a fost preot, n-avea nici o patimă ci călca drept a preot, în vârstă numai de 58 de ani. Și rămâne preoteasa lui Aglaia și frumoasă și voinică în vârstă numai de 53 de ani, care conducea singură o prisacă de 120 stupi din care 100 sistematici și 20 primitivi. Și nu m-a lăsat soția mea Eugenia și fiica lui să mă duc la înmormântare, că era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Grădinăriță și să țin minte că m-au mâncat și puricii și toți țânțarii din Baea". Și nu s-a dus. Cine era Neculai a Gaciței? Eu l-am cunoscut. Era un țăran de statură mijlocie și bine legat și voinic. Soția lui Paraschiva era o femee înaltă și drăgălașă. Ei au avut 3 fete și 1 ficior. Pe fata cea mai mare o chema Maranda și a fost măritată după Ion a lui Petrea Hlihor din Baea. Mare și bogat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ar fi sărutat parcă l-ar fi mâncat așa îi era de drag tata. Tata a fost bărbat și frumos și f. voinic, și aiștea barbați le plac la femei. Nu-i vorbă că și ea era o femee f. voinică și f. frumoasă și drăgălașă. Eu am văzut tot că eram în brațe la mama. Altă fată a lui Niculai a Gaciței a fost Mărioara, iar voinică și f. frumoasă, a fost măritată cu Niță a lui Mihăilă și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și înaltă și a fost drăguța tati. A fost măritată cu Nică Rădășanu și au ținut crâșmă. Mulți bani și multe zile amărâte a avut biata mama mea săraca din pricina ei ! Și un ficior Vasile Liță, care iar a fost voinic și înalt că toți și cele trei fete și feciorul au samanat mâni-sa nu tată-su. Vasile Liță a fost de rară omenie și de mare cinste. Și a fost Primarul Com. Baea mulți ani. Pe soția lui o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
o crâșmă. Atunci m-am dus eu la crâșmă la Costachi Gherasim și m-a dat în scrânciob cu 8 scaune Vasile Călugărescu flăcău f. frumos care era vatav, cu fiica Lențuca a notarului Vasile T. Grumăzescu. Fată f. frumoasă, voinică și deșteaptă, care avea atunci 22 ani și eu 20 de ani. Dar azi Lențuca cea frumoasă și zglobie, doarme somnul cel de veci în cimitirul bisericei din Oprișeni. Are 2 ficiori preoți și 1 învățător și 1 factor poștal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Alecu Potlog și Ștefan Potlog. Pe Ștefan Potlog l-a omorât un butuc mare de fag în gard la Cacadâr iarna, s-a fărtoiat sania cu butuc cu tot. Iar Alecu Potlog a avut un ficior Gheorghe f. frumos și voinic și îmbolnăvindu-se rău a murit. Și l-a îngropat îmbrăcat f. frumos, cu boandă nouă, ițari, cămașe, ghete nouă. Duminică l-a îngropat și Joi era cu ele de vânzare un criminal Bîcu lui Bîtlan, care făcea groapă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
V.Savinescu din satu Dumbrăvița comuna Fântâna Mare, județul Suceava și împreună cu un frate al lui am plecat în excursie. Ne-am dus prin satul Nigotești pe la părinții învățătorilor Vasile Știrbu și Gh.Știrbu. Și ei ca elevi erau foarte voinici, mai ales Vasile trântea toți soldații de la Regimentul 13 Infanterie Iași. Dar și părinții lor erau foarte voinici și mama și tata, au avut cui samana acești 2 feciori ai lor. Bătrânii erau in floarea vieții și voinici și frumoși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
erau foarte voinici, mai ales Vasile trântea toți soldații de la Regimentul 13 Infanterie Iași. Dar și părinții lor erau foarte voinici și mama și tata, au avut cui samana acești 2 feciori ai lor. Bătrânii erau in floarea vieții și voinici și frumoși. La mobilizarea din Bulgaria în 1913, Vasile Știrbu a dus și ranița lui și a mea și încă una. Și după ce a venit din Bulgaria, era învățător în comuna Vânători, din sus de Târgu Neamț, s-a îmbolnăvit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Vasile Știrbu a eșit din Școală bolnav și foarte slab, o umbră de om din cât a fost el de voinic și a zis: "Uite dle Rădășanu n-a avut unde se băga tuberculoza! S-a băgat în trupul meu voinic". Și când ne-am întors înapoi din satul Boboești, comuna Pipirig și am trecut prin Vânători, la școală era o cruce cu o batistă albă și un felinar. Și Vasile Știrbu cel voinic și de treabă și omănos, închisese ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
o batistă albă și un felinar. Și Vasile Știrbu cel voinic și de treabă și omănos, închisese ochii lui cei negri și frumoși pe veșnicie ! Și din Nigotești ne-am dus și pe la un preot Suceveanu care avea o domnișoară voinică și frumoasă și apoi prin Antoceni pe la Gh.Grigoriu, coleg de clasă cu noi și suflet ales. Părinții lui erau gospodari bunișori și ordonați dar foarte năcăjiți. Nu pricep de ce nu ne-am dus și pe la Tolești la colegul Ioan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
nici o știre de la ai noștri, din lupte numai cele din Bukarester Tagblatt; când nu se publica regulat comunicatul, jubilam, ghicindu-l favorabil nouă, dar ne îngrozea trecerea trupelor numeroase, bine echipate și armate, duse pe automobile în șiruri nesfârșite, oameni voinici, odihniți, bine hrăniți. Făceam în inima noastră comparația cu biata noastră oștire în așa de tristă stare la plecarea spre Moldova și ne întrebam cum le va putea ține piept. Aproape toate casele fuseseră ocupate. La noi, zilnic ne luptam
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
iubește; cam tot astfel se gândea și starița, deși îi blestema întruna. Ce singură mă simțeam în acest mediu! Cum nu mi se interziseră plimbările, m-am dus în sat la Burdușani, satul românesc. Acolo, întâlnind un țăran tânăr și voinic, îmi spuse că fiind prizonier la Râmnicu Sărat a fugit și s-a prezentat aici, la Kommandantură, ca dezertor, nu l-au cercetat mai departe și i-au permis să lucreze la câmp. Era foarte deștept și-mi spuse: „Ei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de nevastă și de copil și să nu se bucure de anii cei mai gingași ai lui Vintilică. Era să-l găsească foarte schimbat, crescut, dezvoltat, căci era deștept, vorbea cu vorbe alese, făcea întrebări inteligente, era drăgălaș, fru mos, voinic, dar totuși un adevărat copil copilăros. prizonierii români În ziua următoare era frig, chiar ger. Trecând la plimbare, văzurăm pe Șoseaua Cozienilor, la moșia lui Podgoreanu, de-a lungul ulucelor, păziți de gardă germană, prizonierii români luați de la Kommandantură pentru
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
acel de la Alba Iulia. Aici, pe platforme-camioane, erau reprezentate case întregi cu toată gos podăria țărănească, cu locuitori exercitându-și meseria lor; pe altul, nunta țărănească, care a dăruit reginei zestrea întreagă, în dauna miresei festive. Satul Poenari, cu țăranii voinici pe cai frumoși, îmbrăcați în minunate cojoace albe și catifelate, împodobite de jur-împrejur cu ciucuri lungi de blană neagră, pe cap - căciuli mari, cu fundul lat. O turmă întreagă de oi albe ca zăpada îi urma. Au avut mare succes
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
gingaș a fost al copiilor, puși după talie pe platforme, aleși dintre fetițele și băieții cei mai frumoși din sate; când treceau în fața tribunei, întindeau brațele către regină, cei mici strigau Trăiască!, cei mari cântau Imnul regal. Erau așa de voinici, rumeni și drăgălași, încât ți se umplea inima de bucurie. Păcat numai că sfârșitul a întunecat și aici atmosfera cu defileul sașilor, începând cu pestuceanii (?), pe cai frumoși, cu șei și frâie bogate, îmbrăcați în catifea cafenie, cu căciuli de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
duelului îmi păru o comedie demnă de râs. Încărcarea și alegerea pistoalelor, numărarea pașilor, luarea pozițiunelor noastre față în față, aerul serios și preocupat al marturilor, în loc să mă miște, mă făceau să surâd, nu doar că voiam să mă arăt voinic, ci pentru că eram încredințat că toate aceste sunt numai niște forme goale din care nu are să iasă nimic. Când veni momentul comandei: una, două, trei... eu luai la ochi un trunchi de copac și îl lovii, iar Botez mă luă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fermecați, ei nu-și puteau stăpâni mișcările, țineau tacul cu mânele, cu capul, cu picioarele, și din strunele nebune scoteau accente ce în adevăr ne înnebuneau. O!... Cine putea atunci să se măsoare cu noi? Eram mai mari și mai voinici decât toată lumea. Eram tineri, curgea silitră în vinele noastre și prisosul de puteri îl revărsam în chef, cântec și joc. De la o vreme, osteniți, ne-am așezat iarăși împrejurul mesei, și atunci Barbu, apropiindu-se de noi, depuse vechea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]